Specialiştii Administraţiei Naţionale de Meteorologie anunţă că riscăm să ne confruntăm cu seceta și în 2023. Pe de altă parte, în toată lumea, specialiștii încearcă să găsească soluții pentru a obține noi soiuri de plante, mai ușor adaptabile la noile condiții climatice.
Expert în agroecologie la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, Ioan Rotar explică, pentru SunMedia, ce „arme” am avea în lupta cu seceta și încălzirea globală.
Agricultura se schimbă aproape de la an la an, iar în fiecare sezon apar noi soiuri de plante, legume, fructe sau cereale, mai rezistente la secetă și la episoadele de căldură intensă. Este o cursă contracronometru cu schimbările climatice, iar grâul și porumbul sunt două dintre plantele cele mai afectate de secetă. Laboratoarele de inginerie genetică încearcă să dea naștere unor soiuri mai adaptabile, iar parțial au reușit, însă provocarea nu încetează.
Există și alte metode, chiar la îndemnâna simplilor fermieri, arme cu care se poate lupta cu mai mult puțin succes cu toate problemele care derivă din schimbările climatice. Însă aceste probleme nu îi afectează doar pe cei care se ocupă de culturi. Explozia prețurilor produselor alimentare și criza alimentară care ia proporții sunt efectele extreme și afectează deja întreaga lume.
Expert în agroecologie la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj, Ioan Rotar are câteva soluții. Fără să fie miraculoase, acestea le pot fi de ajutor agricultorilor și îi pot ajuta în unele cazuri chiar să își salveze culturile.
În opinia lui Ioan Rotar, adeseori fermierii fac unele erori care îi pot costa. Profesorul insistă că, dincolo de problema irigațiilor, agricultorii pot lua decizii care să îi ajute.
„În România se vorbește doar de lipsa irigațiilor și prea puțin despre ce altceva se poate face. E adevărat că irigația este o completare a deficitului de apă din sol, dar pentru a lupta cu seceta există multe alte metode”, spune profeSorul
Cum pot fi înlocuite unele plante cu altele
Iar o soluție ar fi renunțarea la unele specii cunoscute ca pretențioase și mari consumatoare de apă. Un astfel de exemplu este porumbul, despre care Ioan Rotar spune că nu are condiții propice în România, din cauza episoadelor de secetă.
„Prima dintre soluții ține de alegerea speciei. Fermierii se încăpățânează de multe ori să cultive porumb, ori teritoriul României este, mai ales în prezent, cu puține excepții, prea puțin prielnic pentru porumb.
Pe când mă aflam într-o vizită în SUA, am fost la o reuniune și am discutat cu un fermier din zona cunoscută la ei sub numele de Cordonul Porumbului. Știți ce a spus fermierul american? Voi, în România, nu aveți condițiile favorabile pentru porumb, la voi condițiile sunt favorabile pentru sorg. Și avea dreptate”, adaugă profesorul Ioan Rotar (foto stânga).
Ioan Rotar spune că, în România, peste 90% din porumbul cultivat este destinat hranei animalelor. Ori sorgul poate înlocui cu succes porumbul, în acest caz, iar fermierii ar trebui să mizeze pe această plantă cu proprietăți și calități asemănătoare, dar mult mai rezistentă la secetă. Astfel, porumbul ar trebui cultivat în continuare doar de către fermierii care au resurse să apeleze la irigații și care nu se află în zonele afectate an de an de secetă, iar cei care nu pot face asta ar trebui să se reorienteze, subliniază profesorul.
„Probabil că, în viitor, va trebui să dezvoltăm cercetări pe zona asta. Ca să putem să înțelegem afirmația americanului, un lucru este sigur: porumbul are nevoie de cantități de trei ori mai mari de apă ca să se poată dezvolta. E adevărat că nu poți face mămăligă din sorg, dar poți obșine porumbul necesar pentru asta de la fermierii care, într-adevăr, au condiții să-l cultive. Altfel, an de an, se vor lovi de problema asta și tot an de an îi vom vedea cum se plâng că porumbul cultivat li s-a uscat și că sunt în faliment”, mai spune Rotar.
Vorbind tot de nevoia de flexibilitate a fermierilor, profesorul clujean spune că există și alte soluții pentru a limita efectele secetei. Astfel, ținând cont de faptul că se cunosc perioadele de secetă, se poate acționa ca atare. „Seceta vine, de obicei, în iulie, ori până atunci ar putea fi deja recoltat grâul”, arată el.
O soluție surprinzătoare
Conform specialistului, aratul nu ar fi neapărat necesar, în cele mai multe cazuri, iar beneficiile ar fi întrecute de probleme cauzate. Iar principala problemă e, spune profesorul, că aratul poate amplfica efectele secetei.
„Aș spune că fermierii noștri ar trebui să iasă din rutină. Am spus mai devreme că s-ar putea gândi mai bine ce să cultive, în funcție de zona și de condițiile pe care le au. Aș merge însă mai departe și aș spune că am putea să schimbăm sistemul de lucrări ad-hoc.
Agricultorii români sunt obișnuiți să are an de an, să facă pregătirea nu știu cum. I-aș sfătui – și vedem că există deja și în România, și în alte părți din lume – să renunțe la arături, pentru foarte multe culturi. Pentru că ce faci cu arătura? Se cunosc efectele favorabile ale arăturii, dar nu se vorbește despre cele nefavorabile.
mă voi referi AICI la pierderea apei din sol, pentru că, prin mobilizarea solului, se pierde o cantitate uriașă de apă.
Sigur că nu poți face orice fără arătură. Nu poți face cultură de cartofi fără arătură, dar la grâu se poate”, mai arată profesorul.
Ingineria genetică, orin crearea unor noi soiuri de plante, este o altă soluție. În acest caz, fermierii trebuie să fie în temă cu ultimele soluții ale centrelor de cercetare.
„A patra soluție ar fi, din punctul meu de vedere, la fiecare dintre culturile astea care vin într-o anumită zonă – că tot am vorbit de porumb, trebuie gândit la nivelul sistemelor de cercetare, de ameliorare, să induci gene care dau rezistență la secetă. Sunt multe abordări de genul acesta care pot fi făcute”, mai spune el.
Altfel de irigații
Și pentru că oricât s-ar căuta soluții în afara irigațiilor, există situații când nu se poate fără, profesorul are și aici câteva recomandări. Acestea sunt destinate în special legumicultorilor.
„Pentru că majoritatea legumelor au un consum foarte mare de apă și nu poți să te gândești dezvoltare de tehnologii fără să nu folosești apă. Însă pot fi gândite sisteme verzi de folosire a apei extrem de eficiente.
Mă gândesc, de exemplu, la sistemele astea de irigații prin picurare, care s-au dezvoltat în ultima vreme foarte mult și încep să fie și la noi. Am văzut primul sistem de irigare prin picurare în 1980, folosit de fermierii din Israel. Și de atunci s-a răspândit în toată lumea. Are un consum minim de apă, cu efecte foarte bune și asupra solului, și asupra plantei”, a încheiat Ioan Rotar.
Nu vă supărați, dar eu nu pricep ce înțelegeți prin „încălzire globală”? Clima Pământului se încălzește de la ultima glaciație (fază glaciară) de vreo 10 mii de ani! Au fost atât perioade de încălzire (chiar mai rapidă), cât și de răcire (a se vedea „mica glaciație” de la începutul mileniului trecut!)!În plus, cât știm noi, Omenirea, despre clima Pământului? Avem de (aproape) două secole, măsurători climatice pentru partea de uscat a planetei (adică, aproximativ 29-30%). Dar ce știm despre oceane și mări (70-71% din suprafața Terrei) și contrbuția lor la climatul planetar? Și, chiar dacă am ști despre toată suprafața terestră, cât înseamnă cele (aproape) două secole din cele peste 4 miliarde de ani de viață ai Pământului???
În plus, de unde știți (știm, ca Omenire!) că încălzirea globală este exclusiv și/sau majoritar din cauza oamenilor, a societății umane??? Vulcanul Krakatoa (azi, în Indonezia, sud-estul Asiei) a fost capabil ca, după o erupție de acum câteva secole, să ecraneze lumina și căldura solară deasupra solului încât să nu se poată coace cerealele în Europa! Când au fost oamenii capabili de ceva similar???
Ideea de bază a comentariului este: cei care vorbesc de „încălzire globală” sunt sinceri??? Sunt deschiși la dialog? Sunt onești, de caracter și de bună-credință? Acceptă ȘI alte opinii??? Recunosc că știm foarte puține despre Terra, în general și despre clima terestră, în special??? Sau manipulează și mint grosolan, cum făceau atât naziștii, cât și comuniștii???
P.S. Nu vă supărați că vă spun, dar ar fi bine să citiți ce scrie Constantin Crânganu, legat de subiect! Mai am și alte surse, dar, deocamdată, cred că e de ajuns!