O mare parte din omenire a așteptat cu interes discursul anual al agresorului de la Kremlin. Mare noutate nu a adus acest discurs față de ceea ce a spus dictatorul fascist la Valdai.
Aceleași obsesii antioccidentale, aceeași tehnică obosită și obositoare a întoarcerii oglinzii, a acuzării adversarului de fapte pe care el însuși le comite, aceeași autopropunere ca salvator al națiunii pe care nimeni nu a agresat-o și pe care nimeni nu și-a propus s-o distrugă… În fine, mare lucru nu mai este de analizat la această placă stricată căreia nimeni dintre auditori nu îndrăznește să-i ridice acul pentru a-i da o binemeritată pauză de tăcere.
Ceva nou tot a adus prestația lui Putin, iar noutatea nu ține de conținut, ci de forma de exprimare.
Deși nu s-a prezentat un discurs în direct, care presupune anumite riscuri pentru orice vorbitor întrucât nu se poate reveni asupra unor momente nedorite ce pot apărea – așa cum sunt micile blocaje, gângăvelile, bâlbele, intonația, strănutul sau tusea –, chiar în discursul filmat, rezultat al mai multor „trageri”, așa cum se procedează cu orice producție de acest gen, sunt câteva momente în care Putin nu-și poate opri tusea.
Obișnuit fiind cu tusea scurtă de dregere a vocii ce a jalonat mereu discursul lui Ion Iliescu, am crezut la început că, și în cazul lui Putin, este vorba de un artificiu al vorbitorului, dovadă a absolvirii aceleiași școli de oratorie. Dar, se pare că nu e așa, că liderul de la Kremlin chiar are probleme de sănătate, pe care nicio „dublă” nu o poate ascunde. Putin nu a mai tușit în discursurile oficiale de până acum; de ce ar fi făcut-o în momentul în care supușii săi au nevoie de un semnal de forță?! În discursul de Anul Nou, după 10 luni de război în care și-a împins țara, eroul călare pe cal, primul judoka al țării, marele amator de băi în piscine de gheață a oferit națiunii un soi de pârț.
Citește și: Antioccidentaliștii sau putiniștii mai „soft”
„Dacă ceea ce se știe este îngrozitor, vă imaginați cum este ceea ce nu se știe”, zic britanicii. Privind discursul oficial de Anul Nou al lui Putin, cu tusea sa imposibil de controlat, putem spune: dacă în varianta ajustată Putin apare în imposibilitatea de a-și stăpâni tusea, ne imaginăm cât poate el vorbi atunci când nu este filmat.
„S-a-ntâlnit tusea cu junghiul”, spune o vorbă din popor, marcând o răutate a naturii, o nefastă întâlnire a două afecțiuni ce sporesc suferința bolnavului. La începutul lui 2022, omenirea tocmai se căznea să iasă din pandemia de COVID-19, din tusea globală ce a făcut ravagii la toate nivelurile: uman, economic, social ș.a.m.d. Când se vedea un orizont, a apărut Putin cu pretențiile lui absurde, cu deciziile sale generatoare de barbarii și de crime. Nu trecuse bine tusea pandemică și a apărut acest junghi regional cu efecte globale. De zece luni, tusea și junghiul fac politica globală, provocând consecințe dureroase.
La finalul lui 2022, ca un dar al naturii, junghiul a început să tușească.
