Am fost prieten de idei cu domnul Mihai Șora. Reflecțiile sale mi-au deschis porți neașteptate, m-au facut să privesc cu suspiciune certitudinile de beton armat.
Am vorbit adesori despre Domnia Sa cu prietenul nostru, profesorul de literatură comparată de la University of Chicago, Thomas (Toma) Pavel. Într-un volum intrat în legendă, Toma era Tânărul Prieten, Mihai Șora era Mai Știutorul. A fost mentorul unor tineri avizi de cunoaștere și de înțelepciune.
Într-o societate din care fusese suprimat dialogul, Mihai Șora s-a străduit și a reușit să-i regăsească virtuțile.
Era o formă de rezistență. Nu sunt dintre aceia care îi minimalizează importanța. Dimpotrivă.
Aș mai aduga un lucru foarte important. Împreună cu soția sa, Luiza Palanciuc Șora, gânditorul s-a ocupat de republicarea operei jurnalistice și filosofice a celui care a fost Benjamin Fondane (B. Fundoianu).
A fost un spirit deschis, polivalent, a creat o operă polifonică, una a îmbrățișării dintre Adevăr, Bine și Frumos.
O lume fără Mihai Șora este una fără omul-reazim, omul-reper, omul-far. A fost de multe ori beznă, cuvintele Domniei Sale ne-au luminat.
Scriam ieri aici despre rolul intelectualilor publici îndeosebi în momente de criză. Mihai Șora și l-a asumat cu exemplar curaj până-n ultima clipă.
A fost un om bun care a făcut nespus de mult bine. Să se odihnească În pe deplin meritată pace!
Am învățat de la domnul Mihai Șora ce înseamnă modestia epistemică, refuzul posturii oraculare, a profetismelor apodictice.
A fost ținta unor atacuri imunde. A rezistat cu demnă verticalitate. Am învățat de la Domnia Sa că nu merită să te cobori la josnicul nivel al unor pigmei ignari, netrebnici și aroganți.
Am învățat semnificațiile reale ale verbelor a reflecta, a protesta și a rezista.
Condoleanțe bunei mele prietene Luiza Șora! Creditul pentru fotografie îi aparține.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
