O situație absurdă se judecă la Tribunalul București, după ce Ioan Mircea Oprean, ginerele lui Nicolae și al Elenei Ceaușescu, a solicitat în instanță retragerea de pe piață a volumului „Ceaușescu și epoca sa” de Lavinia Betea, apărut în anul 2021 la Editura Corint, precum și daune morale în valoare de 10.000 de lei.
Motivul este folosirea numelui „Ceaușescu” în titlul, dar și în conținutul acestei cărți. Situația și mai absurdă este că Ioan Mircea Oprean și Valentin Ceaușescu, fiul fostului cuplu de dictatori, au reușit să înregistreze la OSIM, în anul 2007, marca „Ceaușescu”, iar în baza certificatului obținut solicită acum, prin procesul deschis Editurii Corint, scoatera de pe piață a cărții scriitoarei Lavinia Betea.
Într-un interviu pentru SunMedia, autoarea a explicat cum s-a ajuns la această situație aberantă, cum a devenit și ea parte din procesul deschis de Mircea Oprean Editurii Corint, precum și ce ar presupune pentru pentru lumea academică, pentru scriitori și cercetători, dar nu numai, dacă o instanță va decide interzicerea folosirii numelui „Ceaușescu”.
Ramona Ursu: Care este istoria volumului „Ceaușescu și epoca sa”, care este în prezent motiv de judecată la Tribunalul București, pentru a fi scos de pe piață?
Lavinia Betea: Timp de șapte ani am condus secția de Istorie Recentă de la Jurnalul Național, iar apoi la ziarul Adevărul, pentru doi ani. Am plecat de la Jurnalul Național, împreună cu echipa mea, în 2011, având începută biografia lui Nicolae Ceaușescu. Această biografie a fost publicată într-un serial făcut de mine și de colegii mei, în care se decupau evenimente considerate de impact jurnalistic.
Au apărut, mai întâi, trei volume cu biografia lui Ceaușescu, la care au fost asociați și colegii mei. Selecția și sinteza materialelor mi-au aparținut. Între timp, am aflat multe alte lucruri de interes și am rescris, sub forma a două cărți de autor, biografia lui Nicolae Ceaușescu și pe cea a Elenei Ceaușescu. Este vorba despre volumele „Ceaușescu și epoca sa” și „Tovarășa. Biografia Elenei Ceaușescu”, apărute în 2021 la Editura Corint.
Când s-a ajuns la acest proces?
Istoria aceasta cu procesul a început vara trecută. Într-o discuție informală, directorul Editurii Corint mi-a spus că au primit o notificare de la avocatul domnului Mircea Oprean, prin care sunt somați să scoată din difuzare volumul „Ceaușescu și epoca sa”. Motivul era legat de faptul că domnul Mircea Oprean și fiul soților Ceaușescu, Valentin Ceaușescu, au brevetat la OSIM, în 2007, marca „Ceaușescu”. Prin urmare, fiind proprietari de marcă, au dreptul să impună un anumit embargo pe piața românească.
Dar acest lucru pare că a luat forma unui abuz.
Acest lucru mi se pare și mie un abuz, să pui monopol pe numele unui personaj care, la rândul lui, a monopolizat deciziile în România vreme de un sfert de secol.
Poți să produci sau să oferi niște servicii de o anumită materialitate și să le denumești „Ceaușescu”, dar nu poți să pui monopol pe cercetarea științifică, pentru că acest lucru reprezintă o gravă încălcare a prevederilor Constituției.
Legea fundamentală ne garantează libertatea de expresie, interzice suprimarea publicațiilor. Ori ceea ce cerea domnul Mircea Oprean (foto jos) prin acea notificare ar fi avut ca obiectiv final tocmai această încălcare a Constituției și, de ce nu?, a regulilor după care funcționează un regim democratic, ca acesta în care trăim în zilele noastre. 
Cum ați ajuns dvs. parte a acestei povești care se judecă acum în instanță?
Nici editorul nu a luat în serios notificarea primită de la avocatul domnului Oprean. Iar pe mine, inițial, m-a preocupat și mai puțin acest lucru, pentru că se adresa exclusiv editurii. În toamna lui 2022, însă, mi s-a spus că avocatul domnului Oprean a intentat o acțiune judecătorească – la acest demers nu s-a asociat și domnul Valentin Ceaușescu – prin care cere aceleași lucruri, precum și daune morale în valoare de 10.000 de lei, susținând că se face o încălcare de marcă.
Editura, fiind o instituție cu o anumită putere, are un avocat, iar acesta a considerat că trebuie să fiu chemată în garanție, în eventualitatea în care editorul pierde procesul și ar fi silit să plătească daunele solicitate de domnul Oprean.
Ceea ce înseamnă că, dacă procesul este pierdut de către editură, eu sunt bună de plată. A trebuit să-mi caut avocat și am avut o primă prezentare în instanță, în data de 18 ianuarie. La acest termen, nu s-a întâmplat nimic deosebit. Au fost prezenți avocații, atât al meu, cât și al editurii, al domnului Oprean, precum și cel al OSIM.
Dvs. ce ați adus la cunoștința instanței, la acest termen?
Eu am depus o întâmpinare în care m-am plâns de această situație prin care ajung în fața instanței, pentru simplul motiv că am efectuat o cercetare științifică ale cărei rezultate le-am adus la cunoștința publicului larg și a specialiștilor. Pe de altă parte, avocatul Editurii Corint a solicitat și decăderea dreptului de deținere a mărcii „Ceaușescu” de către cei doi care s-au brevetat cu ea.
Care a fost tirajul cărții și cât ați câștigat până acum din drepturile de autor?
Autorii care lucrează cu editurile știu cât este de dificil să afli cu exactitate cât, cum sau unde se vinde cartea lor. Eu știu că tirajul a fost de 1.500 de exemplare și, până în prezent, am primit ca titlu de drept de autor suma de 5.001 lei.
Pe lângă solicitările lui Mircea Oprean, care vă vizează direct pe dvs. și editura, acest proces, dacă îl veți pierde, pare a fi și un precedent periculos pentru tot ceea ce înseamnă cercetare științifică pe tema aceasta, dar nu numai.
Așa este. Dacă voi pierde acest proces, se creează un precedent extraordinar de periculos. Doar în bibliografia cărții mele sunt 109 titluri cu numele Ceaușescu – cărți și articole. Toate acelea ar trebui retrase automat de pe piață.
Lăsând la o parte acest aspect material, ar trebui să se desființeze niște institute de istorie ale Academiei, care sunt axate pe cercetarea istoriei contemporane, pentru că istoria aceasta contemporană este implicit legată de regimul comunist. Despre regimul comunist nu poți să scrii nefolosind numele lui Ceaușescu.
Pare o chestie kafkiană: după ce Nicolae Ceaușescu a făcut din România o proprietate a lui, s-a erijat în geniu care atotstăpânește în această țară, acum vin cei care se numesc moștenitori legali, iar moștenirea aceasta este dusă exagerat până la a pune proprietate pe memoria lui.
Astfel, memoria colectivă românească este confiscată de acești moștenitori și, implicit, este confiscat și recursul la istorie, care se face în manieră științifică, utilizând metodologia de specialitate, arhivele și tot ceea ce îi stă la dispoziție unui cercetător.
Poate se ajunge chiar la manualele școlare, în acest caz.
Dacă ei au brevetat marca „Ceaușescu” acoperind educația, se poate extinde, evident, și la nivelul manualelor, de ce nu? Aberația poate merge mai departe.
Citește și comentariul scris pe SunMedia de prof. univ. dr. Sorin Bocancea, rectorul Universității „Petre Andrei” din Iași: „Ceaușescu”, marcă înregistrată la OSIM de ginerele fostului dictator. Cum contrazice acest lucru Constituția
