„Ceaușescu”, marcă înregistrată la OSIM de ginerele fostului dictator. Cum contrazice acest lucru Constituția

Este un adevăr, nu este o figură de stil și nici un slogan publicitar, ci realitatea: Ioan Mircea Oprean, soțul răposatei Zoia Ceaușescu, adică ginerele dictatorului, este cotitularul mărcii „CEAUȘESCU”, înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) sub nr. RO87503 pentru clase de produse și servicii, inclusiv clasa 41: educație, instruire, activități culturale.

Adică, persoanele care utilizează numele „Ceaușescu” în domeniile menționate au nevoie de aprobarea deținătorului mărcii. Căci de nu… vom vedea ce!

Citește și: Poneiul roz din Berzunți

Accesând pagina cu lista mărcilor OSIM, constatăm că, de-a lungul timpului, au fost rezervate mai multe mărci similare. Astfel:

• în perioada 22 septembrie 2010-16 decembrie 2019, a fost rezervată marca „ZOIA CEAUȘESCU”, actualmente liberă;
• începând cu 17 decembrie 2007, este rezervată marca „CEAUȘESCU”, rezervare valabilă până pe 31 ianuarie 2027 (rezervarea la OSIM se realizează pentru o durată de 10 ani, ceea ce însemnă că în 2017 titularii mărcii au solicitat și au obținut o prelungire a rezervării);
• în perioada 27 aprilie 1998-4 septembrie 2004, a fost rezervată marca „NICOLAE CEAUȘESCU”.

În depozitul OSIM se mai află următoarele mărci: „THE DEAD CEAUSESCUS”, „CEAUȘESCU ȘI POPORUL” și „NICOLAE CEAUȘESCU”.  

Două întrebări se ivesc din această realitate:

1. Cum a fost posibilă înregistrarea acestor mărci?
2. Ce consecințe ar putea decurge din această situație?

Să le luăm pe rând.

1. Legea nr. 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, republicată și actualizată în 2020, prevede la Art. 2 următoarele: „Poate constitui marcă orice semn, cum ar fi cuvintele, inclusiv numele de persoane sau desenele, literele, cifrele, culorile, elementele figurative, forma produsului sau a ambalajului produsului sau sunetele, cu condiția ca aceste semne să fie capabile:
2. a) să distingă produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi; și
3. b) să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor”.

Mă întreb: ce produse ale cărei întreprinderi distinge marca „CEAUȘESCU”?

Ce gogoașă cu numele socrului său a făcut Ioan Mircea Oprean astfel încât să fie necesară protejarea produsului pentru a nu fi confundat cu o altă gogoașă de pe piață? A apărut în România vreo brânză, vreun balon, vreo doctorie anticoncepțională sau vreo fosă septică cu numele „CEAUȘESCU” și nu știm noi?

A făcut cineva concurență unor asemenea produse, le-a parazitat cu produse similare astfel încât a fost necesară protejarea lor prin rezervarea mărcii? Nu e vorba aici nici de „magiunul de Topoloveni”, nici de ciocolata „Poiana”, ci de numele unui fost șef de stat, care a produs mari daune cât a fost la putere (din acest punct de vedere, a fost și este inconfundabil) și care, așa cum vom vedea, este pe cale să producă și astăzi daune prin urmașii săi.

Nicăieri în lume numele oamenilor politici nu au fost înregistrate ca mărci de către urmașii lor, chiar dacă aceștia au avut activități lucrative. Nimeni nu a îndrăznit să scoată pe piață izmenele „Hitler” sau laxativul „Stalin”. Chiar de-ar fi făcut asta, instituțiile ce gestionează mărcile în țările lor nu ar fi făcut ce a făcut OSIM cu mărcile legate de numele „Ceaușescu”.

În România nu s-au fabricat și nu s-au comercializat nici gogoși, nici brânză, nici baloane, nici anticoncepționale, nici fose septice și niciun fel de produs de larg sau de mic consum cu numele „Ceaușescu”. Din această perspectivă, lucrurile sunt clare: marca lui Oprean nu trebuia rezervată pentru că nu avea ce produs sau serviciu să distingă pe piață. Iar, dacă a fost rezervată, actul de rezervare trebuie anulat, motivele fiind în Legea 84/1998 (Art. 2 și 5).

Citește și: În manualele de istorie e liniște. Nimeni nu poate deranja memoria construită de ei și ai lor de 33 de ani

Dar, universul nostru nu se reduce la produse și servicii, pentru că în societatea noastră se face și educație, și cercetare științifică, oricât de contestate ar fi aceste activități. Iar în educație și-n cercetarea științifică numele lui Ceaușescu a fost adesea invocat. Din acest punct, intrăm în aria celei de-a doua întrebări. 

2. În noimebrie 2022, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, a trimis Editurii Corint din București o citație, în Dosarul nr. 24338/3/2022, prin care o cheamă în judecată pentru editarea lucrării Ceaușescu și epoca sa, având-o ca autoare pe Lavinia Betea.

Suma pe care o pretinde petentul Ioan Mircea Oprean este 10.000 de lei plus cheltuielile de judecată. Instanța o cheamă în garanție și pe autoarea monografiei lui Ceaușescu, în vederea plății în solidar a daunelor ce ar putea fi plătite de către editură deținătorului mărcii „CEAUȘESCU”.

Motivul invocat este „consecința creării, în percepția publicului relevant, a unui risc de confuzie, inclusiv a unui risc de asociere, cu produsele și serviciile titularilor mărcii”. Revenim la prima întrebare: Ce produs „CEAUȘESCU” a lansat titularul mărcii care să fie afectat de monumentala lucrare a Laviniei Betea? A scris o altă monografie, a realizat vreun articol, vreun studiu despre activitatea socrilor săi care să fie strivite pe piața academică de lucrarea Laviniei Betea?

Când am aflat despre acest caz, mi-am activat rapid memoria și am constatat că, în 2021, am realizat o recenzie a unei alte lucrări a autoarei (pe care am publicat-o în revista Polis nr. 3(33)/2021), pe care am intitulat-o Biografia Elenei Ceaușescu. Dincolo de mitologii și prejudecăți. Va fi dată revista în judecată pentru asta, voi fi și eu chemat în garanție? Vor fi chemate în judecată editurile care au publicat lucrări despre Ceaușescu?

Vor fi chemați în instanță toți autorii ce au utilizat numele „Ceaușescu” în produse științifice, culturale și educaționale?

Va fi chemat statul român în judecată pentru finanțarea proiectelor științifice care au în titulatură numele „Ceaușescu”? Da, dacă Ioan Mircea Oprean va avea câștig de cauză în procesul cu Editura Corint.

Afacerea e bună. În Catalogului Bibliotecii Naționale, apar 307.000 de cărți în care se vorbește despre Ceaușescu, 805 lucrări care au numele „Ceaușescu” în titlu și 1.340.000 de menționări ale lui Nicolae Ceaușescu. Are balta pește! Nu trebuie să ceri chiar 10.000 de lei de titlu și tot te trezești cu o sumă frumoasă în cont. Iar pentru citări este de ajuns să primești și câte 1 leu/citare.  

Ce contează că Art. 30 (1) din Constituție prevede că „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”? Până ți se face dreptate, dacă ți se face, ești somat și târât prin procese? Ești. De ce? Pentru că o decizie precum cea a OSIM te aduce în situația de a te lupta pentru a obține ceea ce-ți este garantat prin legea fundamentală și pentru a-ți face meseria.

În anul 2022, am avut parte de asaltul instituțiilor de forță asupra Arhivelor Naționale prin introducerea a tot felul de prevederi care să împiedice accesul cercetătorilor la documente cu caracter public. Iată că cercetarea științifică din România este intimidată și de o instituție „neutră politic” precum OSIM. Mai cercetează ceva în România despre Ceaușescu și te trezești târât prin tribunale! Ce va decide instanța? Pură loterie.

În anul acesta voi relansa proiectul „Procesul comuniștilor”, în cadrul căruia îi voi aduce în fața unei instanțe pe toți liderii comuniști pentru a fi judecați așa cum statul român nu a făcut-o nici în comunism și nici în postcomunism. Vor fi judecați în lipsă cuplul Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Alexandru Drăghici ș.a. Mă gândesc că, în condițiile în care OSIM transformă lesne în mărci numele oamenilor politici, va fi un proces (în cadrul societății civile) ce se va solda cu o serie de procese adevărate.

Oare în ce alte instituții pe care le conisderăm „neutre politic” sunt plantate astfel de bariere împotriva cercetării comunismului, ce se vor activa la un moment dat? Pentru că vedem că, în prezent, OSIM a devenit Oficiul pentru Sabotarea și Intimidarea Memoriei.

Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.