Imediat după Crăciun, BBC News a publicat opiniile a cinci pricepuți în ale războiului, care povesteau cum văd ei că ar continua, în anul următor, războiul declanșat de Federația Rusă asupra Ucrainei, la 24 februarie 2022. Puteți găsi acel material publicat online aici.
În mod firesc, eu nu am fost printre cei cinci, deși, fără falsă modestie, cu excepția generalului locotenent (în retragere) american Frederick Benjamin „Ben” Hodges, aș fi fost cel puțin la fel de calificat profesional și superior ca experiență în subiectul materiei celor consultați de BBC.
Fără nicio îndoială, este foarte posibil ca, și dacă aș fi fost întrebat, să nu fi putut da vreun răspuns la fel de tranșant, așa cum l-au dat cei despre care am zis mai sus. Ceea ce ar fi făcut oricum contribuția mea irelevantă pentru oricine ar fi fost interesat de modul cel mai probabil în care se va continua și, eventual, se va finaliza războiul acesta neprovocat, nejustificat și ilegal al Rusiei asupra Ucrainei.
Citește și: O zi în războiul de anihilare a unei națiuni
Asta deoarece eu am sănătosul obicei de a nu scoate nicio vorbă despre ceea ce nu sunt sigur că așa este sau că așa va fi, pe niciun subiect din interiorul ariei mele de cunoaștere profesională. Speculațiile distrug nu numai credibilitatea oricăruia care se consideră priceput în subiectul materiei respective, dar infirmă cu totul calitatea aceluia de a face expertiză. Care expertiză nu poate fi niciodată și sub niciun argument speculativă.
Ce pot spune cu certitudine despre acest subiect al războiului ruso-ucrainean este că el ar putea înceta în orice zi, doar să vrea conducerea strategică a Rusiei, de la Kremlin, să decidă astfel. Adică, Moscova ar putea, chiar în noaptea de Anul Nou ori imediat înainte sau imediat după aceea, să declare că obiectivele militare, adică cele pentru care a trimis Federația Rusă trupele sale să agreseze Ucraina, au fost atinse și că o continuare a războiului nu mai are justificare militară. Și de aceea să propună părții agresate, adică Ucrainei, încetarea focului și începerea negocierilor de separare a forțelor aflate în contact.
Pentru o asemenea decizie, Rusia nu are nevoie de nicio pregătire politică sau diplomatică, așa cum nu are nevoie de nicio evoluție favorabilă a campaniei sale militare în niciuna dintre regiunile ucrainene care constituie teatrul acțiunilor de luptă.
Așa cum nu are nevoie nici de vreun semnal, de vreo inițiativă sau de vreo propunere de încetare a focului, venită dinspre partea ucraineană ori din partea comunității internaționale.
Deci, încetarea focului este în sarcina exclusivă a agresorului, a Rusiei, și doar Rusia poate decide asta, de capul ei. Cap ce se află la Kremlin. De la această observație încolo încep speculațiile. Încep întrebările fără răspuns despre ce o fi în capul lui Putin și al camarilei sale de criminali de război și criminali împotriva umanității, membri ai Consiliului de Securitate al Federației Ruse.
Zic speculații deoarece declanșarea și continuarea agresiunii armate a Rusiei nu au avut o rațiune identificabilă și, ca urmare, nu se poate aștepta nimeni la o încetare pe motive raționale a acestei agresiuni.
Agresiunea a fost irațională, cu excepția observației că motivul real al agresiunii ar fi fost anihilarea măcar în parte a națiunii ucrainene și ca stat, și ca civilizație de tip occidental.
Dacă această observație este corectă, atunci Moscova ar putea pune capăt acestei agresiuni în doar două situații: când Rusia consideră că și-a atins obiectivul de anihilare a națiunii ucrainene sau când va ajunge la concluzia că, indiferent câte resurse umane, materiale, financiare și de orice altă natură risipește ea, Rusia, în efortul de anihilare a ucrainenilor, obiectivul acesta nedeclarat, dar evident, nu va putea fi niciodată atins.
Vorbim, deci, despre o stare de spirit, despre o percepție strategică moscovită. Stare de spirit sau percepție strategică ce nu are cum să fie influențată nici de mersul operațiilor militare din teatrul de război, nici de presiunea sancțiunilor internaționale asupra Federației Ruse, nici de bunele oficii ale celor care încearcă să comunice cu Kremlinul pe subiectul încetării războiului.
Doar acest aspect nu este speculativ în comentarea viitorului de scurtă sau mai de lungă perspectivă al războiului. Toate celelalte sunt, însă, speculative, indiferent de cât de pricepuți sunt cei care speculează în materia artei militare la ruși.
Spuneam că doar Rusia poate opri războiul. Asta deoarece Ucraina nu poate învinge Federația Rusă, ca să ajungă la un deznodământ al războiului prin victorie.
Învingerea Rusiei nu se va petrece cu eliberarea întregului teritoriu ucrainean, vremelnic ocupat prin invazie militară rusească. Învingerea Rusiei presupune un efort militar identic cu învingerea Germaniei hitleriste, în 1945, adică cu punerea steagului ucrainean pe cel mai înalt acoperiș al Kremlinului, ceea ce nu este cazul și nici nu poate fi imaginat vreodată.
Eliberarea prin luptă a teritoriilor ucrainene ocupate de trupele rusești este posibilă, fără îndoială. Dar asta nu înseamnă încetarea războiului prin victoria prin luptă a Ucrainei, deoarece Rusia are resurse, practic, inepuizabile cu care ar putea continua la nesfârșit agresiunea, pentru recucerirea măcar în parte a unor poziții din Ucraina, indiferent de costurile imense în militari ruși, armamente și muniții. Desigur, când zic „inepuizabile” și „la nesfârșit”, mă refer la un orizont de timp ce trece dincolo de anul următor, și nu la veșnicie.
Să mai înțelegem încă un lucru cert. Premisele strategice de la care a plecat Moscova în declanșarea, la 24 februarie, a agresiunii sale asupra Ucrainei au fost calculate greșit de kremlinezi. Vorbim aici despre percepția eronată a Moscovei conform căreia comunitatea de state occidentale este divizată de interese individuale naționale, că publicul din democrațiile occidentale va pune elementele de bunăstare și confort deasupra valorilor morale, că leadership-ul american este șovăielnic, neîndemânatic (vezi retragerea din Afganistan) și aflat sub presiune internă să nu se bage în sprijinul Ucrainei, că dependența de gazul și petrolul rusesc este superioară capacității economiilor dezvoltate din Occident de a impune sancțiuni pe termen lung, peste iarnă, și altele asemenea.
Mai departe este, însă, pură speculație să considerăm că Rusia ar prelungi războiul în speranța că, pe măsură ce trec lunile de iarnă, aceste premise se vor materializa, până la urmă. Este posibil ca la Kremlin să se afle minți care să gândească și să decidă în această direcție, așa cum este posibil ca la Kremlin să se fi întâmplat deja dumirirea că premisele strategice, pe baza cărora s-a decis invadarea parțială a Ucrainei, au fost calculate greșit. Iar războiul să continue din alte considerente decât cel de a aștepta ca totuși premisele acelea neadevărate să se materializeze, până la urmă.
Dar să ne oprim aici. Să ne urăm un An Nou fără război și fără teama că în vecinătatea noastră se află un actor internațional posesor de arsenal strategic nuclear de cea mai mare anvergură cantitativă, care se comportă irațional, impredictibil și agresiv, nu numai la adresa victimei sale Ucraina, dar și la adresa noastră, a comunității de state civilizate, de tip occidental.
Hari Bucur-Marcu expert internațional în materia politicilor de apărare națională.
