Exclusă de două ori din magistratură în România, judecătoarea Camelia Bogdan este, în prezent, unul dintre experții internaționali care pun bazele, în SUA, a Curții Internaționale Anticorupție. Un proiect susținut nu doar de specialiști în domeniul justiției, ci și de mai mulți șefi de state și de guverne din țări occidentale.

Într-un interviu oferit pentru SunMedia, judecătoarea a declarat că intenționează să obțină cetățenia americană, pentru a putea profesa în anumite domenii în SUA, țară în care locuiește de mai mulți ani. Totodată, aceasta a vorbit despre lupta pe care o poartă în instanță pentru revenirea sa în magistratura din România, vizând, de data aceasta, un post la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, Camelia Bogdan a făcut o analiză critică a sistemului de justiție actual, pe care îl vede mai slăbit și mai controlat politic decât în anii „de glorie” ai „epocii Dragnea”, oferind exemple de la Înalta Curte sau din hotărâri controversate ale CSM.

Ramona Ursu: Care este stadiul dosarelor privind excluderile dvs. din magistratură? Ce ați câștigat și ce ați pierdut în instanță, până acum?

Camelia Bogdan: Am fost exclusă de două ori din magistratură, iar ultima excludere a rămas definitivă prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, din aprilie 2022. Prin această decizie, însă, a fost sesizată Curtea Constituțională a României, care este în stadiul de efectuare a raportului. Sincer, nu văd cum excepțiile mele de neconstituționalitate vor putea fi respinse de Curtea Constituțională a României.

Concret, ce judecă CCR în cazul dvs.?

Am invocat lipsa de prescripție a răspunderii disciplinare, care acum este reglementată legal, faptul că nu se asigură garanțiile dreptului la proces echitabil în cursul procedurii disciplinare. Și am mai ridicat o excepție pe faptul că nu pot fi subiectul activ al abaterii de nerespectare a dispozițiilor privind repartizarea aleatorie, deoarece nu am atribuții, ca judecător, pe linia repartizării aleatorii.

A rămas în practică definitivă la Înalta Curte de Casație și Justiție faptul că magistrații de scaun nu pot fi subiecți activi ai acestei abateri, deoarece doar cei care sunt desemnați de Colegiul de Conducere sau chiar membrii Colegiului de Conducere, conform fișei postului, pot săvârși această abatere.

Voi depune toate precizările necesare în fața CCR, deoarece este bine să nu se lase impresia că România exclude magistrații în funcție de soluțiile date în dosarele pe care le judecă.

În acest sens, eu, ca magistrat anticorupție, sunt îndreptățită la mai multe standarde de protecție. Sunt apărată și beneficiez de garanții pe Convenția ONU împotriva corupției, pe mecanismul Rule of Law, cel care a venit după ridicarea MCV.

Voi lucra cu toate aceste instrumente pentru a reveni cât mai repede în magistratura română. Mi-aș dori foarte mult ca acest lucru să se întâmple în prima jumătate a anului 2023, deoarece voi împlini vechimea pentru a fi judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nu am ascuns niciodată faptul că acesta a fost dezideratul meu suprem în magistratură, de a fi judecător la Înalta Curte, având în vedere că dosarele pe care le-am judecat au avut o complexitate foarte mare, iar hotărârile definitive pe care le-am pronunțat au rămas apreciate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Mă refer la cauza Voiculescu împotriva României sau Iancu împotriva României.

Citește și – Radu Paraschivescu: Nu mă car din țară. Cerul este plumburiu 100%

Am ajuns la această maturitate profesională fiindcă am fost singurul magistrat român specializat pe ce ține de combaterea spălării banilor și pe recuperarea produsului infracțiunii, follow the money. Am impus această practică. Până la mine, nimeni nu s-a mai preocupat de acest lucru. Ani de zile, procurorii, în repetate cauze de evaziune fiscală, sugerau că nu s-au putut lua măsuri asiguratorii fiindcă inculpatul nu avea nimic pe numele lui. Am pus stop acestei practici care e bine întipărită în mintea cetățenilor.

Dați-ne exemple de câteva dosare pe care le-ați judecat și în care ați impus această practică.

În 2012, eram judecător la Tribunalul București și aveam în lucru Dosarul „Rizea”, în care Ștefan Rizea era trimis în judecată pentru evaziune fiscală, prejudiciul fiind estimat la un milion de euro. În schimb, existau tot felul de transferuri din băncile din străinătate. Ba pe numele fratelui, ba pe numele lui.

Atunci, am pus sechestru pe suma de 5 milioane de euro, deși nu fusese trimis în judecată pentru spălare de bani. Soluția dată de mine, ca judecător de primă instanță, a fost menținută și la Curtea de Apel București, și la Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost prima sentință prin care eu am luat confiscarea de la terți.

Dar au mai fost situații similare în dosare precum „Loteria 2”, „ICA”, cel al domnului Dan Voiculescu, care a făcut istorie, sau dosarul „RAFO”.

În ultimul, „RAFO”, am recuperat pentru statul român 225 de milioane de euro. Aceste cazuri judecate de mine au fost aplaudate de CEDO.

Pentru perioada suspendării din magistratură ar fi trebuit să vă recuperați anumite drepturi salariale. Ce s-a întâmplat cu acei bani?

Au fost două situații. Pentru perioada în care am fost suspendată zece luni, mi-am recuperat banii din salarii, cu o întârziere de jumătate de an. În schimb, ulterior, am rămas suspendată pentru patru ani, perioadă în care nu am primit salariu, nu mi s-au plătit drepturile la asigurările de sănătate.

Practic, eu am fost suspendată din magistratură pentru că am soluționat un dosar (dosarul „ICA” – n.r.). Dacă ar fi existat niște criterii obiective în baza cărora să se ia decizia cu privire la suspendarea mea, dacă aș fi avut calea deschisă spre justiție, această soluție nu ar fi putut fi pronunțată împotriva mea.

Nu poți să ții un judecător suspendat patru ani, pentru că a soluționat un dosar. În aceste condiții, în 31 octombrie 2022, am formulat în fața Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei cererea de executare a hotărârii în cauza Camelia Bogdan 1 împotriva României, judecată de CEDO, pe care am câștigat-o în 20 octombrie 2020.

Două judecătoare de la Curtea de Apel București, Daniela Panioglu și Alina Guluțanu, au fost excluse din magistratură, la finele anului trecut. Fiecare dintre ele a avut în lucru dosare sonore, între care cel al lui Sorin Oprescu, fostul primar al Capitalei, sau al fostului președinte al CNAS, Lucian Duță. Cum vedeți aceste excluderi?

Doamna judecătoare Daniela Panioglu l-a condamnat foarte recent, și cred că de atunci i-au început problemele, pe domnul Sorin Oprescu, arestat de mine în trecut. Iar domnul Sorin Oprescu, din oaza de liniște din Grecia unde se află, a început să comenteze că, de fapt, cele două completuri care l-au judecat nu au făcut decât să ducă la executare ordinul pe care îl dădusem eu privind confiscarea extinsă a averii în cazul dumnealui.

Practic, domnul Sorin Oprescu, din tărâmurile însorite, consideră că tot Camelia Bogdan, pe mână lungă, l-ar fi condamnat pe el.

Se încearcă, de fapt, a se pune capăt oricărei măsuri ce ține de combaterea marii corupții, combaterea infracțiunilor financiare și urmărirea banilor. Și pentru că a venit vorba despre astfel de practici necurate în sânul justiției, vă mai spun un lucru: în prezent, Înalta Curte de Casație și Justiție secretizează hotărârile din dosarele judecate.

Ținând cont că atractivitatea Dreptului și felul în care este respectat Rule of Law sunt condiții pentru toți investitorii de bună-credință care vor să facă business în România, la noi, pe site-ul Înaltei Curți, cum rămâne un dosar definitiv, cum este automat șters de pe site.

Care ar fi explicația pentru acest lucru?

Am întrebat, iar președintele Înaltei Curți (Corina-Alina Corbu – n.r.) mi-a răspuns că se respectă GDPR-ul. Eu nu am nevoie de GDPR, ci am nevoie ca dosarele mele să fie publice. Asta este ceea ce las eu moștenire, sunt anii mei de luptă cu CSM și anii în care, de fiecare dată când am cerut apărarea reputației, am dus un dosar la Înalta Curte. Fiindcă nu poți să taci când ți se întâmplă ție ceva și ești nominalizat ca fiind un „executant” sau un „corupt”.

V-ați implicat, anul trecut, într-un proiect privind înființarea Curții Internaționale Anticorupție. Care este rolul acestei Curți și în ce constă activitatea dvs., în prezent?

Curtea Internațională Anticorupție este o inițiativă promovată de judecătorul federal Mark Wolf, din Statele Unite ale Americii. Pentru acest proiect, în prezent, fac o serie de acțiuni de voluntariat. Necesitatea înființării Curții Internaționale Anticorupție s-a mai discutat în trecut, însă ea a fost reluată odată cu izbucnirea războiului din Ucraina.

Concret, rolul este, ca și în cazul Curții de la Haga, să zicem, ca o anumită categorie de persoane și o anumită categorie de fapte să fie trimise și anchetate de procurori independenți și să fie judecate de judecători specializați. Și voi da doar un exemplu pentru care ar fi nevoie de o astfel de Curte: anchetarea și judecarea, în mod corect și independent, a unor dictatori care își spoliază popoarele și rămân nepedepsiți.

Nu este un secret că îmi doresc să fiu primul judecător internațional anticorupție din România, atunci când se va înființa Curtea.

În prezent, sunt primul astfel de judecător din România care a semnat pentru susținerea proiectului privind înființarea Curții Anticorupție Internațională, alături de președinți și prim-miniștri din întreaga lume. Între susținători este Clubul de la Madrid, grup care cuprinde foarte mulți președinți și șefi de guverne.

Citește și: De ce nu a pus Putin capăt războiului, de Sărbători? 

Când ar urma să funcționeze Curtea Internațională Anticorupție?

Din ceea ce știu eu, din anul 2024.

Comisia Europeană a ridicat MCV, în cazul României. Cum vedeți această decizie?

Cu MCV-ul nu mi-a fost niciodată clar cine raportează, cum sunt prezentate cazurile. Situația mea, de exemplu, nu a fost menționată în niciun MCV, astfel că m-am gândit și la varianta că cineva controlează informația. Totuși, chiar dacă s-a ridicat MCV, a rămas mecanismul Rule of Law, care, în cazul Ungariei, a funcționat și i s-au tăiat finanțările europene pentru nerespectarea statului de drept.

Eu nu fac politică, dar m-a surprins contextul în care s-a ridicat acest MCV. Ca mulți români, și eu mi-am dorit ca România să adere la Schengen și, probabil, s-a corelat foarte mult această necesitate de aderare la Schengen cu ridicarea MCV.

Dar acum, în magistratură, situația este mult mai neagră decât în anii în care noi, și mă refer la unii magistrați, eram hăituiți, iar în MCV erau aduse critici din cauza acestui lucru.

Însă, ce se întâmplă acum în sistemul judiciar este mult mai greu. Toți colegii sunt speriați să vorbească. Uitați, spre exemplu, în cazul celor două doamne judecătoare excluse din magistratură, despre care tocmai am vorbit, nu am văzut nicio asociație de magistrați care să iasă măcar cu un comunicat.

De ce ar fi speriați colegii dvs.? Magistrații sunt cei care ar trebui să fie curajoși, să fie de partea legii. Cum se împacă această lipsă de curaj a magistraților cu profilul moral și profesional pe care ei ar trebui să îl aibă, de fapt? Eu, ca cetățean, văd niște magistrați cu multe privilegii – de la salarii mari, pensii speciale, pensionări la vârste la care alții mai au de muncă vreo 20 de ani -, care preferă tăcerea, pentru a-și păstra privilegiile.

Eu cred că un magistrat trebuie să vorbească din pix. În cazul punctual al celor două doamne judecător, cred că, cel puțin la nivel de declarații, ar fi trebuit să fie susținute de colegi. Însă, probabil, Inspecția Judiciară ia pe fiecare în parte, după modelul divide et impera. De aici pornește răul.

Așa ești încurajat, ca magistrat, să nu îți faci treaba, fiindcă dacă ți-o faci, atunci ai o problemă. Vine Inspecția și te dă afară. Un efect toxic al acestui lucru este că, la noi, colegii din sistem preferă această tactică de soluționare în zeci de ani a unor dosare de apălare de bani. Nu o să vedeți așa ceva în Statele Unite sau în orice altă țară civilizată. Nu veți vedea dosare împinse până la prescripție, așa cum întâlnim în România.

Revenind la partea neagră a justiției, care ar fi soluția pentru a îmbunătăți lucrurile în sistem, dacă magistrații preferă tăcerea? Societatea civilă, cel puțin în ultimii ani, a avut acțiuni ample pentru protejarea statului de drept.

Vedeți dumneavoastră, cetățenii suportă nota de plată, iar acest lucru se simte, în timp, și la buzunare. Mai țineți minte că, la prima mea excludere din magistratură, cea din 2017, eu fusesem dată afară pentru că, în cadrul unui împrumut de la Banca Mondială, predasem cursuri anticorupție.

Acum, pentru restituirea aceluiași împrumut, s-a pus problema necesității indexării pensiilor speciale ale magistraților, fiindcă statul nu își mai permite să plătească aceste pensii. A ajuns la fundul sacului și s-a pus, în sfârșit, pe tapet această situație a pensiilor speciale ale magistraților, pensii care există și în alte țări.

Dar trebuie să fim realiști că nicăieri în lume nu există un astfel de plan, cu pensii de 8.000 – 9.000 de euro pe lună după 25 de ani de activitate. în cele din urmă, e posibil ca țara noastră să se apropie de faliment, cel puțin dacă se fac, se oprește accesul la investiții.

Care sunt planurile dvs. pe mai departe? Atât legate de SUA, cât și de România.

Din 2015, sunt târâtă prin cercetări disciplinare mutate în contenciosul administrativ și este important pentru mine să nu obosesc, să nu îmi dau acest răgaz, să zic că m-am săturat, că nu mă mai interesează România. Fiindcă dacă am face toți așa și am avea același discurs, atunci ce s-ar alege de țara noastră?

Eu trebuie ca, la sfârșitul vieții, să zic: „A fost o perioadă grea, am făcut tot ce a ținut de mine”.

Prin lupta pe care eu o duc acum pentru statul de drept în România, știu că pot crea o viață mai bună oamenilor. Că pot ca, din banii recuperați din infracțiuni, să se construiască autostrăzi, spitale, să existe bani pentru educație și așa mai departe.

În Statele Unite, unde locuiesc și îmi continui activitatea în prezent, nu aș putea, de exemplu, să fac un stagiu, un internship la o instituție federală, nefiind cetățean american. Și pentru a obține anumite poziții profesionale este nevoie să fii cetățean american, cum ar fi accesul într-o instituție care se ocupă cu anchetele pe piața de capital.

Analizând și fiind conștientă de ce poți face în SUA când ești cetățean american și când nu ești, am decis să mă orientez spre o carieră internațională. Astfel, explorez mai multe variante în acest moment. Cred că arbitraj este un domeniu care mi s-ar potrivi. De asemenea, mi-ar plăcea foarte mult să fiu avocat în SUA. Pentru ambele variante am studii aprofundate, însă ele trebuie calibrate în funcție de cerințele de aici.

Deci există și varianta să rămâneți în SUA și să profesați acolo.

Da, îmi doresc acest lucru. N-am fost născută în SUA, dar m-am născut cu Statele Unite ale Americii în suflet, deoarece tot timpul am fost generoasă și m-am gândit să fie bine pentru toată lumea.

În SUA, există ceva întipărit în cultura acestei țări, anume că trebuie să dai ceva înapoi, să fii recunoscător, să îți ajuți semenii. Structural, funcționez ca un om generos, m-am adaptat foarte bine aici și am progresat foarte mult intelectual de când am venit în America. Nu aș fi avut șansele de pregătire profesională de acum dacă aș fi rămas în România în acești ani de când am fost suspendată din magistratură.

Camelia Bogdan a fost exclusă de două ori din magistratură, prima sa excludere fiind în 2017, iar cea de-a doua, un an mai târziu. După prima excludere, magistratul a câștigat, la Înalta Curte de Casație și Justiție, procesul pe care l-a deschis împotriva Consiliului Superior al Magistraturii. Atunci, a revenit, însă pentru scurt timp, în sistemul de justiție. După doar câteva luni, CSM a decis să o excludă din nou, iar procesul de la Înalta Curte, prin care judecătoarea a contestat decizia CSM, s-a finalizat cu o hotărâre definitivă împotriva acesteia. 

Camelia Bogdan l-a condamnat definitiv în Dosarul „ICA”, în august 2014, pe omul de afaceri Dan Voiculescu, care controlează trustul „Antenelor”. Sentința a fost de 10 ani de închisoare și recuperarea a 60 de milioane de euro de către stat, reprezentând valoarea prejudiciului din acest dosar. Dan Voiculescu a ieșit condiționat din închisoare, după aproape trei ani de detenție, în iulie 2017, însă prejudiciul din dosar nu a fost nici până astăzi recuperat în totalitate de stat.