Războiul din Ucraina e departe de final atâta timp cât niciuna dintre cele două părți nu obține victorii decisive, e opinia cunoscutului politolog Cristian Pîrvulescu.
Într-un interviu oferit pentru SunMedia, expertul explică că acest lucru nu va opri, însă, disoluția Federației Ruse, pe care politologul o consideră un stat eșuat care se îndreaptă cu pași mari spre o dictatură militară și riscă implozia.
Din interviu:
- Un armistițiu nu este în favoarea Ucrainei, pentru că îi dă Rusiei posibilitatea de a se întrema.
- Războiul se încheie doar dacă Putin dispare, dacă Putin moare sau dacă este înlăturat de la putere.
- Rusia a acționat neacceptând realitatea și încercând să schimbe ordinea mondială.
- Rusia pare să se îndrepte din ce în ce mai mult de la autocrație spre o dictatură militară. Doar că armata nu are niciun fel de prestigiu.
- Singurii care îl pot înlătura pe Putin sunt cei din armată. Serviciile secrete nu au cu cine să îl înlăture.
SunMedia: O lume întreagă e cu ochii pe războiul din Ucraina, însă pacea se lasă așteptată, după aproape 11 luni de când Rusia a declanșat invazia. Când credeți că am putea avea, în sfârșit, pace în Ucraina?
Cristian Pîrvulescu: Nu cred că vreuna dintre părți va reuși prea curând să se impună pe front, ceea ce e complicat pentru că ucrainenii sunt în continuare dezavantajați pe plan uman și militar, însă nici Rusia nu poate câștiga. E complicat. Problema este ce ar însemna o victorie ucraineană, ce condiții ar trebui întrunite.
Câtă vreme Rusia ar fi împinsă în afara teritoriului ucrainean, fie așa cum era situația la 24 februarie 2022, fie inclusiv la nivelul situației din 2014, deci inclusiv încorporând Crimeea, putem vorbi despre o victorie? În opinia mai multor importanți strategi militari, Ucraina nu poate să învingă Rusia câtă vreme nu poate să ducă un război pe teritoriul Rusiei.
Și cum poate fi altfel învinsă Rusia și obligată să se retragă?
Cum poate fi Rusia obligată să cedeze, câtă vreme nu este înfrântă? În condițiile astea, războiul nu se poate încheia. Poate să se încheie, eventual, un armistițiu.
Pe cine ar favoriza un astfel de armistițiu, în acestă fază a războiului?
Un armistițiu nu este în favoarea Ucrainei, pentru că îi dă Rusiei posibilitatea de a se întrema, de a pune pe picior de luptă alte sute de mii de soldați, pentru că, până acum, rușii au fost prinși pe picior greșit. Ca să răspund clar la întrebarea cu finalul războiului, nu întrevăd o încheiere a războiului.
Un armistițiu, o situație ca după 2014, între 2014 și 2022, este posibilă, dar nu e în favoarea Ucrainei, nu e în favoarea Uniunii Europene, nu e nici măcar în favoarea Statelor Unite ale Americii.
În momentul de față, dacă a fi să tragem o linie, cine ar fi în avantaj?
Am văzut un articol în săptămânalul francez L’Express, care spune că principalul câștigător al acestui război este America. De ce? Pentru că a reușit să resusciteze NATO, a reușit să se impună ca o mare putere, a reușit să gestioneze foarte bine situația la nivel mondial și să izoleze cumva Rusia, chiar dacă Moscova încă mai atrage voci din Africa și așa mai departe, însă niciunii n-au curajul să ia o poziție fățișă anti-europeană și anti-americană, ci doar murmură și conspiră. A reușit să transforme China într-o supra-putere în devenire, deci America este într-o situație favorabilă.
Recent, chiar la începutul acestui an, în Statele Unite s-a schimbat componența Congresului, mai exact a Camerei Reprezentanților, după succesul firav al republicanilor. Ar putea reprezenta asta o problemă pentru președintele Joe Biden, în tentativa de a crește sprijinul acordat Ucrainei?
Dacă ne uităm la ce se întâmplă în Camera Reprezentanților, vedem că problema Americii este în interiorul Americii, și sunt extremiștii fascizanți din Partidul Republican, care nu au niciun fel de perspectiva internațională, ci au doar propriile lor ambiții conspirative.
E ceea ce grupul acesta de 20 de republicani, care s-a opus vehement lui Kevin McCarthy, s-a opus votării sale ca președinte al Camerei Reprezentanților, a anunțat încă din luna decembrie.
A realizat o conferință de presă permisă de către McCarthy, pentru că știți că și conferințele de presă din Camera Reprezentanților sunt permise de președintele de grup, iar el este președinte de grup, în care au spus cât se poate de categoric: nu vor sprijini în niciun fel susținerea Ucrainei, pentru că cetățenii americani au alte probleme decât sprijinirea Ucrainei.
Pe de altă parte, vedem că ei sunt doar 12-15% din grupul republican, nu sunt atât de mulți. Oricum, deciziile importante sunt luate în Senat, iar republicanii moderați vor fi alături de democrați.
Citește și: Războiul Rusia-Ucraina. Scenarii posibile în 2023
Pe de altă parte, această criză din interiorul Partidului Republican a permis Partidului Democrat să își arate unitatea, pentru că și acolo există, între progresiștii și moderați, o tensiune, dar niciodată nu a luat o formă atât de vehementă. Vorbind de 2023, nu cred că va afecta politicile privind Ucraina, dar nu știm ce se va întâmpla în 2024. În opinia mea, e foarte probabil ca războiul să nu se încheie până atunci.
Spuneați că e puțin probabil ca ucrainenii să reușească să obțină o victorie decisivă care să pună capăt războiului. Ce altceva ar trebui să se întâmple ca să se încheie acest război?
Războiul se încheie doar dacă Putin dispare, dacă Putin moare sau dacă este înlăturat de la putere. Atunci s-ar putea încheia războiul. În acest moment, războiul sigur că este o miză pentru Rusia, dar este o miz în special pentru Vladimir Putin. Pentru Rusia miza e mai mică decât pentru Vladimir Putin.
Cum ar putea arăta Rusia post-Putin și care ar fi problemele sale?
Problema e că, în momentul în care Vladimir Putin ar fi înlăturat, lucrurile nu vor fi simple. Nu vom asista la o simplă succesiune la conducerea Federației Ruse, ci miza va fi, pentru ei, menținerea unității ruse. Eu văd acest război ca un ultim război colonial, Rusia este ultima țară colonială, este încă o reflecție a Primului Război Mondial.
Ultima țară colonială care a produs un război de expansiune în încercarea de a-și restabili controlul asupra unor teritorii care nu îi aparțin, neacceptând harta pe care nu i-a impus-o nimeni, ci una care a rezultat din destrămarea Uniunii Sovietice.
Rusia a acționat neacceptând realitatea și încercând să schimbe ordinea mondială.
Este Rusia singurul stat care vrea să schimbe această ordine mondială despre care se tot vorbește?
Nimeni nu e dispus, în momentul de față, să schimbe ordinea mondială. De la China la Statele Unite ale Americii, nimeni, în afara Rusiei.
Există totuși acele ambiții chineze legate de Taiwan…
Taiwanul este parte a Chinei. Nu e același lucru, nu e vorba despre agresiune în afară, ar fi vorba despre un război în interior. Spre deosebire de Rusia, China este încă o putere rațională.
Vă dau un exemplu: modul în care s-au comportat în față mișcărilor nu foarte ample care au apărut în decembrie legate de COVID-19 vorbesc despre lucrul ăsta, nu încearcă absurdul, ci se adaptează.
China a suferit o cădere economică importantă din cauza crizei pandemice și va trebui să se redreseze. Nu văd de ce China ar intră într-un război care riscă să-i rupă relațiile cu Europa și cu Statele Unite ale Americii. N-ar avea motive. China este mult mai rezonabilă decât Rusia.
Revenind la situația din Rusia, tot mai mulți politologi și generali ruși critică strategia războiului. Să însemne asta că scaunul lui Putin începe ușor să se clatine?
Trebuie să ținem cont că aceste critici nu sunt neapărat legate de încheierea războiului, ci de tacticile folosite, de strategie. Nu se pune problema, în momentul de față, nici la nivelul societății rusești, de abandonare a războiului acesta. Lumea își dorește foarte mult că Putin să dispară, deci își imaginează că dorința devine realitate. Dar, în realitate ,nu avem niciun fel de informație despre starea de sănătate a lui Putin, sunt simple speculații.
Totuși, avem tot mai mulți lideri în Rusia și tot mai multe „bisericuțe”. Cum să interpretăm acest lucru?
Așa e, îl avem pe Prigojin, care își joacă propria lui carte în interiorul grupării. Numai că disoluția statului rusesc este o realitate și trebuie discutată. O miliție privată duce singura ofensivă pe care armata rusă o duce în momentul de față, și este vorba despre agresiunea de la Bahmut. Deci nu o duce armata regulată.
Armata regulată este lipsită de motivație și este, pur și simplu, târâtă într-o luptă pe care nu o vrea, care nu îi aparține. Îl mai aveam aici pe șeful apărării ruse, Serghei Șoigu, iar aici este o chestiune care, în România, văd că nu a fost foarte mult discutată, anume că Șoigu și-a creat propria sa armată.
Rusia e țara în care ministrul Apărării are, de asemenea, niște brigăzi private pe care le-a vizitat. Așa ajungem la privatizarea statului.
Știți că, în momentul în care statul se privatizează, el nu mai există. Asta este și din cauză că Rusia nu a fost un stat, n-au reușit să construiască un stat, nici țarul nu a construit un stat, nici Uniunea Sovietică n-a reușit să construiască statul, iar șansa pe care au avut-o cu Federația Rusă s-a spulberat.
În ce relații se află, între ele, aceste armate private?
Foarte proaste. Wagner este într-o relație foarte tensionată cu armata regulată și acesta este și motivul pentru care nu numai Prigojin, dar și ofițeri superiori din milițiile sale critică în mod deschis și vehement conducerea militară. Adică atât pe acest ministru al Apărării Șoigu, cât și pe Valeri Gherasimov (șeful Statului Major, numit comandant al trupelor ruse în Ucraina – n.r.).
Spre ce se îndreaptă, în acest moment, Federația Rusă?
Rusia pare să se îndrepte din ce în ce mai mult de la autocrație spre o dictatură militară. Doar că armata nu are niciun fel de prestigiu. Armata a pierdut și minimum de prestigiu pe care îl avea în Ucraina. Nu există grupări care să poată prelua puterea. Statul, fără spațiu public, nu există.
Rusia este, de fapt, un teritoriu controlat de o organizație mafiotă, formată din foști ofițeri ai serviciilor secrete și grupuri de infractori, cum este cazul lui Prigojin.
Rușii nu au avut capacitatea de a construi un stat, o birocrație autentică. Sigur că avem rămășițele comportamentale ale birocrației sovietice care era, de fapt, o continuare a birocrației țariste. Dar nu este suficient ca să ai un stat.
De fapt, aici mă despart eu de foarte mulți analiști care cred că, în timpul comunismului, a existat stat. Nu, n-a existat stat. În timpul comunismului a existat o organizație privată, partidul care a anihilat statul.
Asta a fost, de fapt, problema. Și-a apropriat și a anihilat statul, pentru că, în momentul în care statul devine privat, el nu mai este stat. Prin definiție, statul este spațiu public. Asta e problema Rusiei – nu e un stat și nu se poate reconstrui ca. Iar asta va duce la o criză gravă.
Cât de mult mai controlează în acest moment Putin situația în propria țară?
Este greu de spus cu precizie, dar având în vedere numărul de oligarhi care au fost asasinați, care au avut parte de o moarte care este greu de explicat, care s-au sinucis aruncându-se de la etaj, cred că Putin controlează în continuare situația și o controlează prin teroare. Teroarea este îndreptată împotriva societății rusești în egală măsură ca și asupra oligarhiei. Dar disputa asta ține mai degrabă de jocurile lui Putin, ca să își mențină în continuare interesul.
Și cine l-ar putea înlătura pe Putin din interior?
Singurii care îl pot înlătura pe Putin sunt cei din armată. Serviciile secrete nu au cu cine să îl înlăture. Nikolai Patrușev (secretarul Coniliului de securitate rus – n.r.) este omul lui Putin, deci nu poate să îl înlăture. În plus, vă dați seama că orice lovitură slăbește din interior Rusia. În momentul de față, ei n-au nicio alternativă la Putin.
