Toboganul auto-degradării ar putea fi numele sindromului ilustrat de prăbușiri morale spectaculoase. Pentru bani, pentru cariere, pentru influență, pentru aplauze. Combinații maligne de fanatism și arghirofilie, de cinism și tupeu.
Nu contează, de fapt, numele variilor personaje, ci patologia halucinantelor schimbări la față. În unele cazuri, ne întâlnim cu un narcisism strident, în altele cu pedagogi și pedagoage care se cred ființe nedreptățite. Frustrări, resentimente, ranchiune, auto-compătimire.
Deficitari la capitolul inteligență morală, se consolează cu jalnice performanțe într-un neferice joc al ielelor. Se îmbrățișează cu pegra. Grohăie hipopotamic în mocirla infamiei. Reciteam zilele trecute „Pactul cu diavolul”, lungul interviu luat lui Petru Dumitriu de George Pruteanu.
Citește și: Revanșa Securității
Pe acesta din urmă l-am cunoscut, am fost un timp amici. A scris foarte frumos despre cărțile mele și nu doar despre ele.
Apoi a venit rostogolirea, vadimizarea. Ca să nu mai vorbesc de atâtea alte triste cazuri de rinocerizare.
Evident, personajele își raționalizează abdicările drept acte de rezistență camuflată. Își pudrează perucile și joacă la câte capete sunt disponibile. Ipocrizia, minciuna, duplicitatea, năpârlirea la comandă, servilismul abject, sunt modurile lor de existență. N-au moravuri, au doar scârboase și lucrative năravuri.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
