Mi se simplifică gândirea. Se încâlcește imediat. Simt. Descriu liniștea. Mă trezesc înjurând. Observ. Mă detașez. Mă implic fără cerere. Mă surprind. Trăiesc în contraste și trăiesc cu disperare și bucurie. Ceea ce este bine. Vă explic.
Mi-e viața pe repede înainte. Sunt încărcată cu programul copiilor. Îngrijesc relația de cuplu. Gestionez relațiile de familie și familia mea e mare. Muncesc la blog. Scriu. Citesc. Abia găsesc timp. Înainte de Mara, înainte de Mateiu, mă înconjura timpul. Nu apreciam pentru că nimeni nu e capabil să aprecieze timpul fără cereri. Dă-mi! Fă-mi! Adu-mi! Ajută-mă! Ține-mă! Iubește-mă! Te rog. Mulțumesc.
Așa s-a ivit bucuria sinceră de a savura un moment, un ceai, o persoană, o conversație, un cearșaf transpirat, o glumă. Experiența mi-a adăugat subtitrare. Citesc sau observ ceva. Privesc în gol și mă cuprinde nimicul.
Nu mă mai sperie ca la 16 ani. Asta pentru că am acceptat voința ființei. E ceva în noi care ne împinge spre realizarea unor scopuri. Ce scop aveți? Scopul meu a fost și a rămas scrisul. Nimic nu mă satisface mai tare ca scrisul. O zi în care am scris disprețuiește ziua în care n-am scris. O dimineață cu un articol scris seara îi schimbă gustul ceaiului. E bucurie dacă scriu. E inutilitate dacă nu scriu.
Citește și: Voi cum vă salvați de banal?
Cui îi place să se simtă inutil? Uneori, când găsesc preocupările omului modern zadarnice, consum, coș plin la supermarket, cumpărături la reduceri, mașină, casă, rate la bancă, o concentrare maximă pe o existență materială, apelez la subtitrare.
În dedesubtul ignoranței, pâlpâie forța de autodepășire, de creație a omului.
Suntem în plină creație și autodepășire. Nu cred că vreun om actual are habar despre consecințele creației și autodepășirii. Vine un viitor ca trecutul. Dinozaurii au dispărut. Oamenii dispar în timp ce scriu așa cum s-au prezentat în ultimele secole. Dar viitorul vine și noi nu-l așteptăm. Ne-am luat la trântă cu el. Nu o să fim aici pentru victorie sau înfrângere.
Cine supraviețuiește să pună un story.
Paula Dunia Aldescu: Pe dunia.ro scriu de mai bine de un deceniu. Pe blog sunt eu, o femeie cu defecte într-o lume în care femeile se zbat pentru perfecțiune. Râd înainte de toate, scriu, citesc și caut să descopăr femei care să-mi atragă atenția cu mintea lor de vrăjitoare actuale.
