Știm deja că Ministerul Educației a „uitat” să depună recurs în termenul legal în procesul prin care premierul Nicolae Ciucă cerea suspendarea înregistrărilor sesizărilor de plagiat depuse la UEFISCDI, la fel cum și înainte de asta, în cazul procesului de plagiat al procurorului Codruț Olaru, același UEFISCDI a „uitat” să timbreze recursul.

Lucian Bode iese în continuare zâmbind în public, deși are verdict de plagiat chiar de la universitatea unde și-a susținut teza. Și, de-a lungul anilor, remarcăm același zid făcut în jurul plagiatorilor cu funcții, încercându-se o minimalizare a subiectului atât în cadrul mesajelor transmise de partide, cât și în cadrul televiziunilor, arată jurnaliștii de la INVESTIGATORIA.

Citește și: De ce tace președintele Iohannis pe subiectul plagiatului lui Bode

Jurnalista Emilia Șercan care, de opt ani, devoalează plagiate în rândul celor care ocupă poziții importante în statul român înțelege cel mai bine cum funcționează spălarea plagiatelor la nivel înalt. Tot ea are și memoria comportamentului presei din România atunci când a venit vorba de expunerea publică a acestor situații.

Absența aproape totală a temei plagiatului pe micile ecrane, dar și felul straniu în care mulți din presă evită acest subiect a pus-o la un moment dat pe gânduri. Apoi a înțeles. Fenomenul spălării plagiatorilor e unul complex, care presupune munca în comun a mai multor factori de influență.

Citește și: România needucată. Noile legi ale Educației de care se vor bucura impostorii academici

Pentru a merge împreună cu ea pe firul acestui fenomen, al spălării plagiatorilor de către un stat slab, am provocat-o pe Emilia Șercan la o discuție mai amplă. Concluziile ei, dar și lucrurile pe care le-a învățat despre cum funcționează acest sistem le puteți citi în acest interviu acordat în exclusivitate publicației noastre.

Interviul complet cu Emilia Șercan poate fi citit pe INVESTIGATORIA. 

 

SIMILARMAI MULTE

LASĂ UN MESAJ

Te rugăm să introduci comentariul tău!
Introdu aici numele tău