NASA a descoperit recent o nouă exoplanetă care ar putea găzdui viață. Diana Dragomir, astrobiolog la Universitatea New Mexico din Albuquerque, SUA, și cercetător la NASA, a explicat, pentru SunMedia, ce se știe până acum despre această planetă și ce șanse sunt să găsim viață, poate chiar mai aproape decât am putea crede, în sistemul nostru solar.
NASA a anunțat recent descoperirea unei noi exoplante, adică o planetă dintr-un alt sistem solar decât al nostru. Aceasta e ceva mai mică decât Terra, iar ceea ce o face cu adevărat specială este, spun specialiștii americani, că ar putea găzdui viață. Denumită TOI 700 e, exoplaneta se află la 100 de ani lumină depărtare de sistemul nostru solar.
Românca Diana Dragomir lucrează cu NASA și e expert în exoplanete. Ea și echipele sale au descoperit mai multe exoplanete, numărul lor fiind de circa 30. Numai în ultimii ani, cercetătoarea a descoperit trei exoplanete, iar experții coordonaţi de ea au descoperit alte câteva.
„Noua exoplanetă face parte dintr-un un sistem care se știa inițial că are trei planete, descoperite de telescopul TESS, iar TOI 700 este a patra. De fapt, ea e un pic mai mică decât celelalte, iar raportat la Terra ar avea cam 90%.
De regulă, ne dorim să descoperim planete de mărimea Pământului pentru că, dacă sunt prea mari, nu suntem siguri că pot susține viața. Această planetă se află în zona unde s-ar putea găsi apă în stare lichidă, în acel sistem. E important de menționat că steaua în jurul căreia se învârte e o stea mică față de soare, mică și roșie”, explică Diana Dragomir.
Pe de altă parte, din datele obținute de NASA până acum, această exoplanetă pare să aibă un element în comun cu satelitul Terrei, Luna. Cel mai probabil, ea își îndreaptă o singură față spre steaua sa, la fel cum Luna își arată o singură față spre Terra.
„Când planetele sunt mai aproape de stea, ca în cazul acesta când steaua e mai mică și totul e mai mic, totuși steaua are o putere importantă și e posibil să țină planetele în așa fel încât acestea să nu se poată învârti.
Deci, e posibil ca aceeași față a planetei să fie mereu îndreptată spre steaua lor, exact la fel ca și în cazul Lunii noastre. Asta ar însemna că cealaltă parte e mereu scufundată în benză, iar temperaturile sunt foarte scăzute”, adaugă Diana Dragomir.
Deocamdată, nu se cunoaște clima acestei exoplanete, iar din acest punct de vedere nu se pot face decât speculații, la fel ca în privința anotimpurilor.
Mai multe semne de întrebare
Noua exoplanetă a fost studiată puțin până acum, din cauză că tehnologia actuală nu îi ajută prea mult pe specialiști. În schimb, în viitorii 20 de ani, această planetă ar trebui să-și dezvăluie treptat o parte din secrete.
„Cred că e o planetă care va fi studiată cu telescopul James Webb, deci următoarea etapă este să încercăm să vedem dacă putem observa ceva în atmosfera acestei planete. Din păcate, cu cât sunt mai mici planetele, cu atât este mai greu de observat atmosfera”, mai spune ea.
În această mare de semne de întrebare, există puține certitudini cu privire la TOI 700. În acest moment, nu se știe nici dacă există apă în formă lichidă.
„Nu știm dacă există apă pe aceste planete, dacă sunt planete care s-ar putea să aibă o atmosferă destul de densă cum este Venus. Știm că, din cauza atmosferei, temperatura e mult mai ridicată, se face un efect de seră.
Deci, aceste calcule care ne spun aproximativ temperatura pe care ar putea să o aibă acea planetă depind foarte mult de atmosferă și de ce conține. Iar aceste informații nu le avem deocamdată nici pentru planeta asta, nici pentru celelalte din zona de apă lichidă”, subliniază astrobiologul.
În schimb, dacă s-ar dovedi că TOI 700 are o atmosferă ca Pământul, atunci temperatura ar trebui să fie similară, între 0 și 30 de grade Celsius. „Dar dacă ai o atmosferă ca pe Venus, atunci este posibil să fie o temperatura mult mai ridicată care nu ar permite să ai oceane sau apă lichidă la suprafață. Rămâne de văzut pe viitor, cu studii suplimentare”, punctează Diana Dragomir.
Cercetătoarea a mai explicat și de ce e atât de important ca aceste exoplanete să fie studiate cât mai în detaliu, atât cât permite tehnologia actuală. Date cu adevărat clare și răspunsuri la toate aceste întrebări vom avea abia peste aproximativ două decenii, când oamenii de știință vor avea la îndemână instrumente mai sofisticate și mai puternice de studiu.
„În orice caz, este foarte important ceea ce descoperim acum, pentru că, atunci când vom avea următorul telescop de la NASA, și James Webb ne poate ajuta, sperăm că în 20 de ani, o să ne dezvăluie mult mai mult. Atunci vom afla, probabil, și ce fel de gaze există în atmosferele acestor planete, și dacă există un ocean de apă, eventual și semne de viață pe aceste planete”, mai spune ea.
Unde am putea avea viață în sistemul solar
Mult mai aproape de noi, în același sistem solar, ar putea, de asemenea, să existe viață. „Suspecte” sunt Europa, unul dintre sateliții planetei Jupiter, și Enceladus, unul dintre sateliții lui Saturn.
„Acești sateliți se află la distanță foarte mare de soare, deci, în principiu, temperatura la suprafață este scăzută. În schimb, sub acel strat de gheață, poate fi apă lichidă. Există multe date care arată că pe Europa și pe Enceladus, sub stratul de gheață, există lichid, care se crede că poate fi apă, probabil chiar apă sărată”, spune ea.
Câmpul gravitațional al celor doi sateliți și câmpul magnetic sunt indiciile că în ambele locuri ar putea să existe apă.
Expertă în detectarea și studierea exoplanetelor
Diana Dragomir este un astrofizician apreciat, iar în cariera sa a descoperit, alături de echipele pe care le-a coordonat, zeci de exoplanete.
„La 20-30 de explanete descoperite în ultimii ani sunt autor principal, eu sau cineva din echipa mea de câteva zeci de astronomi. În general, sunt mai mulți din echipă printre autori”, explica ea.
Diana Dragomir caută cu precădere planete mari, asemănătoare cu Jupiter, din sistemul nostru solar. Și nu o face întâmplător.
„Eu caut mai mult în jurul stelelor care seamănă cu soarele, stele mai mari decât TOI 700. Însă e mai greu de găsit planete mici în jurul acestor stele, pentru că există contrastul între planetă și stea, iar primele sunt mai greu de detectat.
În schimb, găsim mai frecvent planete de mărimea lui Jupiter, care dacă ar avea un satelit de genul Europa și dacă se află în zona în care poate exista apă lichidă, atunci am putea să ne gândim că poate găzdui chiar viață.
Pe de altă parte, prin munca mea caut și să înțeleg conexiunea dintre Jupiter și Pământ, dacă această conexiune e importantă pentru dezvoltarea vieții pe Terra și dacă ea există și în alte sisteme planetare”, explică Diana Dragomir.
Gata să revenim pe Lună și să cucerim și Marte
SUA, prin NASA, dar și țări ca Rusia și China intenționează să cucerească spațiul. Luna și Marte sunt primele pe care marile puteri vor să-și stabilească baze permanente. Dar nu se limitează la atât. NASA are un program special, Artemis, care prevede înființarea unei baze pe Selena până în 2023, după care se va trece la cucerirea planetei Marte.
Însă provocările vor fi imense. În plus, dincolo de aceste baze permanente pe Lună s-ar putea construi și telescoape care ar facilita munca astronomilor și a astrofizicienilor.
„Comunitatea e foarte încântată de ideea că am putea să stabilim niște mini-baze pe Lună, iar ulterior să ajungem pe Marte.
Comunitatea astronomică e interesată de aceste eforturi pentru că, de la bazele acestea, am putea să construim și un telescop sau mai multe chiar pe Selena. Avantajul unui telescop pe Lună este același ca un telescop în spațiu, fără atmosfera Pământului, între noi și stele putem observa mult mai clar, putem primi lumina de la acese stele prin care studiem galaxiile.
Pe termen lung, ar costa mai puțin decât telescoapele spațiale, pentru că sunt, totuși, stabilite pe o suprafață, sunt mai ușor de menținut, nu trebuie să te gândești cum le ții în spațiu, cum menții orbita și se pot repara dacă se strică ceva. Ar fi o mulțime de avantaje”, conchide Diana Dragomir.
