Propaganda rusă pusă pe Jar

Pe 18 ianuarie, o nouă temă de propagandă a fost lansată: credincioșii ortodocși români din Ucraina sunt prigoniți de regimul de la Kiev. Totul a pornit de la știrea potrivit căreia serviciile secrete ucrainene au percheziționat sediul Mitropoliei din Cernăuți și câteva așezăminte monahale din regiune.

Printre cei ce au protestat împotriva acestor acțiuni s-a numărat și preotul Longhin Jar, starețul Mănăstirii Bănceni. Imediat, Antena 3 a titrat: „Patimile preoţilor români din Ucraina. Mărturii tulburătoare:

«Nu te poţi ruga nici la Dumnezeu, dormi cu frică în casă»”.

Și de atunci, corul celor ce deplâng patimile românilor din Ucraina s-a îngroșat de la o zi la alta, rostind vechile mantre: că ucrainenii nu trebuie ajutați, că Insula Șerpilor, că Bâstroe, că ne-au lovit la operație mai demult…

Citește și: Tusea junghiului

Despre ce a fost vorba, în fond?

În rândul ortodocșilor din Ucraina, încă din 1992, a apărut o schismă, anatemizată inițial de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, dar recunoscută în 2018. Începând cu 2014, ca urmare a invadării Ucrainei de către ruși, ucrainenii au părăsit Biserica Ortodoxă Ucraineană aflată sub ascultarea Bisericii Ordodoxe Ruse și au venit spre Biserica Ortodoxă Kieveană, încât în 2020 aceasta reunea cca. 45% din populația Ucrainei.

După căderea sub ocupație a regiunilor din est, cifrele s-au schimbat în favoarea Bisericii Kievene. Pe 27 decembrie 2022, Curtea Constituțională a Ucrainei a decis ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să-și schimbe numele în „Biserica Ortodoxă Rusă din Ucraina”, pentru ca enoriașii să știe că este o organizație aflată sub obediența Patriarhiei Moscovei și să n-o confunde cu noua biserică. În biserica aflată sub ascultarea Moscovei se află și Starețul Longhin Jar.

Am urmărit emisiunea de la Antena 3, cu tot disconfortul pe care-l presupune o asemenea întreprindere, pentru a vedea cum s-a fabricat propagandistic „oprimatul ortodox român”.

La început, pentru captatio benevolentiae, a fost prezentat un film cu realizările preotului. Lăudabile, să-i ajute Domnul să-și ducă această misiune mai departe! S-a ajuns imediat la momentul perchezițiilor. La întrebarea dacă cei ce au făcut percheziția l-au acuzat de ceva, el spune că aceia nu au găsit nimic și că s-au purtat frumos.

Nu a vrut să spună ce l-au întrebat. Ne-a spus doar că știe că în alte locuri s-au purtat mai urât, că au intrat cu armament și că i-au amenințat pe călugări. Trebuie să-l credem pe cuvânt, pentru că nu există dovezi în acest sens.  

Întrebat care este poziția sa față de război, preotul răspunde: „Ce să mai vorbim dacă avem atâta lume moartă? Cine a avut dreptul să vină asupra acestei țări să omoare?” Mai târziu, la întrebarea dacă este pro-Putin sau pro-Rusia în războiul acesta, el răspunde: „Suntem împotrivă”.

Până aici, totul pare a fi clar. Dar, urmează întrebarea referitoare la apartenența la biserică: „Sunt în biserica ucraineană care are mitropolitul Onufrie…” Întrebat dacă a fost îndemnat să treacă la „Biserica înființată de autorități”, părintele răspunde:

„Noi suntem în biserica pe care ne-a lăsat-o Hristos, unde să mai mă duc în altă parte? Aceia au făcut biserici politice. Noi ne-am dat aparte, noi suntem acuma Biserica Ortodoxă Ucraineană, dar pe care vor s-o oprească, doar vedeți acum ce prigoane, vor s-o oprească să nu mai fie asta biserică. Dar cum s-o oprești? Omorâm acuma toată lumea din Ucraina dacă stă în biserica asta.”

Părintele nu minte, ci omite. Spune că este în biserica lui Onufrie, dar câtă lume știe ce însemnă asta? Sfinția sa omite să spună un lucru esențial, care știe că nu este privit bine în România, anume că biserica lui Onufrie, din care face parte, este sub ascultarea lui Kiril al Moscovei.

Da, a acelui Kiril care a binecuvântat invadarea Ucrainei, care a declarat că acest act criminal este un război sfânt, în care tinerii ruși trebuie să meargă să moară spre mântuirea lor, și că Putin este „luptător împotriva lui Antihrist”. Este vorba de ofițerul FSB Vladimir Gundiaev, sub conducerea căruia Biserica Ortodoxă Rusă a devenit divizia în sutană a armatei lui Putin.

Părinte Jar, biserica în care sunteți nu este cea lăsată de Hristos, ci aceea condusă de Kiril, interzis pe teritoriul țării sfinției voastre din motive cunoscute, sub a cărui ascultare sunteți.

Din momentul în care Kiril a implicat Biserica Rusă în războiul din Ucraina, aceasta a devenit dușman al statului ucrainean și, în consecință, orice membru al acesteia devine suspect de colaborare cu dușmanul. Așa este în război. Nu se pot aduce contraargumente canonice în condițiile în care biserica ta canonică este politică și este implicată în războiul împotriva țării tale, în uciderea enoriașilor tăi.  

În conflictul cu Biserica Ucraineană obedientă Moscovei, Președintele Zelensky a emis un ordin de retragere a cetățeniei a 13 ierarhi, măsură care încă nu a fost pusă în aplicare. Printre cei 13 se află și Mitropolitul Cernăuțiului și Bucovinei, Meletie.

Măsura l-a pus pe părintele Longhin pe jar, astfel că la predica ținută la slujba de Crăciun, de pe 8 ianuarie 2023, el le-a spus enoriașilor:

„Mitropolitul Meletie, prin ordinul lui Irod și al lui Pilat și al lui Caiafa a fost lipsit de cetățenie ucraineană și trebuie dus din țara noastră”.

Atunci nu a zis de Antihrist, ca în alte predici, de care sunt pline rețelele, în care numește autoritățile „slugi ale lui Antihrinst”. Cei trei – Irod, Pilat și Caiafa – i-au trimis niște oameni să-l întrebe una-alta, dar părintele nu ne-a putut spune ce anume, ci doar că acei oameni s-au purtat frumos și că sfinția sa ar fi pus pe o listă de persoane cărora ar urma să li se retragă cetățenia.

Întrebat dacă, în condițiile în care ar trece „la biserica cealaltă”, crede că i se va mai retrage cetățenia și că va mai fi expulzat, părintele Jar răspunde: „Cred că, totuși, ce și-au pus în gând poate că fac, dar nici prin gând nu-mi trece să trec într-o biserică care nu-i canonică, care nu a avut hirotonire cum a trebuit să fie…

O biserică a lui Hristos, se vede cum slujește lui Hristos. Dar cei care rup ușile… asta nu-i o biserică, i-o tâlhărie”. Părinte, am văzut cu toții cum slujește „biserica lui Hristos” sub Kiril. În fine, este treaba sfinției voastre cum puteți împăca, în aceeași minte, misiunea hristică cu crimele în care este implicată biserica canonică din care nu ați pleca nici în ruptul capului.

Până aici este destul de clar că avem un preot implicat în conflictul dintre cele două biserici din Ucraina, într-o perioadă îngrozitoare pentru țara sa.

Dacă era în perioadă de pace, putea să arunce mult și bine cuvinte de ocară asupra Patriarhului Bartolomeu, așa cum o face frecvent; dar, când compatrioții tăi sunt uciși sub binecuvântarea bisericii de care aparții, opțiunea nu este între canonic și necanonic, ci între a fi sau a nu fi complice la crimă.

Cu ani în urmă, după ce începuse invazia, întrebat fiind dacă ar trece la Biserica Kieveană, Mitropolitul Onufrie spunea că e de acord să se rupă de Moscova, dar în timp de pace și nu după voința politică a cuiva. Nu cereți logică, fiindcă nu este de unde.

Adică: în timp de pace, am putea deveni biserică națională; dar, pentru că Moscova ne-a invadat țara, rămânem credincioși ei, că nu ne determină pe noi politica. Deci, cât era pace, Onufrie putea fi „necanonic”; când e război, rămâne canonic, chiar dacă asta înseamnă complicitate cu criminalul. Ciudat canon! Dacă Onufrie gândește așa, cei sub ascultarea lui trebuie să facă la fel. Și părintele Jar o face cu smerenie.

În fine, s-a ajuns la întrebarea fundamentală pentru tema discuției: este prigoană împotriva dumneavoastră sau a comunității românești? Iar părintele răspunde: „E împotriva Bisericii lui Hristos, a Bisericii Ucrainene. În toată țara, nu numai noi care suntem aici… Arhiereii care sunt la Donbas sunt… și-n alte părți… Aste e spre biserica noastră”. Deci, omul răspunde onest că nu este prigoană împotriva lui ca român sau a comunității românești.

Pentru a dovedi că judecă în aceeași paradigmă a lipsei de logică, Gâdea începe să tune: „ce face România în această speță?…

Problemele minorității românilor din Ucraina sunt enorme!” Astfel s-au reactivat propagandiștii russkiy mir și luptă și dă-i! Mai contează ce a spus părintele Jar?

De menționat este faptul că niciunul din corul aflat la dispoziția sacerdotului de platou ce săvârșea ritualul manipulării nu a rostit nicio clipă „Biserica Rusă” sau „Patriarhia Moscovei”, ci numai „biserica cealaltă” sau „biserica înființată de autorități”. Mulți văd, puțini cunosc. Dacă ar fi spus clar despre ce este vorba nu mai ieșea manipularea, nu ar mai fi avut cum să ceară României să se implice pentru Patriarhia Rusiei, căci prea bătea la ochi putinismul.

În concluzie: ce trebuia să facă România în aces caz? Nimic, pentru că este o chestiune în care nu are nici dreptul, nici obligația să facă ceva. Însuși părintele Jar tocmai spusese că nu e o problemă de asemenea natură. Soarta românilor din Ucraina este un cu totul alt subiect. Dar, dacă părintele Jar e român, de ce să fie lăsată să se stingă o asemenea oportunitate propagandistică?!

Citește și: Antioccidentaliștii sau putiniștii mai „soft”

Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.