Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei este condamnată de zeci de țări, dar poate și mai important este că războiul a determinat 50 de state să se alăture SUA și să sprijine Kievul cu armament și cu bani.
Unitatea aliaților nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, însă chiar și așa o victorie totală împotriva lui Putin este percepută diferit, cel puțin ca nuanțe, în UE, SUA sau în Ucraina. Cum anume, asta a explicat, pentru SunMedia, Marius Ghincea, cercetător la Institutul European Universitar de la Florența, expert în relații internaționale și politici de securitate.
Federația Rusă a plănuit în cele mai mici detalii invadarea Ucrainei, însă strategilor din jurul lui Putin le-au scăpat câteva elemente care s-au dovedit esențiale. În primul rând, rușii au subestimat rezistența ucrainenilor și au crezut că vor fi primiți cu pâine și sare, dar s-au înșelat.
Totodată, experții Moscovei au mizat pe faptul că aliații nu vor da un răspuns unitar și au calculat greșit contextul european, în special. Nici Putin și nici cei din jurul său nu au crezut niciun moment că Ucraina va atrage un sprijin atât de important sau că Uniunea Europeană se va lipsi de gazele și de petrolul Federației Ruse pentru a sancționa politica agresivă a Kremlinului. Și iar s-au înșelat.
Cu toate acestea, există și unele detalii în care aliații nu s-au pus în totalitate de acord. Este vorba despre ce ar însemna o victorie împotriva Rusiei, adică până unde ar trebui să se meargă cu riposta împotriva agresorului. Altfel spus, țări importante precum SUA, Germania sau Franța au o teorie a victoriei diferită sau cel puțin nuanțată.
Trei perspective principale
„În literatura de specialitate, teoria victoriei se referă la acel concept, acea idee cu privire la ce anume se dorește și cum se obține acest lucru. Fiecare actor implicat în conflict, direct sau indirect, are sau ar trebui să aibă o teorie a victoriei care îi ghidează comportamentul strategic. Ce vreau să obțin și ce trebuie să fac pentru a-l obține?”, explică Marius Ghincea (foto). 
Kievul vede lucrurile diferit față de Berlin și Paris, unde acestea sunt privite într-un mod asemănător. Mai apropiat de percepția Kievului este Washington-ul, însă și între cele două există unele diferențe de opinii.
Ucraina își definește teoria victoriei în termeni maximaliști, urmărind recuperarea întregului teritoriu ocupat de Rusia din 2014 și până în prezent, pe cale militară. Asta ar reprezenta o înfrângere strategică a Rusiei, pentru ucraineni.
„În privința asta, declarativ cel puțin, Ucraina a afirmat că teoria sa asupra victoriei presupune recuperarea integrală a tuturor teritoriilor anexate de către Rusia, inclusiv Crimeea, deci este pe o poziție maximalistă în care vrea să recupereze tot ce a pierdut. Și e firesc să pună așa problema. Întrebarea e dacă va reuși să obțină tot ce își dorește sau nu”, spune expertul.
Până unde sunt dispuși să meargă americanii
Lucrurile sunt văzute ușor diferit peste Ocean. Americanii sunt dispuși să susțină Ucraina cu fonduri importante și cu armament, însă nu în măsura în care și-ar dori ucrainenii. Asta înseamnă că americanii ar fi mai degrabă dispuși să-și susțină aliații să recupereze teritoriile ocupate de Federația Rusă începând din 24 februarie 2022, mai puțin Crimeea, care a fost anexată de Putin în 2014.
Poziția a fost susținută clar de secretarul de stat Antony Blinken și chiar dacă mai există voci care spun că Statele Unite ar trebui să-și extindă sprijinul până ce ucrainenii ar recuceri Crimeea, la nivel oficial poziția a rămas neschimbată.
„Statele Unite ale Americii au o definiție proprie a victoriei în acest caz. Trebuie să înțelegem că, din punct de vedere strategic, războiul din Ucraina este relevant pentru Washington, dar nu fundamental.
Pierderea Ucrainei nu ar fi o pierdere esențială sau catastrofală pentru poziția strategică a Statelor Unite, deși nu este sub nicio formă dorită, iar americanii sunt dispuși să-i susțină cu armament și cu bani pe ucraineni.
Catastrofală ar fi pentru poziția strategică a Rusiei o înfrângere în Ucraina, dar putem spune că un eșec al Ucrainei nu ar însemna în niciun caz un dezastru pentru poziția strategică a Statelor Unite”, punctează Ghincea.
Washington-ul vrea să evite un război nuclear
El a explicat și motivele pentru care americanii ar avea rezerve să susțină cu aceeași intensitate o ofensivă ucraineană asupra pozițiilor rusești din Crimeea.
„Putem conchide că Statele Unite ale Americii sunt dispuse să sprijine Ucraina, dar nu sunt până la ceea ce Kievul consideră a fi capătul.
Americanii sunt dispuși să sprijine Ucraina până în momentul în care erodează suficient capacitățile militare convenționale ale Rusiei fără a duce la escaladare nucleară și fără a afecta foarte mult distribuția puterii la nivel internațional”, mai spune Ghincea.
Cum se văd lucrurile în Europa
Și în marile capitale europene, la Paris și Berlin, există nuanțe importante. Acest lucru a devenit evident când Germania a amânat momentul în care a promis Ucrainei tancuri.
Statisticile realizate de Institutul Economiei Mondiale din Kiel arată că Germania este pe locul doi la nivel mondial, după SUA, iar Franța este pe locul trei în privința asistenței acordate Ucrainei.
Însă chiar dacă Germania și Franța au ajutat până acum cu armament în valoare de miliarde de euro Ucraina, și cu sume importante, la Kiev există în continuare percepția că cele două mari puteri europene ar fi putut face mai mult. Asta și pentru că la Kiev teoria victoriei diferă față de Berlin sau Paris.
Cum se văd lucrurile la Paris și Berlin
„Europenii contează destul de puțin, dar în general vor urma aceeași linie dictată de la Washington.
S-ar putea ca în Europa de Est să existe niște vociferări, de la polonezi și de la baltici, care ar vrea să vadă o înfrângere strategică definitivă a Rusiei, care însă pare puțin probabilă.
Și nu știm exact dacă este în interesul Statelor Unite să existe o Federație Rusă cu zeci de mii de arme nucleare în degringoladă. Pentru că, da, la Washington se vorbește mult de varianta în care Rusia ar cădea în haos, iar armele nucleare ale Moscovei ar ajunge la discreția unor lideri locali imprevizibili”, mai spune Ghincea.
Un impas strategic în Ucraina, unde nici forțele ruse și nici cele ucrainene nu ar mai putea să avanseze în direcția opusă, ar putea fi văzut la Berlin drept un lucru bun. Asta pentru că Germania și Franța definesc victoria asupra Rusiei în termenii unei păci negociate. Acest lucru a fost evident în mai multe rânduri, iar cei doi lideri europeni, președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, au insistat în dese rânduri pentru negocieri ruso-ucrainene.
Însă nici în sânul Uniunii Europene nu există o singură percepție, mai arată expertul consultat de SunMedia. Dacă Germania și Franța, țări care au sprijinit masiv Ucraina, ar dori ca războiul să ia sfârșit cât mai curând și să se ajungă la masa negocierilor, iar Rusia să cedeze cât mai mult, Polonia și Țările Baltice percep altfel acest lucru.
România se raliază poziției SUA, însă evită să facă declarații foarte tranșante. Acest lucru a devenit evident după ce fostul ministru al Apărării, Vasile Dîncu, a vorbit despre necesitatea negocierilor, fapt care i-a atras criticile președintelui Klaus Iohannis, iar ulterior a trebuit să demisioneze.
Și mai clare sunt lucrurile în privința Poloniei și a Balticilor. Polonia, spune Marius Ghincea, este pe locul șase la nivel mondial în privința sprijinului acordat Ucrainei, iar teoria victoriei este identică la Varșovia și la Kiev.
Altfel spus, obiectivul Poloniei, Estoniei, Lituaniei și Letoniei este o victorie totală împotriva Rusiei care să ducă inclusiv la cădere lui Vladimir Putin și să oblige Moscova să se retragă de pe întreg teritoriul Ucrainei și să ceară pace.
