Sfârșitul războiului din Ucraina pare a fi departe iar evenimentele au un grad mare de impredictibilitate. După aproape un an de confruntări, sunt câteva direcții care par să se cristalizeze și să ne indice o rută posibilă prin care Ucraina să își câștige pacea. Desigur, războiul este imprevizibil, dar evoluțiile acestor direcții in 2023 ne vor putea da un indiciu despre ce va urma. Edward Carr, redactorul șef adjunct al The Economist, face un rezumat al acestor direcții.
Pe câmpul de luptă, Ucraina are un avantaj consistent. Deși are o populație triplă față de Ucraina, Rusia a mari dificultăți in a mobiliza, antrena si desfășura trupele necesare pentru a putea menține controlul in cele patru provincii anexate. Efectele politicii de înrolare forțata se vor întoarce împotriva lui Vladimir Putin tot mai mult pe măsura ce noii recruți, slab pregătiți, ajung pe front și se întorc relativ repede acasă, fie răniți sau morți.
Citește și: Ioan Stanomir: Dacă Rusia câștigă, Europa de Est poate fi folosită ca monedă de schimb
Spre deosebire de Rusia, Ucraina se descurcă mult mai bine sa aloce trupe motivate, bine antrenate in diverse parți ale frontului. Cu cat Putin se chinuie mai mult să distrugă infrastructura Ucrainei si să transforme țara într-un stat nefuncțional, cu atât mai mare pare a fi determinarea ucrainenilor de a rezista și de a înfrunta agresorul. Dotate cu echipament și susținute cu informații furnizate de către țările NATO, Ucraina pare să ducă o luptă de uzură în sudul țării și în regiunea Donbas, cu scopul de a hărțui cât mai mult si de a slăbi trupele rusești.
În Ucraina, temperaturile vor fi în curând suficient de scăzute pe parcursul întregii zile astfel încât pământul, acum mocirlos, să înghețe. Acest lucru îi avantajează pe ucraineni si este posibil să vedem acțiuni fulger de eliberare a unor teritorii ocupate. Chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla, trupele ucrainene par a fi motivate si echipate pentru a continua înaintarea într-un ritm încet dar constant. Pentru Ucraina este vital ca acest lucru să se întâmple, astfel încât Ucraina să construiască premisele necesare pentru pași mai ampli.
Sprijinul militar, financiar și umanitar acordat Ucrainei este o altă direcție importantă. Atunci când a decis să invadeze Ucraina, Putin a mizat pe un sprijin mult mai diluat al Occidentului pentru Ucraina. Probabil a calculat că, după câteva luni de retorică împotriva războiului, Occidentul va împinge Ucraina către o pace dezavantajoasă ei.
Până acum acest lucru nu s-a întâmplat iar recurgerea la șantajul energetic si nuclear la care Putin a apelat nu a făcut altceva decât să crească gradul de coeziune împotriva Rusiei. Chiar dacă această iarna va fi grea pentru europeni, din cauza creșterii facturilor la energie, atâta timp cât ucrainenii vor face progrese pe front, va exista motivația necesară pentru a sprijini mai departe Ucraina. A ceda și acum in fața Kremlinului, așa cum s-a întâmplat in 2014 in Crimeea, ar însemna să pregătim terenul pentru un conflict viitor declanșat de Rusia.
Sprijinul de care beneficiază Vladimir Putin pe plan internațional este la fel de important ca și sprijinul de care se bucură Ucraina din partea Occidentului. China este un partener foarte discret al Rusiei. India și multe țări în curs de dezvoltare au rămas relativ neutre, în mare parte ca o formă de frondă fața de agenda țărilor occidentale care de multe ori ignoră agendele acestor țări. Chiar și așa, în ultimele luni Putin a avut parte de o primire rece si protocolară la întâlnirea din septembrie a Organizației de Co-operare Shanghai iar in octombrie a suferit cea mai mare înfrângere de la începerea războiului în cadrul Adunării Generale a ONU în care s-a dezbătut invazia Rusiei în Ucraina.
Citește și: Antioccidentaliștii sau putiniștii mai „soft”
Presiunea internațională este în creștere și pentru a pune capăt războiului. Membrii OECD estimează ca in 2023 costul războiului va fi de 2.8 trilioane dolari. Această discuție va fi in centrul agendei politice, pe măsura ce criza economică se va adânci și stocurile de arme ale țărilor vestice vor scădea. Problema este că ambele țări beligerante nu sunt încă in punctul în care să realizeze că este mai bine să renunțe. Rusia fie va lupta în continuare pentru a duce la bun sfârșit misiunea începută in februarie 2022 fie va dori să înghețe conflictul pentru a împiedica Ucraina să devină o democrație europeană modernă.
Ucraina își dorește să elibereze toate regiunile ocupate de ruși, inclusiv Crimeea. La nivel declarativ Occidentul consideră ca Ucraina este cea care va decide momentul începerii negocierilor. Sunt însă premise suficiente pentru a aprecia că in 2023 presiunea celor care suporta costurile de finanțare ale războiului, in speță țările occidentale, să crească presiunea în vederea găsirii unei soluții pașnice.
Pentru a ajunge la o pace stabilă, este nevoie ca ceva să se schimbe și la Moscova. Aceasta este una dintre cele mai puțin previzibile direcții. Arsenalul nuclear al Moscovei este o garanție a faptului că discuțiile despre pace nu îi vor putea fi impuse Rusiei pe cale militară. Pentru a ajunge la discuții de pace, poporul rus va trebui să înțeleagă faptul că sunt folosiți într-un război fără miză reala și fără perspectivă pentru ei. Dar cel mai probabil Putin va încerca sa reducă pierderile pentru a nu pierde sprijinul elitelor care îl mențin la putere.
La începutul anului 2023 Putin își va pune speranțele ca ceva favorabil lui să se întâmple: să se schimbe situația de pe front in favoarea Rusiei, China să îi acorde ajutor militar, Europa să devină dezbinată în privința dosarului ucrainean sau Donald Trump să acceadă din nou la putere în Statele Unite și să abandoneze Ucraina. Putin știe că în război orice este posibil. Dar tot el știe și vede că în acest moment sorții nu îi sunt favorabili.
Citește și: Tradiția sovietologică și imperialismul putinist
