Războiul din Ucraina este departe de a fi decis, iar cel mai bun lucru pentru Kiev și pentru Occident ar fi o „smuta” în Rusia, adică o prăbușire din interior, consideră cunoscutul analist politic Vladimir Socor, unul dintre cei mai cunoscuţi analişti politici ai fundaţiei Jamestown şi Eurasia Daily Monitor și fost analist pentru Europa Liberă în anii comunismului și până în 1995.
Într-un interviu pentru SunMedia, Vladimir Socor a vorbit și despre strategia Kremlinului și despre riscul unui război nuclear.
Citește și: Propaganda rusă pusă pe Jar
Războiul din Ucraina pricinuit de agresiunea rusă nu dă semne că s-ar apropia de sfârșit, la 11 luni de la momentul declanșării. Situația pare în continuare nu doar explozivă, ci și imprevizibilă, iar experții în strategie nu reușesc să cadă de acord în privința a ceea ce ar urma. În timp ce unii analiști anticipează o nouă ofensivă de proporții rusă, alții se așteaptă la o controfensivă eliberatoare a trupelor ucrainene.
În viziunea lui Vladimir Socor, expert în problemele politice şi conflictele etnice din fostele republici sovietice şi aşa-numitele „conflicte îngheţate“ din zonă, scenariul ideal pentru Rusia lui Putin ar fi înghețarea războiului cu Ucraina. Dar nu numai atât.
Strategia rușilor
Kremlinul ar urmări obținerea unui armistițiu fie acum, fie după o nouă ofensivă, în primăvară, care i-ar putea aduce o mai mare putere de negociere. Prin acest armistițiu, Moscova ar urmări nu doar să câștige răgaz pentru a-și întări armata, ci și să impună o serie de condiții Ucrainei. Evident, în cazul în care așteptata ofensivă rusă ar fi încununată de succes, condițiile impuse ucrainenilor ar fi și mai împovărătoare.
„De exemplu, dacă Ucraina acceptă anumite condiții politice de pace și se încheie un acord, un tratat de pace, rușii abia atunci vor veni cu cereri ca Ucraina să garanteze aplicarea acestor condiții.
De exemplu: în chip de garanții, rușii vor cere acordul țării învinse ca Rusia să staționeze trupe în anumite părți cheie ale teritoriului țării respective. Alt tip de garanție: ca în țara respectivă, sub supravegherea țării respective, să fie interzise anumite partide politice pe care rușii le consideră anti-ruse sau naționaliste.
Sau ca țara respectivă să excludă anumiți politicieni de la guvernare. Sau chiar condiția ca rușii să aibă dreptul să aprobe numirea unor anumiți miniștri în guvern.
De exemplu, ministrul de Interne, ministrul Securității, ministrul Apărării. Aceștia să poată fi numiți numai cu acordul Rusiei. Acesta este tipul de garanții pe care Rusia îl cere pentru ca țara învinsă respectivă să îndeplinească cerințele politice impuse tot de către Rusia în acordul de pace”, atenționează expertul.
El spune că este vorba despre un model rusesc și dă câteva exemple din istorie, în acest sens:
„Noi avem această experiență în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. După ce guverne pro sovietice au fost instalate în câteva țări din Europa centrală și răsăriteană, printre altele în România, în Ungaria, Rusia a cerut dreptul de a staționa trupe rusești în România și Ungaria.
Ele erau numite trupe de legătură cu zona de ocupație sovietică din Austria. Trupe de legătură, chipurile. Dar trupele astea de legătură erau foarte numeroase. În Finlanda, URSS a obținut dreptul de a avea bază militară după al Doilea Război Mondial. Tot în Finlanda, Uniunea Sovietică a obținut ca anumite partide politice să fie sau interzise, sau să nu fie admise să intre în guvern.”
Obligatoriu, Vladimir Putin și-ar dori ca acest armistițiu să fie încheiat și semnat de omologul său ucrainean Volodimir Zelenski, mai explică Vladimir Socor.
„Scenariul preferat al Rusiei, scenariul intermediar, este să încheie armistițiul anume cu președintele Zelenski. Să încheie armistițiul cu o personalitate politică credibilă, cu prestigiu înalt, care le poate promite rușilor și apoi să fie capabil să execute condițiile armistițiului”, mai spune Socor.
Și ar mai exista o motivație specială, adaugă el. Deși Rusia ar prefera o nouă conducere la Kiev, într-o primă fază i-ar permite lui Zelenski să continue, dar nu din mărinimie, ci dintr-un calcul cât se poate de pragamtic:
„O marionetă de la marginea spectrului politic, o persoană sau un lider excentric, fără sprijin popular nerespectat nu ar putea să se mențină și n-ar fi capabil să îndeplinească acele condiții pe care Rusia le-ar impune.
Ei vor să încheie armistițiul anume cu președintele Zelenski pentru a exploata credibilitatea și prestigiul domnului Zelenski. El să semneze armistițiul, el să promită să îndeplinească acele condiții. Iar după aceea, treptat, treptat, rușii vor aplica tactică bine cunoscută s-ar descotorosi și de Zelenski.”
Cel mai bun scenariu, o nouă „smuta”
Într-un moment în care soarta războiului este departe de a fi decisă, Vladimir Socor spune că cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla ar fi o cădere a Rusiei, pe fondul sancțiunilor economice și a slăbiciunilor provocate de acest război.
El amintește că Rusia, la fel ca fosta URSS, a traversat de-a lungul istoriei sale mai multe perioade de haos și decădere. Unele dintre acestea au permis apariția sau consolidarea unor state libere europene precum Ucraina.
„Cel mai bun lucru ar fi o smuta. Smuta înseamnă o prăbușire în anarhie.
În secolul XVII, a avut loc prima smuta, când s-a prăbușit statul moscovit. În secolul XX, Rusia a trecut prin două smute. În 1917-1918 și războiul civil care a urmat s-a prăbușit statul rus. Și atâtea țări și popoare au căpătat șansa de a deveni independente, de a se reîntregi.
A două smuta a fost cea din timpul lui Gorbaciov pe care domnul Putin o deplânge până astăzi. Nu putem prevedea dacă și când va veni încă o smuta, dar este șansa cea mai bună de fapt pentru toată lumea, ca Rusia să se prăbușească în interior încă o dată”, arată Socor.
Fără arme nucleare
Vladimir Socor a vorbit și despre amenințările rușilor privind folosirea armelor nucleare. În opinia sa, este vorba doar despre declarații menite să intimideze Ucraina și Occidentul și să reafirme statutul de putere nucleară al Rusiei, pentru a hrăni orgoliul rușilor.
„În niciun caz Rusia nu se va aventura într-un război nuclear ştiind că va fi, în mod inevitabil, şi ea distrusă. Aşa s-a menţinut pacea nucleară timp de peste 70 de ani şi nu văd niciun motiv pentru schimbări în această privinţă”, mai spune el.
Vladimir Socor se declară impresionat de eroismul ucrainenilor și spune că există șanse reale ca Ucraina să câștige războiul. Nu va fi însă ușor, arată acesta, chiar dacă există multe voci care vorbesc despre slăbiciunile armatei ruse.
Socor spune că Ucraina s-ar fi putut afla într-o poziție mai bună dacă Occidentul le-ar fi oferit mai repede arme ucrainenilor. Analistul denunță și o anumită ipocrizie a Vestului Europei, în opoziție cu SUA, Marea Britanie și Comisia Europeană, ultima cu un rol aparte în mobilizarea Uniunii Europene și în oferirea de sprijin Ucrainei.
Dacă membrii Comisie Europene au dat dovadă de o reacție ireproșabilă, nu același lucru se poate se poate spune despre lideri ca președintele Franței, Emmanuel Macron, respectiv cancelarul Germaniei, Olaf Scholz.
Cele mai puternice țări europe, motorul franco-german a părut gripat și a oferit un sprijin minim în comparație cu SUA și chiar Marea Britanie. Aici, ar fi vorba și de ipocrizia unor lideri vest-europeni, care așteaptă ca războiul să ia sfârșit pentru a relua imediat relațiile cu Rusia. Iar cel mai bun exemplu, spune Socor, este chiar Scholz.
„Cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, așteaptă cu nerăbdare dispariția lui Putin pentru a relua relațiile cu Rusia, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic”, punctează el.
În schimb, Statele Unite au avut o comportament exemplar și au oferit un sprijin constant și consistent Kievului. În continuare, Vladimir Socor se așteaptă ca SUA să aibă o politică echilibrată și să acorde același interes sporit Estului Europei, chiar dacă cei mai mulți experți susțin că interesele principale americane vizează zona Asia-Pacific.
„Statele Unite vor continua, cred, aceeași politică. Nu prevăd concesii americane față de China, dar constat cu satisfacție faptul că americanii se concentrează din nou asupra Europei răsăritene. Trebuie să aplaudăm această tendință, trebuie să o încurajăm de aici din Europa”, încheie Socor.
Citește și: Să nu îi supărăm pe ruși se transformă în să nu îi speriem pe ruși?
