Moartea lui Mircea Dușa. Despre morți numai de bine?

A încetat din viață, după ce a pierdut lupta cu o boală necruțătoare, Mircea Dușa, pe care îl uitasem de mulți ani.

Actualul șef de partid al încetatului din viață afirmă, pe Facebook, că în „toate demnitățile publice pe care le-a avut, fie că a fost vorba de ministru al Apărării, de Interne sau pentru Relația cu Parlamentul, prefect sau parlamentar, Mircea Dușa și-a făcut datoria cu onoare și respect pentru interesul public.”

Eu înțeleg zicerea populară că despre morți numai de bine. Dar binele ăsta trebuie să fie doar cel făcut de decedat în timpul vieții și în posturile din care a putut face bine ceva și nu cel din închipuirea celor care vorbesc despre el.

Dacă e să îmi aduc și eu aminte de Mircea Dușa, nu aș putea găsi un text mai potrivit de rememorat, decât cel semnat de mine în 2013, la finele unei ședințe secrete de autoanaliză la Ministerul Apărării Naționale, pe care îl conducea, ca marionetă aflată sub conducerea de atunci a lui Oprea Gabriel, de la Guvern.

Text din care (mă) citez: „Nimeni nu ştie de ce a fost acest domn ales pentru o asemenea demnitate publică atât de specializată, în condiţiile în care nici educaţia sa, nici experienţa sa profesională şi nici măcar performanţa sa politică nu l-ar recomanda pentru ea. (…)

Gravitatea constă în faptul că domnul Duşa şi-a exprimat opinia că primarii unguri din Harghita şi Covasna, care îşi promovează simbolurile alese de ei să le reprezinte electoratul, cum ar fi steagul secuiesc şi limba maghiară, ar trebui pedepsiţi nu cu amenzi date de organul de antidiscriminare, ci cu „măsuri foarte dure”.

A zis asemenea lucruri în urmă cu câtva timp, din poarta unităţii militare româneşti de la Miercurea Ciuc, înconjurat de generali, ca să nu fie niciun dubiu că vorbeşte în calitatea de ministru al apărării, adică în calitatea de politician aflat la cârma puterii armate a Ţării.

A mai reluat exact aceiaşi ameninţare cu măsurile dure şi a doua zi după şedinţa secretă de autoevaluare a Armatei a cărui ministru este, în contextul în care a promis că va reveni foarte curând în poarta aceleiaşi unităţi militare pe care, probabil, se bazează în impunerea măsurilor sale dure.

De la aceste declaraţii şi până la speculaţia că inamicul Armatei despre care noi nu ştim nimic ar fi tocmai primarul de etnie maghiară de pe teritoriul României nu mai este nici măcar un pas. Iar, dacă este aşa, atunci avem o problemă mult mai serioasă decât lipsa de bani pentru funcţionarea armatei conform aşteptărilor.

Ne gândim că avem în fruntea Ţării demnitari care, până acum, s-au jucat cu vorbele grave, ca şi când ar fi fost simple palavre de cafenea, deşi vorbitorii aveau greutatea funcţiilor ocupate în stat. (…)

Vine acum domnul Duşa şi devine principalul membru al Guvernului Ponta preocupat permanent de ameninţarea maghiară din interiorul Ţării. Atât de preocupat încât propune public şi repetat „măsuri foarte dure” împotriva ameninţătorilor primari, dintre care cel de Miercurea Ciuc este asemuit cu Hitler, şi, prin extensie, împotriva tuturor etnicilor maghiari din localităţile vizate.

De data asta, nu ştim dacă aceste vorbe sunt sau nu urmate de politici de apărare menite să imprime respectivele măsuri dure şi nici care sunt obiectivele, misiunile şi resursele primite de Armata României pentru a le transpune în viaţă, deoarece toate acestea, dacă au fost prezentate la şedinţa de autoevaluare, sunt secrete de serviciu.

Deci, putem specula cu destulă uşurinţă că nu avem aici un caz de exprimare a unei poziţii politice critice la adresa maghiarilor care opresează românii din România, obligându-i să accepte alt steag decât cel naţional şi să vorbească altă limbă decât cea naţională, ci de aplicarea amintitelor „măsuri dure” cu elemente de putere militară. Iar acest fapt este deosebit de îngrijorător, pentru că reflectă un liber arbitru inacceptabil.”

Mai departe, Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Chiar dacă Dușa învățase la școala de cadre de partid comunist că nu există așa ceva, ca Dumneazeu.

PS: Eu am cunoscut intim detaliile crizei artificiale, din prima jumătate a deceniului 1990, ce ar fi putut duce la o implicare a Armatei în zona HarCov, cu consecințe la fel de dezastruoase ca cele ce au apărut cam tot atunci, în Iugoslavia. Și mă gâneam deja că politiceni iresponsabili, cum va fi 15 ani mai târziu și acest Dușa, ar putea deveni, din vorbe, criminali de război, folosind militarii români ca instrumentar ucigaș. Teribil!

Citește și: O zi în războiul de anihilare a unei națiuni