Riscul unui nou război mondial nu poate fi exclus în totalitate, dar este, mai degrabă, unul minor în acest moment, consideră politologul Veronica Anghel, profesor la Universitatea „Johns Hopkins”, din SUA, și cercetător în cadrul Institutului Universitar European de la Florența.
Pericolul ar putea, totuși, veni pe viitor pe axa Beijing – Moscova, cu mențiunea că, cel puțin deocamdată, China nu pare dispusă să-și strice, de dragul Kremlinului, relațiile economice cu Occidentul, arată specialista, într-un dialog cu jurnaliștii SunMedia.
„Feriți-vă să împingeți Rusia în brațele Chinei”, acesta a fost unul dintre îndemnurile adresate Washingtonului de experți de talia lui Henry Kissinger. Răsplătit în 1973 cu Premiul Nobel pentru Pace, pentru contribuția sa la încetarea războiului din Vietnam, Kissinger a rămas în istorie și ca unul dintre cei mai importanți politologi și diplomați americani.
Și nu doar atât. Henry Kissinger este autorul „Teoriei Diplomației Triungulare”, un adevărat îndrumar care, în esență, recomandă SUA să ducă o politică externă în funcție de celelalte două mari puteri ale lumii, Rusia și China, dar având întotdeauna grijă să fie mai apropiată de cea mai slabă dintre ele, pentru a o contracara indirect pe cealaltă.
Citește și: Se va transforma Taiwan într-o Ucraină a Asiei? Cum ar putea evolua relația cu China
Așa s-a apropiat America de China, în timpul mandatului lui Richard Nixon, iar la fel ar fi trebuit, spun unii, să se apropie acum de Rusia, pentru a contracara acțiunile Chinei.
Însă invadarea Ucrainei de către Rusia lui Putin a făcut nu numai imposibilă o apropiere americano-rusă, ci a dus relațiile dintre cele două state la noi minime istorice, comparate cu cele din perioada Războiului Rece.
Până unde poate merge pericolul chinez
Pe fondul războiului devastator dezlănțuit de Rusia împotriva Ucrainei, unii experți avertizează că un rival la fel de periculos ca Rusia, pentru SUA, îl reprezintă China. O confruntare pe câmpul de luptă între SUA și China ar putea deveni realitate în următorii ani, cred alți experți, pe fondul divergențelor dintre cele două mari puteri.
Un semnal în acest sens a fost dat chiar de președintele Xi Jinping, care a anunțat, la ultimul Congres al comuniștilor chinezi, că se întrevăd „furtuni periculoase la orizont” și a ordonat în mod direct armatei țării sale să se pregătească de război, fără a numi însă țara sau țările vizate.
La fel de important, în noua strategie de apărare a Pentagonului se precizează cu subiect și predicat faptul că: China reprezintă un „risc fundamental” pentru securitatea SUA, în deceniile care vor urma.
Vizita în Taiwan a fostului președinte al Camerei Reprezentanților a SUA, Nancy Pelosi, la jumătatea anului trecut, a turnat și mai mult gaz pe foc și a alimentat temerile că cele două mari puteri ar putea intra în coliziune în următorii ani.
Ulterior, întâlnirea dintre președinții Joe Biden și Xi Jinping a mai calmat spiritele, după ce cei doi lideri au vorbit despre colaborare și dialog. Totuși, chiar dacă un război între cele două mari puteri e foarte puțin probabil în viitorul apropiat, nu este exclus în totalitate.
Veronica Anghel explică motivele pentru care cele două superputeri vor evita, din start, orice acțiuni care ar putea conduce la un război.
Veronica Anghel, care are ca specializări analiza de risc, politica de partid în Europa post-comunistă, integrare europeană şi sisteme democratice în regiune, atrage însă atenția că, deși e departe de a provoca un război, alianța ruso-chineză poate da suficiente bătăi de cap.
„În noul Concept Strategic prezentat în iunie 2022, NATO a declarat pentru prima dată că Beijingul prezintă o «provocare sistemică» la adresa ordinii internaționale și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la parteneriatul său cu Moscova. Într-adevar, la nivel global, Rusia și China vor lucra pentru a slăbi bazele ordinii liberale internaționale, bazate pe regulile deja știute”, spune Veronica Anghel.
Specialista subliniază, însă, că alianța ruso-chineză este departe de a fi o alianță militară și nu vede un conflict iminent între SUA și cele două state.
În acest moment, această alianță seamănă, mai degrabă, cu o căsătorie din interes în care Rusia încearcă să limiteze proporțiile dezastrului economic cauzat de sancțiunile dictate împotriva sa după invadarea Ucrainei.
În același timp, China nu face altceva decât să profite de resursele uriașe energetice ale vecinei sale, dar fără a-i oferi o susținere importantă, dincolo de câteva declarații diplomate.
O alianță mai degrabă economică
„Axa Moscova – Beijing este departe de a se materializa într-o alianță formală de securitate. Ce urmeaza să vedem este că Rusia va continua să susțină ambițiile Chinei în regiunea Asia-Pacific, în speranța de a convinge Beijingul să o susțină împotriva NATO”, anticipează Veronica Anghel.
Însă experta este convinsă că China nu va da curs acestei cereri, pentru a nu-și sacrifica relațiile economice cu Occidentul, mai importante și mai profitabile decât cele cu Rusia. Astfel că Beijingul va continua să-și declare prietenia față de Rusia, dar fără a da un ajutor concret, fie și indirect, acestui aliat pe hârtie.
„China este însă mult mai reținută în situația Ucrainei, pentru a nu antagoniza și mai mult statele europene cu care are o relație de colaborare mult mai bună. Beijingul dă vina pe Washington și NATO pentru războiul din Ucraina, dar va evită să-și exprime sprijinul pentru acțiunile Rusiei, pentru a nu îndepărta statele europene.”
Citește și: Războiul Rusia-Ucraina. Scenarii posibile în 2023
În același timp, Veronica Anghel crede că Beijingul va încerca să profite de unele neînțelegeri de ordin economic dintre SUA și UE și să le speculeze în interesul propriu. Orice breșă în relațiile translatanice ar fi în favoarea Chinei, care nu își dorește o alianță funcțională 100%.
„China va urmări să separe propriile dispute cu Washington și NATO de colaborările economice cu Europa. Beijingul nu dorește o apropiere a Europei de poziția SUA față de China”, mai arată experta.
Ce face Uniunea Europeană
Aliat tradițional al Statelor Unite, dar și partener important de afaceri pentru China, Uniunea Europeană a rămas alături de Washington și a condamnat cu fermitate Rusia pentru declanșarea războiului din Ucraina.
Mai mult, Uniunea Europeană şi NATO au semnat marţi, 10 ianuarie, o nouă Declaraţie comună de cooperare. Declaraţia, care iniţial urma să fie gata înaintea summitului NATO de la Madrid, în iunie 2022, reprezintă un al treilea document la baza colaborării dintre cele două părți, după cele din 2016 şi 2018. Totodată, documentul recent semnat constituie și un semnal ferm în direcția Rusiei, spulberând toate speranțele Kremlinului de a vedea divergențe între cele două părți.
În opinia Veronicăi Anghel, Uniunea Europeană a reușit să facă față ultimelor provocări și s-a ridicat la înălțimea așteptărilor. Iar acest lucru este cu atât mai demn de subliniat cu cât Uniunea Europeană a traversat o perioadă delicată, începând cu pandemia, urmările acesteia și contextul delicat internațional.
„Când Rusia a invadat Ucraina, Comisia Europeană a jucat un rol principal în coordonarea răspunsului Uniunii Europene, în special în ceea ce privește impunerea de sancțiuni, dar și în furnizarea de asistență umanitară și chiar de arme letale.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a proiectat în fruntea conversației – vorbind cu liderii ucraineni, vizitând țara devastată de război și atrăgând atenția publicului asupra importanței asumării unui angajament ferm pentru supraviețuirea și chiar victoria Ucrainei în conflict. Ea a avansat chiar ideea de a aduce Ucraina în Uniunea Europeană și a redeschis, astfel, dezbaterea privind extinderea UE”, amintește Veronica Anghel.
Dacă Uniunea Europeană a reacționat exact așa cum era de așteptat la tot acest context delicat, motorul franco-german a părut uneori gripat.
De aici și unele reacții ale Parisului și Berlinului, care au provocat nemulțumiri la Kiev și în rândul aliaților est-europeni.
„În pregătirea unui răspuns la iminentul atac rusesc asupra Ucrainei, UE s-a coordonat cu SUA și NATO, reafirmându-și, astfel, potențialul de mare putere. Informațiile colectate de partenerii transatlantici au dezvăluit intențiile Rusiei cu câteva săptămâni înainte de invazie. Pe măsură ce războiul a avansat, acțiunile Comisiei au contrastat cu evoluțiile din unele state membre, în special din Franța și Germania.
Citește și: Războiul dintre ani
Președintele francez Emmanuel Macron a investit masiv într-o răsturnare de situație prin diplomație, dar nu a reușit să înregistreze niciun progres. Cancelarul german Olaf Scholz a tergiversat inițial, neștiind dacă și cum să răspundă cel mai bine, iar apoi – odată convins de necesitatea unei acțiuni decisive – a început să își submineze propriile angajamente publice, prin decizii administrative contradictorii”, e analiza Veronicăi Anghel.
Alte state membre au contribuit la diviziuni
„Aici, guvernul maghiar este cea mai bună ilustrare. Prim-ministrul ungar Viktor Orbàn nu numai că a refuzat să participe la boicotul progresiv al resurselor energetice rusești, dar a și întârziat și diluat cea de-a șasea rundă de sancțiuni împotriva Rusiei”, a mai arătat Vernonica Anghel.
Dincolo de toate acestea, în pofida unor disfuncționalități evidente, alianța transatlantică a funcționat bine, iar semnalul dat Rusiei și Chinei a fost unul fără echivoc. Și din acest motiv China s-a limitat să ofere, mai degrabă, un sprijin teoretic Rusiei, contribuind indirect, mai mult sau mai puțin, la izolarea acestei țări.
Citește și: Încetarea carantinei în China si impactul asupra economiei globale
