Firme-fantomă din Ucraina și România, presiuni asupra Oil Terminal pentru a intra pe piața de petrol

• Presiuni puternice făcute de firme apărute peste noapte, din Ucraina și din România, pentru a pătrunde în Oil Terminal, companie strategică a statului român. Modelul de business al acestor „artiști”, spun șefii Oil Terminal, este ca cel al firmelor de apartament apărute în timpul pandemiei de COVID-19, care produceau măști de protecție neconforme și voiau să le introducă pe piață, inclusiv prin contracte directe cu statul.
• Care vor fi efectele asupra României și asupra întregii Europe odată cu embargoul pe țiței impus Rusiei în 5 decembrie și cu embargoul pe produse petroliere, care urmează să intre în vigoare în 5 februarie 2023.
• O criză de motorină ar putea exista în Europa, în primăvara lui 2023.
• Impactul pe care l-ar avea asupra bugetului de stat dacă o rafinărie din România și-ar înceta activitatea, pe fondul războiului din Ucraina. Situația rafinăriilor din țară și unde poate apărea fisura.
• România a devenit un hub de aprovizionare cu țiței și produse petroliere pentru estul Europei, în special pentru Ucraina și Republica Moldova.
• Strategia Oil Terminal pentru a gestiona situația de criză de acum, perioadă în care predictibilitatea pe piața țițeiului și a produselor petroliere este zero.

Într-un interviu cu șefii Oil Terminal, companie românească de stat, considerată strategică și cel mai important operator de produse petroliere la Marea Neagră, SunMedia.ro a pus în discuție una dintre cele mai apăsătoare probleme ale momentului: aprovizionarea cu țiței și cu produse petroliere a României, precum și problemele conexe care apar pe această piață, inclusiv în activitatea Oil Terminal, pe fondul războiului din Ucraina. Vă prezentăm, mai jos, cele două interviuri realizate cu Sorin Ciutureanu și Gabriel Daraban, directorul general, respectiv directorul comercial al Oil Terminal. 

Gabriel Daraban: „Nu avem cum să schimbăm regulile jocului pentru companii ucrainiene sau diverse alte companii nou venite pe piață”

Cum vom resimți embargoul pe țiței impus Rusiei, care a intrat deja în vigoare din 5 decembrie, și cel pe produse petroliere, care urmează din 5 februarie 2023?

Îl vom resimți destul de bine, pentru că vorbim de trei rafinării care, în mare parte, se aprovizionează din import. Cu un Rompetrol care importă în jur de 6 milioane de tone anual, un Petrom – OMV, rafinăria din Brazi, care încet-încet depășește milionul de tone de țiței importat pe an, un Lukoil, rafinăria Petrotel, care importă în jur de 2,5 milioane de tone, deci sunt cantități semnificative.

Nu trebuie uitat faptul că, până la momentul războiului, în Oil Terminal circa 99% din mărfurile stocate erau de origine rusă.

Aici nu pot să zic decât că România va avea o problemă, pentru că noi, până în acest moment, am avut cea mai ieftină sursă de aprovizionare cu țiței și produse petroliere. În privința produselor petroliere, mă refer la metanol, care este un produs foarte important pentru industrie, dar în primul și în primul rând la motorină, care la nivel european este într-un deficit semnificativ.

Concret, ce probleme va aduce deficitul de motorină la nivelul Europei, în general, și al României, în particular?

Europa va avea, deci, o problemă cu deficitul de motorină. Noi, România, vom avea o problemă și mai mare, din prisma faptului că suntem la Marea Neagră, avem strâmtoarea Bosfor, unde au crescut taxele de peste patru ori în cursul acestui an. Impactul este major și din punctul de vedere al asigurărilor. Impactul este major și din punctul de vedere al operatorilor de nave, al shipowner-ilor. Aici este o problemă cu care România se va confrunta în perioada următoare. Rafinăriile, clienții noștri, deja au început să își găsească niște lanțuri de aprovizionare, însă nu sunt niște lanțuri definitive.

Ne putem aștepta ca rafinăriile din România să aibă probleme de funcționare în următoarea perioadă, poate chiar să-și înceteze activitatea?

Da, este o problemă. Pentru anul 2023, predictibilitatea este zero. Nu știm ce se va întâmpla, nu știm ce traderi vor mai rezista pe piață.

Rafinăria Petrotel din Ploiești întodeauna a fost în discuții. Ba se închide, ba nu se închide. Probabil a fost și o joacă a rușilor, din punctul ăsta de vedere, cu autoritățile române.

Însă nu doar anul acesta, dar și anul 2023 va fi unul foarte dificil și pentru ei, pentru că Lukoil, indiferent cum și-a organizat activitatea de a funcționa în continuare în Europa și la nivel mondial, clar are probleme. Mă refer strict la problemele bancare, pentru că în lumea noastră, dacă nu ai o bancă în spate, cât ai fi de bogat, nu poți să funcționezi. Atunci, da, este un semn de întrebare pe care ni-l punem și noi. În acest moment, nu sunt premise de închidere a rafinăriilor, din ceea ce am discutat cu clienții noștri, dar trebuie să fim foarte pregătiți.

Dar care ar fi impactul închiderii unei rafinării? Inclusiv asupra bugetului de stat.

Închiderea unei astfel de rafinării, cu 2,5 milioane de tone producție pe an, ar impacta bugetul undeva la 2-3% din PIB-ul țării. Și autoritățile trebuie să se gândească la acest lucru și să ajute cumva, pentru că aici vorbim de România, vorbim de piața românească. Închiderea unei astfel de rafinării înseamnă un import suplimentar de motorină, prin Oil Terminal, de peste un milion de tone.

Noi aveam capacități pentru piața românească, nu se pune problema, dar nu trebuie uitat că, în momentul de față, sunt și țările vecine cu probleme destul de mari de aprovizionare. Gândiți-vă la Ucraina, care este o țară cu 40 de milioane de oameni, în care toată infrastructura este la pământ. Gândiți-vă la Republica Moldova, care este în incapacitate de a fi alimentată din altă parte decât din România. Gândiți-vă la o Ungarie care joacă cum joacă, la o Serbie care este controlată cumva, din punct de vedere energetic, de grupul Gazprom. Sunt o mulțime de necunoscute.

Cât țiței și produse petroliere lua România, înainte de război, de la Rusia și cum s-a modificat piața aceasta în ultimele luni?

Până în data de 5 decembrie, singura entitate care preocesa țiței în România și nu era de origine rusă era OMV-Petrom, pentru rafinăria din Brazi. În continuare se importă motorină, de exemplu, de origine rusă, prin cei care au avut contracte de dinainte de război. Începând cu 5 decembrie, automat, lucrurile se schimbă radical. Fiecare va trebui să-și găsească sursele de alimentare. Însă e o problemă și aici că, dacă făceam 36 ore de la Novorossiysk până la Constanța, acum rafinăriile vor trebui să stabilească foarte clar lanțul de aprovizionare și să ia în considerare faptul că Bosforul este o zonă aglomerată. Marea Neagră, pe perioada de iarnă, este o mare destul de rea, aceste lucruri generează întârzieri și, atunci, vor trebui să își stabilească foarte clar un lanț logistic, astfel încât să nu întâmpine probleme de lipsă de alimentare cu țiței a rafinăriilor.

În privința pieței din România, ar trebui să avem emoții în următoarea perioadă sau avem suficiente resurse?

Întotdeauna trebuie să avem emoții în astfel de momente. Momentul este critic pentru toți. Gândiți-vă că vorbim de o cantitate de zece milioane de barili pe zi producție, care deodată nu mai este pentru piața europeană, pentru că Rusia va continua să dea și către alte țări. Dar vorbim de cantități foarte mari pe care Europa le importă și principala problemă va fi motorina, pentru ca la nivel european există un deficit foarte mare. Nu are legătură cu benzina, unde e un excedent. Atunci, va fi bătălia pe marfă. Întrebarea va fi mereu: cine va fi cel care va avea în permanență sursa de aprovizionare? De aici vom intra tot pe jocurile marilor producători și traderi.

Ne putem aștepta la o criză de motorină în primăvară?

Ne putem aștepta, da. Nu există nicio predictibilitate pentru 2023. Noi, însă, avem trei rafinării care produc la momentul de față, deci se asigură 70–75% din necesar. Dar acest procent s-ar putea să scadă anul viitor, pentru că sunt rafinării care intră în revizii programate, iar după revizie este perioada de probe. Adică importurile vor crește clar, semnificativ, în anul 2023.

Cât țiței și câte tone de produse petroliere are România capacitatea să producă într-un an?

România produce undeva la 13 milioane de tone de țiței prin cele 3-4 rafinării. În privința motorinei, producția este acoperită în proporție de 70% de rafinăriile românești. Circa 30% vine din import și trebuie luat în considerare că și pentru țările vecine, Oil Terminal a devenit deja un hub, iar rolul nostru va fi să menținem un echilibru, ceea ce este foarte greu.

Am avut o perioadă destul de agitată anul acesta, odată cu începerea războiului. Multe presiuni.

În ce au constatat presiunile?

Presiuni datorită faptului că, pe perioada de război, apar mulți „artiști” în horă.

În sensul de speculanți?

Absolut. Însă asta s-a întâmplat în prima perioadă, după care lucrurile s-au cristalizat. Au rămas marii jucători din Ucraina, cei care asigurau și înainte procentul cel mai mare de distribuție de carburanți. Însă și noi, Oil Terminal, avem clienții noștri, clienții noștri tradiționali, cu care lucrăm de foarte mulți ani. Toată lumea trebuie să înțeleagă că acest război este o conjunctură. Nu putem și nu avem cum să schimbăm regulile jocului pentru companii ucrainiene sau diverse alte companii nou-venite pe piață, pentru că ăsta este business-ul nostru.

Vom încerca să-i ajutăm pe toți, în limitele posibilităților. Capacitățile terminalului sunt aceleași. Noi am încercat sa mărim capacitatea, am mărit-o, am luat de la un produs, am trecut la motorină, tocmai în ideea de a suplini această cerere foarte mare. Dar ei trebuie să înțeleagă că avem și noi un grafic de expedieri. Degeaba cer spații noi în Oil Terminal dacă tu nu poți să expediezi marfa la timp. Și aici ne lovim de infrastructura pe care România o are în momentul de față. Mă refer la cea feroviară, în primul rând, și apoi la cea rutieră. Vorbim de o țară cu alt ecartament pe calea ferată, adică de niște costuri de transvazare suplimentare pe care firmele din Ucraina le vor plăti. Și, atunci, măcar noi să ne rezolvăm această problemă de infrastructură.

Referitor la presiunile despre care vorbeați, făcute asupra Oil Terminal, în afară de companiile ucrainene, au mai existat și din partea altora?

Au fost cetățenii români care erau conectați la relația din Ucraina, care nu făcuseră nicio activitate cu produse petroliere în viața lor.

După modelul din pandemie, când niște firme de apartament produceau și vindeau, peste noapte, cantități impresionante de măști.

Exact aceeași situație o întâlnim în fiecare zi.

Concret, presiunile în ce constau?

Capacități, încărcări prioritare, chestii pe care le-am întâlnit în cursul acestui an. Dar, repet, scopul nostru este să ținem un echilibru. Scopul nostru, al Oil Terminal, este să ne urmăm procedurile noastre, să nu fim influențați, să încercăm să evităm astfel de interese de grup și să ne facem treaba. Asta e tot, iar eu zic că am ținut echilibrul în acest an.

Odată cu embargoul impus Rusiei, din ce state va aduce România țiței și produse petroliere?

Principalul terminal de unde putem să ne alimentăm în momentul de față se află tot pe teritoriul Rusiei, dar acolo este un terminal în care se primește marfă din Kazahstan. Nu știu dacă acel terminal va funcționa în perioada următoare. Ar fi foarte bine pentru țară să avem acest terminal cu marfă kazahă funcțional, iar rușii, să nu-l oprească. Dar și aici este un mare semn de întrebare, vom vedea ce se va întâmpla. Deja am trecut de 5 decembrie și va trebui să analizăm și acest lucru, pentru că va avea impact pentru toți jucătorii din România. În rest, vom mai aduce din Middle East, din Mediterana, de unde se face tradingul adevărat pentru Europa.

În aceste zone se mută, deci, polul de putere pe piața petrolului, pol care era până acum Rusia.

Pentru Uniunea Europeană se mută total. Nu știu ce capacitate vor avea ei să se aprovizioneze la niște prețuri cât de cât acceptabile, pentru că, repet, costurile vor crește.

O navă care intră în Marea Neagră are alte costuri față de o navă care stă în Mediterană. Este o mare de război.

Costurile cu asigurările sunt mult mai mari, costurile cu freight-ul sunt mult mai mari. Deci, din start, ne ducem  la un preț mai mare față de alte zone din Europa.

Ne mai putem aștepta, în următoarea perioadă, la o creștere explozivă a prețului petrolului?

Totul depinde de situația geopolitică. Orice incident major generează fluctuații pe piață. Trebuie văzut și membrii OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol – n.r.) ce reacție vor avea. Ați văzut situații în care se cerea o creștere a capacităților de producție, când Arabia Saudită a refuzat. Automat, a avut un impact asupra cotațiilor. Deci, din cauza tuturor acestor șicane, pentru că vor fi permanente șicane anul viitor, așa cum am mai spus, predictibilitatea va fi zero. Acum, de exemplu, cotațiile sunt în jos și este foarte bine, dar nu știm…. Am avut, în Europa, un început de iarnă foarte blând. Asta este valabil și pentru zona ucraineană, dar ne putem aștepta la orice.

Sorin Ciutureanu: „Nu cred că mai întâlnim într-o țară civilizată instalații petroliere în mijlocul orașului, cum avem în Constanța”

Care este rolul Oil Terminal pe piața de țiței și de produse petroliere de la Marea Neagră?

Oil Terminal este un obiectiv strategic al statului român, un terminal cu o capacitate de 1.500.000 de metri cubi, cât este capacitatea de stocare a țițeiului și a produselor petroliere. Este, totodată, și cel mai mare și mai important terminal de la Marea Neagră și din Sud-Estul Europei. V-am vorbit despre capacitatea de stocare, care este întinsă pe aproximativ 200 de hectare în depozitele noastre.

Avem trei depozite. Unul se află amplasat în Portul Constanța, unde avem șapte dane pentru încărcare-descărcare nave, depozitul Sud, care se află în afara orașului, cu o capacitate de peste 900.000 de metri cubi, și depozitul Nord, în orașul Constanța. La nivelul infrastructurii, avem aproximativ 40 de kilometri de cale ferată, opt locomotive care asigură manevrele feroviare în interiorul terminalului, laboratoare certificate RENAR, pentru că toate produsele vin și pleacă din Oil Terminal cu buletine de analiză. Și avem o mie de angajați.

Care este cifra de afaceri a Oil Terminal pentru 2022 și ce s-a regăsit în investiții?

Față de anul 2021, ca sa pot face o comparație datorită situației geopolitice în care suntem, și mă refer la războiul din Ucraina, cifra de afaceri a terminalului a crescut cu aproximativ 40% și, implicit, a crescut și nivelul investițiilor. Dacă e să vorbim despre investiții, ceea ce este sigur e că Oil Terminal a avut și are în continuare nevoie de investiții în instalațiile petroliere, pentru că, în permanență, partea de retehnologizare trebuie upgradată.

Am început construcția unui rezervor de 55.000 de metri cubi. Este unul dintre rezervoarele mari ale terminalului.

Unde va fi situat acest nou rezervor?

Construcția o facem în depozitul Sud, la ieșirea din oraș, alături de celelalte. Este cel mai mare depozit al nostru și îl amplasăm în imediata apropiere a instalațiilor.

Revenind la cifra de afaceri, care este pentru anul 2022?

În jur de 300 de milioane de lei.

Concret, care sunt investițiile făcute în acest an și ce proiecte mai aveți în curs de dezvoltare?

Încă de anul trecut, am demarat mai multe investiții importante pentru terminal, accelerate anul acesta și pe fondul războiului, care a dus la creșterea cererii pe piață. Afluxul de marfă, importul de motorină și livrarea către Ucraina ne-au condus către necesitatea măririi capacitații de încărcare a autocisternelor. Am demarat, anul trecut, o investiție de patru posturi noi de încărcare la autocisternă, o pergolă auto, care a și fost finalizată și funcționează la capacitate maximă, pentru că presiunea în această sferă este destul de mare. Avem în jur de 120-150 de cisterne zilnic la încărcare.

Când va fi finalizat rezervorul pe care îl construiți acum?

Sperăm ca cel târziu în toamna anului care vine să-l punem în funcțiune. Necesitatea construcției acestui nou rezervor nu a apărut datorită conjuncturii în care ne aflăm, a războiului din Ucraina, ci datorită faptului că, prin strategia de investiții și de funcționare a Terminalului, am căutat să obținem finanțare pentru acest proiect încă de acum doi ani. Și asta din cauză că o parte din activitatea noastră, cea din depozitul Nord, este aproape de centrul orașului Constanța. A apărut clară, în aceste condiții, necesitatea să transbazăm activitatea în afara orașului. Nu cred că mai întâlnim pe undeva prin Uniunea Europeană sau într-o țară civilizată instalații petroliere în mijlocul orașului.

În oraș, vorbim despre o capacitate de depozitare întinsă pe 100 de hectare?

Da.

În cât timp preconizați transferul total al rezervoarelor Oil Terminal din oraș în afara lui?

Anul viitor sau în maximum doi ani transferul va fi făcut.

De ce alte investiții urgente ar mai avea nevoie Oil Terminal?

Am luat în calcul minimum două rezervoare de mare capacitate pe care le putem construi în depozitul Sud. Din punctul de vedere al respectării cerințelor de mediu, avem fascicolul dintre depozitul Sud și Portul Constanța, unde am reușit să scoatem la suprafață doar conductele de țiței. Dar mai sunt și celelalte conducte pentru diverse derivate de produse petroliere, care acum sunt îngropate. Așa au fost construite terminalele în anii ‘70, așa a fost tehnologia la acea vreme, iar pentru noi a devenit o urgență scoaterea la suprafață a acestor conducte, pentru a putea funcționa fără riscuri de mediu.

Pe de altă parte, o altă nevoie investițională stringentă este retehnologizarea terminalului. Vorbim aici despre partea de automatizări. Avem pompe de mare capacitate de pe vremea Aversa, vestita fabrică de pompe. Aversa s-a desființat, nu mai avem de unde să luăm piese de schimb. Nu mai spun că ele sunt și energofage.

Tehnologia a evoluta atât de mult încât am putea avea, dacă cumpăram pompe noi, consumuri mai reduse. Pentru asta ne trebuie bani.

Aveți bani pentru aceste investiții?

Folosim toate resursele pe care le avem la dispoziție pentru a face investiții optime în fiecare an. Pentru reconstrucția acestui rezervor nou am făcut credit la bancă, pe care îl vom susține în următorii 25 de ani și încercăm, odată cu apariția noilor ghiduri privind fondurile europene, să accesăm astfel de finanțări, având în vedere că regulile s-au mai schimbat. Încerc asta de foarte mult timp, mai ales pe parte de mediu am încercat. Fiind un steguleț roșu pe partea de mediu, cu depozitul vechi pe care l-am avut pentru dezafectare industrială și depoluare, am tot încercat accesările de fonduri de mediu. Din păcate, nu am reușit. În privința Oil Terminal, fiind companie de stat, s-a considerat că este ajutor de stat. Efectiv, nu am fost eligibili.