După un an

Mai sunt două săptămâni. Ceea ce se prefigura ca un Blitzkrieg a devenit un război de uzură purtat de o mare putere imperialistă, mai precis colonialistă, împotriva unei țări, a unei națiuni și a unei culturi pe care le vrea inrobite, umilite, distruse.

Nu propun aici un maniheism abuziv, dar mă feresc de ceea ce aș numi o hipertrofie a „nuanțelor”. Mi-e greu să nu detectez în îndărătul „echidistanței”, a „pacifismului” și a „neutralismului” o lașitate care încearcă să deresponsabilizeze Rusia putinistă pentru agresiunea începută pe 24 februarie 2022. Un război militar, psihologic și moral în care se confruntă viziuni ireconciliabile despre demnitatea umană.

Citește și: Fără echivoc

Putin a mizat pe surparea unității Occidentului democratic. Pentru el, valorile euroatlantice sunt o vorbă în vânt, un basm, o himeră. S-a priceput să o ducă de nas pe Angela Merkel, a crezut că își va face de cap în continuare. Nu a anticipat câtuși de puțin:

1. voința de libertate a ucrainenilor, capacitatea militară și eroica energie a rezistenței (Azovstal, Herson, Bahmut, Kiev, Odessa),
2. convergența dintre sentimentul național radicalizat de invazie și curajul civic al președintelui Volodimir Zelenski și al echipei sale,
3. mobilizarea morală a UE și NATO tradusă în solidaritate militară și politică efectivă cu Ucraina as long as it takes, cum a spus apăsat Joe Biden la Varșovia,
4. capacitatea liderilor din NATO și UE de a trece dincolo de firești divergențe în lupta pentru scopul comun: victoria Ucrainei și înfrângerea Rusiei. Altfel spus: victoria democrației și înfrangerea autocrației militariste, imperialistă, expansionistă.

Toate aceste elemente explică faptul că, la un an de la începerea criminalei agresiuni, Putin este un paria al comunității internaționale, iar Ucraina continuă să se bucure de admirația celor care iubesc libertatea și refuză sclavia.

Totalitarismul înseamnă, o știm de la Hannah Arendt, lichidarea persoanei morale și a persoanei juridice. Războiul ruso-ucrainean este unul dintre totalitarism și democrație.

Cine refuză să recunoască acest lucru o face fie din orbire voluntară, fie din abjectă solidaritate cu Diavolul. Imbecilitate și/sau infamie. Murdărie, ticăloșie, lașitate.