În vârtejul știrilor din ultimul an, mi-a atras atenția un proiect care ar urma să fie implementat în premieră europeană în România. Nu premiera europeană a fost partea interesantă pentru mine, ci potențialul acestui proiect de a deveni o inovație de inflexiune (disruptive innovation), care ar putea schimba importanța și utilizarea energiei nucleare.
Astăzi, energia nucleară furnizează 10% din electricitatea mondială, din aproximativ 440 de reactoare nucleare prezente în 30 de țări. În contextul schimbărilor climatice, dar și geopolitice din ultimii ani, este nevoie de o cantitate mult mai mare de energie curată și sustenabilă. Având în vedere că peste 80% din energia electrică va trebui să provină din surse cu emisii reduse de carbon până în 2030, o soluție ar putea fi SMR (Small Modular Reactors).
SMR reprezintă una dintre cele mai revoluționare tehnologii nucleare, care pot fi utilizate pentru generarea de energie, producerea de hidrogen, desalinizare sau alte utilizări industriale. Modelele SMR pot folosi apă ușoară ca lichid de răcire sau alți agenți de răcire, cum ar fi un gaz, metal lichid sau sare topită.
Vorbim de o inovație a cărei tehnologie este prezentă deja în industria aerospațială și militară și care oferă beneficii în special prin dimensiunile reduse, flexibitatea construcției și costurile mai mici. Având în vedere dimensiunile reduse, SMR-urile pot fi amplasate în locații în care centralele nucleare obișnuite nu ar putea fi construite, ceea ce oferă un potențial uriaș de scalare.
SMR este modular, ceea ce înseamnă că elementele componente sunt fabricate, expediate și instalate la fața locului, făcându-le mai accesibile de construit decât reactoarele mari de putere, care sunt, în general, proiectate la comandă pentru o anumită locație, ceea ce poate genera întârzieri de construcție. Un alt aspect important este că reactoarele SMR se pot cupla cu alte surse de energie, cum ar fi sursele regenerabile și cele pe bază de combustibili fosili .
Reactorul SMR al companiei americane NuScale este primul și singurul care a primit aprobarea design-ului din partea Comisiei de Reglementare Nucleară a S.U.A. (NRC), care a emis un Raport Final de Evaluare a Securității (FSER) pentru proiect, în septembrie 2020. Compania americană NuScale Power a primit de la Departamentul american al Energiei (DOE) fonduri de aproximativ jumătate de miliard de dolari pentru dezvoltarea accelerată a tehnologiei sale, însă nu este singura companie susținută de DOE.
În acest moment, la nivel global, sunt dezvoltate peste 70 de modele comerciale SMR, care vizează aplicații diferite, cum ar fi electricitatea, sistemele de energie hibridă, încălzirea, desalinizarea apei și aburul pentru aplicații industriale. Deși SMR-urile au un cost de capital inițial mai mic pe unitate, competitivitatea lor economică trebuie să fie dovedită în practică odată ce sunt implementate.
Fiind o inovație la început de drum, există o serie de controverse legate de siguranță și de costul producției, însă acesta este drumul oricărei inovații de inflexiune care așteaptă implementările reale pentru evaluarea produsului finit.
Citește și: Nevoia de strategii disruptive în administrația publică
Acest exemplu mi-a adus aminte de un studiu de caz prezentat în cadrul cursului „Disruptive Strategy”, susținut de profesorul Clayton Christensen la Harvard Business School. Studiul de caz arăta cum o inovație a influențat industria oțelului din Statele Unite, la mijlocul anilor ‘60, generând o „ruptură” în business-ul marilor producători industriali.
Inovația a fost reprezentată de apariția micilor fabrici de oțel, care topeau rebuturi (resturi) în cuptoare electrice, erau de dimensiuni mult reduse comparativ cu fabricile obișnuite și erau mult mai simple din punct de vedere al proceselor. În plus, produceau aproximativ aceleași produse la un preț cu 20% mai mic, comparativ cu fabricile integrate de oțel.
Când au apărut, micile fabrici nu puteau produce decât produse din oțel de calitate inferioară și cu costuri mai mici decât firmele consacrate.
Singurul produs pe care l-au putut realiza erau barele de armare, care erau folosite pentru a întări betonul. Cu timpul, însă, aceste mici fabrici au îmbunătățit calitatea barelor de armare și au început producția unor noi produse, folosind același principiu și afectând marii producători de oțel.
Reactoarele de mici dimensiuni pot reprezenta soluția de viitor pentru o energie mai curată, cu impact minim asupra mediului, precum și o soluție mai ieftină pentru producerea energiei electrice. Ca orice inovație care ”perturbă” o industrie sau un produs consacrat, va avea un drum lung de parcurs până la recunoaștere și acceptare. Însă tocmai aceasta este frumusețea unor astfel de inovații, care au scopul de ne îmbunătăți calitatea vieții.
Andrei Dumitrașcu are o experiență de peste 15 ani în corporații și business-uri antreprenoriale. Absolvent al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea Economie Generală (2001-2005), Andrei Dumitraşcu a urmat un Master la Universitatea Paris XII Val de Marne, având specialitatea Dezvoltarea şi Administrarea Companiei (2008-2009) și a finalizat un modul la Universitatea Harvard Business School, cu tema „Disruptive Strategy”. A publicat cărți pentru copii, un volum de poezii și a fost gazda unui podcast pe teme de parenting, iar în 2022 a fondat compania „Get Disruptive”.
