Războiul din Ucraina s-a întețit, iar experții se așteaptă la o ofensivă importantă a rușilor. Între timp, Kievul a făcut un apel disperat prin care a cerut arme și a obținut promisiuni, însă nu pentru tot ce a solicitat.
Consilier al miniștrilor Apărării Naţionale şi fost rector şi comandant al Academiei Tehnice Militare, generalul Cristian Barbu a explicat, pentru SunMedia, de ce aliații au anumite rezerve în a trimite unele arme cerute de ucraineni și până unde poate merge susținerea acordată acestora, fără ca NATO să devină parte a războiului.
Rusia a clamat noi victorii pe frontul ucrainean și a anunțat că trupele sale au străpuns două linii fortificate de apărare ucrainene. Informația, chiar dacă nu este confirmată, arată situația dificilă din teatrul de război și remintește lumii că invazia barbară a Rusiei provoacă distrugeri fără precedent într-o țară europeană suverană.
Pe acest fond, aliații au anunțat că vor suplimenta ajutorul acordat Ucrainei, în special tancuri și armament greu. Rusia a răspuns imediat, iar oamenii Moscovei au acuzat Occidentul că se implică tot mai mult și au lansat avertismente dure. În același timp, liderii ultranaționaliști din Rusia și-au întețit propaganda și i-au cerut cu subiect și predicat lui Putin să treacă la represalii împotriva unor țări NATO, inclusiv împotriva României.
Acest lucru alimentează noi temeri că războiul s-ar putea extinde, ba chiar ar putea deveni unul la scară largă, un adevărat război mondial. Printre cei care au atras atenția în acestă privință se numără însuși Antonio Guterres, secretar general al ONU.
„Lumea se îndreaptă cu ochii larg deschişi spre un război mai extins”, avertizat el.
Ulterior, săptămâna trecută, la Bruxelles, premierul olandez Mark Rutte a avertizat că Occidentul trebuie să se asigure că nu riscă o confruntare directă între Rusia și NATO și a anunțat că Țările de Jos nu vor trimite avioanele solicitate de Kiev.
În același timp, analiști importanți din Statele Unite ale Americii și din Vestul Europei au lansat avertismente similare. Iar unii dintre ei au tras un adevărat semnal de alarmă că relațiile dintre cele două superputeri, SUA și China, se deteriorează rapid, iar cei doi coloși ar putea ajunge în situația de a se înfrunta în Pacific, dacă Beijingul va decide să atace Taiwanul.
În ce privește situația pe frontul din Ucraina, analiști militari din toată lumea anunță că Federația Rusă ar pregăti o ofensivă de proporții. Într-o primă fază, planul rușilor ar fi să spargă frontul și să încercuiască trupele ucrainene care apără zona Bahmut. Un eventual succes în zonă le-ar deschide invadatorilor noi oprtunități, însă generalul Cristian Barbu nu crede că rușii vor reuși să-și atingă obiectivele.
Până unde poate merge sprijinul pentru Kiev
Generalul Barbu spune că aliații trebuie să se grăbescă să trimită cât mai multe din armele solicitate de președintele Zelenski.
Există, totuși, anumite limite, atenționează el, anumite linii roșii pe care nici măcar NATO nu vrea să le calce în relația tot mai încordată cu Federația Rusă. Concret, aliații sunt dispuși să ofere armament greu, incluzând tancuri, piese de artilerie și rachete și drone, însă evită să trimită rachete cu rază lungă de acțiune. Motivul este simplu.
În cazul în care ar trimite arme capabile să lovească ținte de pe teritoriul Rusiei, țările respective ar putea fi considerate state cobeligerante, iar asta ar putea atrage chiar NATO într-o confruntare cu Moscova.
„Aș spune că sprijinul acordat unei țări aflate în război poate să meargă până acolo unde armele pe care le dai unuia dintre beligeranți nu pun în pericol sub nicio formă teritoriul sau civilii, populația acelei țări care se află în beligeranță cu forța pe care o susții.
În acest caz, s-ar trece acea linie dacă am oferi rachete cu operațiuni tactice, cu o bătaie de 500 de kilometri pentru o rachetă, cum ar fi să zicem să dăm echivalentul ucrainenilor la Iskander. Dar acest lucru nu se întâmplă, deși SUA și celalalte țări au foste generoase și au oferit Ucrainei arme în valoare de miliarde de euro. Însă nimeni nu a oferit arme cu care ucrainenii să poată lovi Rusia, tocmai pentru a nu duce la o escaladare”, a explicat generalul Barbu.
Citește și: România și Republica Moldova. De la podul de flori la tăceri pline de îngrijorare
Iar dacă în această perioadă se vorbește de un posibil război direct între NATO și Federația Rusă, el infirmă astfel de zvonuri. În opinia generalului Cristian Barbu, nici Rusia și nici NATO nu își doresc și nu vor o confruntare directă pe câmpul de luptă.
„Rușii n-au arătat că ar avea capacitatea militară să intre în război cu NATO. Și nu doar atât, pentru că vorbim și de celelate aspecte, și de ordin economic, și de ordin politic, precum și de susținerea din partea comunității internaționale.
Nimic nu ar fi de partea Federației Ruse în cazul unui război, iar Moscova nu are niciun interes să îl provoace, chiar dacă la nivel declarativ mulți lideri ruși aruncă mănușa”, spune el.
Însă nici NATO nu dorește să se angajeze într-un război cu Federația Rusă. Aliații vor sprijini cu arme Ucraina, dar nu vor intra într-un conflict deschis cu Rusia și nu vor provoca Moscova. Motivul este simplu.
Chiar dacă alianța e superioadă pe plan militar și nu numai, un război cu Rusia ar provoca pagube uriașe și în țările NATO. Mai mult, Rusia ar putea apela la arme nucleare, conform doctrinei sale, în momentul în care ar deveni evident că pierde un război convențional cu alianța.
„Aș spune și aici că niciun război nu ar aduce vreun câștig pentru NATO, nu ar fi o idee care să îi aducă un beneficiu. Ar fi un deranj între cele două părți atât de mare încât nu s-ar justifica prin nimic pierderile uriașe, dar mai ales cele de vieți omenești”, susține generalul Barbu.
Ofensivă rusă fără sorți de izbândă
În ce privește ofensiva rusă anunțată în Ucraina, generalul Cristian Barbu are serioase îndoieli. Chiar dacă rușii au făcut unele mici progrese, generalul nu îi vede câștigători pe termen mediu și lung.
De altfel, el consideră că o ofensivă majoră nu ar fi în folosul Rusiei, pentru că o înfrângere ar echivala cu pierderea războiului. El se îndoiește de capacitatea rușilor de a-și atinge obiectivul, încercuirea trupelor ucrainene care apără Bahmutul.
„Rușii ar vrea să înconjoare trupele ucrainene în zona Bahmut, dar e greu să și reușească. Când încerci să înaintezi doar pe o singură direcție de zor și îți dai seama până la urmă că o faci ca melcul sau deloc, când n-ai găsit niciun fel de variantă, e aproape imposibil. În plus, nici rușii nu mai vor să să aibă pierderi importante.
Și-au dat și ei seama că dacă mai pierd 20 la sută din forțele angajate acum și umane și din resursă tehnică, lucrurile se complică extrem de mult pentru ei.
Mai mult stau pe loc, în ideea că speră să mai primească întăriri din Rusia, decât să își ia inima în dinți și să încerce o ofensivă serioasă care s-ar putea să fie sortită eșecului. Sunt conștienți și ei că din acel moment războiul ar fi complet pierdut și nu și-au asumat acest risc”, explică generalul.
Armata rusă, spune el, s-a arătat departe de faima de care se bucura înainte de a invada Ucraina. Dacă armata lui Putin era considerată a doua cea mai puternică din lume, în ultimul an și-a arătat limitele.
„Lecții” de incompetență din partea strategilor ruși
Înfrângeri dezastruoase precum cea de la traversarea râului Siverski-Doneţk au demonstrat că ofiţerii ruşi sunt de multe ori depăşiţi de situaţie.
De asemenea, coloana de tancuri și de blindate trimise să cucerească Kievul a arătat limitele tactice și nu numai ale rușilor, la fel cum pierderea crucişătorului Moskva a arătat multă incompetență. De altfel, cuvântul incompetență este folosit de generalul Cristian Barbu atunci când se referă la cei care au ordonat aceste atacuri.
„Vorbim, în primul rând, despre incompetenţă.
Eu sunt convins că dacă Putin ştia realitatea din Ucraina nu mai pornea războiul, dar el se aștepta să fie primit cu pâine și sare.
Sau dacă îl pornea, îl pregătea cu totul altfel şi acționa altfel. Strategii ruși au dat dovadă de incompetență și când au pornit un atac din Belarus, deși nu beneficiau de o minimă logistică.
Ne amintim și cum au plecat ca la defilare, cu tancurile pe autostradă, parcă făceau concurs cine ajunge primul la Kiev. Aș spune că multe din erorile tactice ale rușilor ar putea fi predate ca exemple negative la academiile militare din întreaga lume”, consideră generalul Barbu.
El amintește că rușii se chinuie, încă din 2014, să obțină control total în provinciile pe care le-au anexat ilegal anul trecut.
„Din 2014 ei se străduiesc să așeze aceste teritorii cumva sub un aliniament al Moscovei și uite că n-au reușit și în continuare acolo sunt interesele principale ale Moscovei.
Sigur, nu numai acolo, pentru că au interesul să lege Crimeea de partea continentală, dar undeva aici în Sud, lucrurile par mai ușor de stabilizat în momentul acestea și din punct de vedere al reliefului și al condițiilor de lupta.
Însă în Donețk, pentru că în Lugansk lucrurile sunt un pic mai clare, aproape 90% din zonă este sub ocupație rusă, dar în Donețk ei au doar undeva la 40-45% ocupat.
Asta înseamnă că mai au jumătate din Donețk de cucerit pentru a trece la ceea ce au făcut, de fapt, abuziv – anexarea regiunii la Federația Rusă. Deocamdată au vândut blana ursului din pădure. Nu au reușit să atingă acea frontieră administrativă a regiunii Donețk și nici nu reușesc”, mai spune generalul.
Succesele cu care se laudă acum rușii sunt, de fapt, jumătăți de victorii fără valoare în economia războiului.
„Nimeni nu poate să spună, în ziua de azi, că armata Rusiei a dat dovadă și de disciplină, și de logică tactică, logică strategică, de înzestrare, de ceva care ar putea să o aducă pe poziția a două în lume, pentru că n-au reușit să înainteze. Câți kilometri credeți? 80 de kilometri. Nu 800, nu 8.000, ci 80 de kilometri.
Deci e o chestie strigătoare la cer să pretinzi că ai a doua armată a lumii și să arăți cum arată rușii”, adaugă generalul.
Dacă acțiunile Rusiei au arătat jalnic și au avut rezultate cel puțin îndoielnice, vina le aparține „marilor” strategi și generalilor de la vârf.
„Este o mare vină a ofițerilor, a conducerii armatei. Aici nu este o problema a soldatului, a ofițerului în sine, și probabil că de aceea au și avut așa de multe pierderi în rândul generalilor și a ofițerilor cu grad superior, pentru că pur și simplu s-au expus cu totul, cu toate forțele, cu toate mijloacele, inexplicabil”, a conchis generalul Barbu.
