România va avea doar beneficii inclusiv economice de pe urma integrării Ucrainei în Uniunea Europeană, iar Bucureștiul profită deja, într-o anumită măsură, de pe urma relațiilor tot mai strânse cu vecinii din Nord.

Expertul în geoeconimie Antonia Colibășanu atrage în schimb atenția, într-un interviu pentru SunMedia, că o eventuală și de nedorit victorie rusă în Ucraina ar veni cu o serie de costuri pentru toate țările din Estul Europei, iar România ar fi printre cele mai afectate. Vestea bună este, însă, că Federația Rusă nu are cum să câștige pe termen lung.

SunMedia: Comerțul internațional este încă zdruncinat după pandemia COVID-19, războiul din Ucraina, și problemele energetice și monetare pe care ambele le-au cauzat. Care dintre acestea a afectat mai mult lanțurile de aprovizionare?

Antonia Colibășanu: Este greu, dacă nu imposibil, să cuantificăm care au fost pierderile și transformările lanțului de aprovizionare pentru fiecare dintre evenimentele menționate. Mai mult, cred că trebuie să le privim prin prisma intersecțiilor lor și a efectelor acestora.

Astăzi, războiul economic global este forma acestor intersecții, congruențe sau crize suprapuse. Ca atare, cel mai important eveniment, cu repercusiunile cele mai grave, a fost momentul în care Rusia a invadat Ucraina și a făcut imposibilă utilizarea rutelor comerciale din Marea Neagră.

Cu alte cuvinte, prin invazia militară, Rusia a declarat război economic lumii întregi.

Occidentul i-a răspuns prin sancțiuni și, de atunci, economia mondială a început un proces de transformare și de restructurare accelerat. Spun accelerat pentru că transformarea și restructurarea economiei globale erau în desfășurare înaintea agresiunii militare rusești în Ucraina.

La începutul lui 2022, ne imaginam problemele post-pandemice cu care ne vom confrunta, fiind deja familiarizați cu fenomenul inflaționist determinat de criza energetică din perioada pandemiei (de altă natură, totuși).

Mai mult, ne aflam la începutul unei reașezări a comerțului mondial, determinată de faptul că statele încercau să-și reducă dependențele față de producția externă sau măcar să reducă distanțele de dependență.

Citește și: Orgoliul nuclear al Rusiei

În Occident, văzusem cu toții ce înseamnă să fii dependent de substanțe farmaceutice produse în Asia, în situație de lockdown. Această constatare – din pandemie – venea pe fondul unui conflict comercial dintre SUA și China care părea, la început de 2022, că se adâncește.

Lumea, economia globală intra într-un proces de reașezare. Mai mult, pandemia COVID-19 nu s-a oprit brusc în februarie 2022, când Rusia a invadat Ucraina – dimpotrivă, a continuat.

China a impus restricții severe până în toamna anului trecut și modul în care Beijing-ul gestionează „relaxarea” acestor măsuri (din decembrie 2022) este un test pentru regimul chinez – iar de acest lucru depinde stabilitatea socio-economică a țării, cu repercusiuni asupra lanțurilor de producție și aprovizionare globale.

Așa că, inclusiv acum, cele două evenimente majore ale ultimilor ani, redefinesc regulile economiei mondiale.  

Ce ar însemna pentru economiile est-europene (și nu numai) o nouă blocadă rusă asupra navelor care transportă produse alimentare din Ucraina?

Efectele unei astfel de blocade acum ar fi mai mici decât efectele produse în februarie 2022. Motivul este existența rutelor alternative – inclusiv cea prin România, pentru transportul exporturilor de produse alimentare din Ucraina.

Astfel, imediat după blocada rusă în Marea Neagră, în martie 2022, s-a înregistrat un record absolut al prețului produselor alimentare la nivel global (conform FAO – Organizaţia pentru Agricultură şi Combaterea Foametei.

În decembrie 2022, prețul la alimente este similar cu prețul înregistrat în decembrie 2021. Sigur, acesta este mult mai ridicat decât prețul alimentelor din 2020, dinainte de pandemie.

Explicațiile sunt legate de prețul energiei, de transportul naval mai costisitor acum decât înainte de război, de o logistică mai complexă – deci și ea mai costisitoare și inclusiv de perspectiva unei producții scăzute de produse alimentare în Ucraina și la nivel global.

Ca atare – dacă Rusia ar bloca din nou transportul comercial din Ucraina, s-ar înregistra încă o creștere accentuată a prețurilor produselor alimentare, cu presiune pe inflație.

La nivel regional și chiar mondial, o astfel de blocadă s-ar traduce și în semne de întrebare asupra securității la gurile Dunării și în general, pe coasta de vest a Mării Negre. Pentru România ar însemna și un cost crescut pentru dezvoltarea proiectelor de investiții în domeniul energetic, aferent riscului operațional crescut în zona Mării Negre.

Soluțiile UE în cazul unei noi blocade asupra cerealelor ucrainene

Ce soluții alternative ar putea fi găsite și de unde ar putea importa UE și țările din Africa cereale în cazul unei noi blocade asupra Ucrainei?

Uniunea Europeană este exportator de produse alimentare – inclusiv cereale. Nu doar că producția internă acoperă consumul și producea surplus, dar, prin măsurile luate în 2022, prin politica agricolă comună, este de așteptat ca suprafața dedicată producției agricole să crească, tocmai pentru a putea răspunde urgențelor care apar din cauza războiului.

Problema pe care o avem în Uniunea Europeană este legată de costurile de producție mai ridicate – o problemă legată inclusiv de evoluția prețului la energie, cu influență directă asupra prețului și producției de îngrășăminte. De menționat, că în UE, România se află în topul producătorilor și exportatorilor de produse alimentare, inclusiv de cereale.

Cu privire la Africa și alte regiuni vulnerabile, dependente de importuri – exporturile de cereale din Uniunea Europeană către Maroc, Egipt, Algeria, Nigeria și Pakistan au crescut în 2022. Alternativele pentru cerealele produse în Ucraina pentru aceste piețe sunt și cele produse în America Latină – în Argentina, de pildă.

Citește și: Douăsprezece luni de fiere, sânge, lacrimi și durere

Sigur, pentru că Rusia este unul dintre cei mai importanți producători și exportatori la nivel global, a încercat să-și crească ponderea exporturilor spre Africa, atât pe rute alternative cât și prin modul în care a negociat Black Sea Grain Initiative și extinderea acesteia anul trecut.

Nu s-a remarcat, totuși, o creștere substanțială în 2022. Mai mult, Moscova a anunțat că-și va limita producția de cereale în 2023. Ca atare, Uniunea Europeană și alți producători vor rămâne alternative viabile.

Dacă e să privim atenți, ce impact economic a avut războiul asupra țărilor riverane din bazinul Mării Negre, inclusiv asupra României?

Pe lângă efectele negative – inflație, creșterea costurilor de producție, de manipulare și transport, cred că au existat și elemente pozitive. Poate cel mai important pentru țările riverane este că în momentul de față se gândesc la construcția de infrastructură integrată, sustenabilă, pentru susținerea fluxurilor comerciale din Estul Europei.

Discutăm de eficientizarea transporturilor navale și feroviare, alături de proiectele de infrastructură rutieră. În același timp, ne gândim la susținerea delocalizărilor de afaceri produse ca efect al războiului – multe companii din Rusia și Ucraina s-au relocalizat în state riverane din bazinul Mării Negre, inclusiv în țara noastră, ceea ce înseamnă creșterea cererii de forță de muncă, de infrastructură de afaceri, etc.

De asemenea, extrem de important este că, odată cu transformarea României în stat de frontieră NATO și UE, economia noastră se va adapta la nevoile strategice de apărare transatlantică.

Mai multă, mai consistenta prezență a trupelor aliate înseamnă dezvoltarea de proiecte de susținere pentru aceștia – cu infrastructură de afaceri care înseamnă acordarea de servicii variate (de la servicii medicale până la servicii financiar-bancare) precum și dezvoltarea sau creșterea producției de susținere (din nou – discutăm de producție alimentară dar și de producție industrială variată).

Cu alte cuvinte, România, prin adaptarea la situația de față, se integrează rapid, în funcție de nevoile specifice, în lanțul de producție și aprovizionare militară și civilă specifică statelor de frontieră.

Ca și celelalte state din bazinul Mării Negre, de altfel, dar având în vedere proximitatea geografică a războiului, pentru noi adaptarea este și trebuie să fie accelerată.

Ce a câștigat România ajutând Ucraina

A câștigat ceva România din faptul că o bună parte a navelor ucrainene folosesc porturile românești pentru exporturile de cereale, în special Constanța?

Da – cuantificarea exacta a profiturilor rezultante din operațiunile logistice este imposibilă acum, mai ales că în 2022 costurile de construcție, retehnologizare, repunere în funcțiune, etc. au depășit probabil veniturile, așa cum se întâmplă în prima etapă a unor investiții, fie ele făcute de nevoie, de urgență.

Totuși, pe lângă aceste câștiguri, cel mai important este faptul că în momentul de față Constanța este un reper cunoscut în comerțul mondial și în infrastructura de securitate transatlantică. Din această perspectivă, am câștigat pe termen lung. 

S-a vorbit și se vorbește în continuare de o implicare a Rusiei în decizia Austriei de a respinge aderearea României și Bulgariei la spațiul Schengen. În ce măsură credeți că Moscova s-ar fi putut folosi de relațiile sale privilegiate cu Viena pentru a ne bloca?

Nu am această certitudine. Ca analist, mă bazez pe informațiile din presă și pe opiniile experților, colegilor mei, specializați în anumite chestiuni. Ar fi interesant să avem confirmarea acestui lucru printr-o investigație jurnalistică. Este și acest lucru o variantă posibilă – însă cu siguranță, există și alte variante, alte explicații pentru respingerea aderării noastre la spațiul Schengen.

Una dintre acestea, este, de exemplu, faptul că populismul naționalist a fost în creștere în ultimii ani în Austria. Sigur, s-a scris mult și despre modul în care Rusia a alimentat și a beneficiat de pe urma creșterii acestui val populist. Lucruri știute și cred deloc surprinzătoare până la urmă pentru România sau Bulgaria (sau așa ar trebui să fie).

Europa, afectată tot mai mult de lipsa apei

În lucrările dumneavoastră ați scris despre efectele problemele hidrologice pe care le întâmpină țările din Asia și Orientul Mijlociu, dar ce efecte economice au avut seceta din 2022 și lipsa apei în Europa?

Așa este – am scris recent despre efectele secetei, inundațiilor și mai ales a modului ineficient (uneori iresponsabil chiar) în care se gestionează resursa limitată a apei. Cred că trebuie subliniat faptul că pe lângă problemele cauzate de schimbarea climatică, modul în care gestionăm apa și înțelegem că este o resursă naturală limitată este esențial pentru omenire.

Revenind la Europa – 2022 a fost cel mai călduros an de până acum pe continentul nostru iar seceta de anul trecut a avut câteva repercusiuni importante. Până anul trecut ne obișnuisem cu știri despre incendiile din Grecia sau Croația – anul trecut am auzit pentru prima oară că navigația a fost suspendată în Germania din cauza nivelului scăzut al Rinului.

2022 a adăugat incendiilor și efectelor negative asupra producției agricole (cu care eram obișnuiți), costuri mai ridicate la transportul produselor în și din Germania, cu efecte asupra pieței produselor din Europa și scăderea producției de energie nucleară în Franța. Toate acestea au amplificat criza energetică și au pus presiune pe preț, scăzând puterea de cumpărare.

Cu alte cuvinte, noi am resimțit efectele secetei la nivelul prețului – nu prea ne-am pus problema că nu vom avea suficientă apă potabilă.

Chiar dacă în anumite zone ale Europei – in provincii din Italia sau landuri din Germania, de pildă, s-a discutat despre raționalizarea apei. Asta pentru că în Europa avem state dezvoltate, industrializate.

Tocmai de aceea, în Europa trebuie să aflăm despre problemele hidrologice ale zonelor de frontieră. Crizele socio-economice devin mult mai serioase dacă oamenii nu au apă potabilă – realitățile din Pakistan sau Iran pot deveni mai repede decât credem probleme pentru Europa, fie pentru că oamenii de acolo aleg drumul refugiului spre Europa, fie că apar noi zone de conflict, inclusiv pentru controlul surselor de apă. 

Există date privind pagubele produse la nivel regional sau mondial de această criză a apei?

Da, sunt diverse organizații internaționale care studiază această problemă, mai mult sau mai puțin holistic. OECD are de exemplu, programe dedicate schimbărilor climatice și gestiunii resurselor hidrologice.

La nivelul ONU, FAO – Organizaţia pentru Agricultură şi Combaterea Foametei are, de asemenea, proiecte și strategii dedicate. Banca Mondială publică anual statistici și informații privitoare la această problemă.

La nivelul Uniunii Europene, recomand informațiile puse la dispoziție de Copernicus Climate Change Service (C3S) – aici cel mai recent raport, publicat în ianuarie, cu referire la anul 2022. 

Cum rezistă economia Rusiei

Tabăra ucraineană și a aliaților anunța încă din februarie anul trecut colapsul economiei ruse și o contracție cu 10% a economiei ruse. În realitate, din nefericire se pare că ar fi vorba de o scădere de cel mult 2%. Cum au reușit să reziste rușii?

Sunt două aspecte de menționat aici. Primul, Rusia s-a pregătit pentru această situație. Al doilea, sancțiunile nu sunt eficiente și nu au rezultate pe termen scurt – ca instrument de politică economică.

Să începem cu primul aspect. Cum s-a pregătit Rusia și ce nu a luat în calcul.

Nu era un secret pentru Moscova faptul că dacă Rusia va invada Ucraina, Occidentul va impune sancțiuni economice, așa cum s-a întâmplat și în cazul Crimeei, în 2014.

Strategia Moscovei pentru Europa a fost în primul rând o strategie economică, până la urmă. Ca atare, Rusia a abordat o strategia de orientare economică spre interior în ultimii ani, susținând producția locală pentru bunurile de consum. De asemenea, Rusia nu este un stat urban, dimpotrivă.

Iar ruralul nu știe prea multe dintre mărcile occidentale care s-au retras din Moscova sau St. Petersburg și nu are nevoie de ele. De asemenea, economia rusească nu este una dependentă de exporturi – dimpotrivă. Efectul invaziei în sectorul energetic a fost creșterea prețului petrolului și al gazului natural.

Jumătate din veniturile bugetare ale Rusiei veneau din vânzarea de energie înainte de război. Acum, dacă observați, în spațiul online, a apărut ideea conform căreia Rusia a încasat chiar mai mult din exportul de hidrocarburi decât înainte de război – sigur, datorită prețului crescut, s-a încasat mai mult… pe cantitate exportată mai puțină. Problema Rusiei este că această cantitate va fi și mai scăzută în 2023.

Sigur, au calculat greșit gradul de coeziune european în fața agresiunii Rusiei și de aceea probabil că nu s-au așteptat ca europenii să poată renunța la energia rusească atât de repede și fără să frâneze acțiunile comune la nivelul alianței transatlantice și UE (cei mai mulți dintre ei – pentru că au fost și alții, excepții mai „timide” sau mai interesate de cooperarea cu Moscova, precum Ungaria, de exemplu.)

Având în vedere toate aceste lucruri, nici Occidentul nu se aștepta ca economia Rusiei să se confrunte cu probleme majore imediat. Știam că nu vor exista repercusiuni decât atunci când vom afla că au probleme cu producția industrială pentru că nu mai pot importa tehnica necesară din Occident.

Și, într-adevăr, începând cu septembrie 2022 au apărut primele știri cu privire la unități de producție industrială, inclusiv fabrici asociate sectorului militar se închideau sau funcționau la capacitate redusă pentru că nu mai aveau acces la tehnologia necesară producției.

Și Rusia are alte soluții?

Sigur, Rusia va încerca să obțină această tehnologie prin terți. Teoretic, companii din India sau China pot importa din Occident și revinde în Rusia. Practic… nu e atât de simplu. Având în vedere modul în care au evoluat sancțiunile, riscul pentru aceste companii terțe ar fi limitarea sau chiar ruperea relațiilor cu piața americană sau europeană, un aspect destul de important de luat în considerație.

Astfel, cu cât războiul se adâncește, cu cât reziliența economiei rusești va depinde de modul în care își va găsi aliați care s-o ajute să dilueze dependențele tehnologice pe care le are față de Occident.

Diplomația economică a revenit în forță

Se vorbește despre faptul că unele dintre sancțiunile UE asupra Rusiei s-ar întoarce asupra europenilor, iar criza energetică evident are legătură cu asta. În ce măsură suntem afectați (noi, europenii) și cât de mult se exagerează în această privință?

Se exagerează mult, de ambele părți ale războiului. Pentru că așa e normal. Războiul se duce pe mai multe fronturi, unul fiind și cel informațional, în care propaganda are un rol cheie.

În acest moment, războiul economic restabilește priorități pentru toate statele lumii. Spuneam că Rusia își caută parteneri pentru a se delimita de dependențele pe care le are față de Occident. Și Occidentul caută parteneri pentru a-și susține consumul energetic – căutăm alternative la petrolul și gazele rusești.

Diplomația economică – probabil cea mai veche formă a diplomației, activitatea prin care negociezi pentru ca țara ta să rămână stabilă din punct de vedere socio-economic, a revenit în forță. Sancțiunile se negociază între parteneri în funcție de interesul național economic al statelor – de aceea există un plan de impunere și de aceea sunt întâniri la nivel înalt în situația escaladărilor.

Ca atare, atâta timp cât negocierile din cadrul UE și ale structurilor Nord Atlantice scot în evidență coordonarea și colaborarea dintre statele membre, sancțiunile nu au cum să se întoarcă împotriva europenilor. Chiar dacă acest lucru nu este echivalent cu prosperitatea europeană și chiar dacă, prin acest război, ne resetăm sistemele economice naționale (lucru care necesită efort).

Care ar fi cele mai eficiente sancțiuni contra Rusiei și care ar fi cele mai inutile având în vedre că Moscova pare că are sprijinul Chinei și a Indiei? Există și riscul ca UE să-și facă singură rău adoptând unele sancțiuni cu dublu tăiș?

Nu sunt în măsură să răspund referitor la eficiență – sunt mulți factori care contribuie la modul în care se impun aceste sancțiuni. Teoretic, regimurile de sancțiuni au structuri diferite, în funcție de obiectivele pe care sunt menite să le abordeze.

Dacă prin sancțiuni vrem să schimbăm comportamentul unui guvern, regimul de sancțiuni trebuie să creeze un cadru flexibil pentru rezolvarea unui set de probleme și în care progresul poate fi recunoscut prin ridicarea sancțiunilor parțiale.

În cazul în care se dorește limitarea acțiunilor unui regim, atunci sancțiunile trebuie să aibă sprijin multilateral – pentru a maximiza impactul regimului de sancțiuni și șansele sale de continuare a acțiunilor care se doresc a fi limitate.

Cu Rusia suntem în al doilea caz. China și India nu sunt tocmai vocale cu privire la ajutorul pe care-l acordă Rusiei, chiar dacă suspectăm că el există – asta tocmai pentru că pierderea piețelor americane și europene nu e o chestiune negociabilă pentru niciuna dintre aceste țări. Cred că nu se înțelege că, prin sancțiunile impuse, un stat nu poate fi intermediar.

Iar cu privire la cumpărarea produselor rafinate la prețuri ridicate – chiar și dacă s-ar putea, e un pic prea imaginativ scenariul pentru mine. Cred că nu ar trebui să ne gândim prea mult la nivelul prețului petrolului pentru că nu avem mecanisme de previzionare în situație de război.

Mai mult, dacă am învățat ceva în ultimele luni e tocmai faptul că nu prea putem să contăm pe ceea ce ne imaginăm că se va întâmpla – ne-am imaginat că vom avea o iarnă grea și că prețul la energie va crește.

Am avut o iarnă călduroasă și s-a înregistrat recordul minim al prețului la gaze naturale în Europa.

China începe să-și deschidă economia, iar în acest moment există temerea că odată ce asiaticii vor avea un necesar mai mare de energie, ceea ce va duce la o nouă explozie a prețurilor, așa cum afirma însăși Christine Lagarde. Vedeți acest risc ca pe unul major?

Este un scenariu – la fel ca cel pe care l-am enunțat mai sus, plecat de la ideea că vom avea o iarnă mai grea. E normal să lucrăm cu scenarii și să ne pregătim pentru ele – și pentru cel mai rău scenariu, și pentru cel mai bun scenariu. Revenind la China – sunt multe probleme cu care se confruntă și China.

Momentan, chiar dacă nu prea auzim în presă despre acest lucru, modul în care vor gestiona deschiderea economiei și cazurile de Covid va seta modul în care vor intra în perioada post-pandemică.

Sigur, economia chineză dinaintea pandemiei energofagă – nu știu cât va fi în viitor, nu știm de pildă ce (nu) mai produce China pentru piața occidentală, care este situația reală în sectorul financiar, în cel imobiliar. Sunt multe necunoscute. Chiar dacă, prețul la energie va crește odată ce cantitatea cerută va depăși pe cea oferită, la nivel mondial.

Cum ar putea să arate Europa post război

Ce scenarii economice vedeți posibile în Europa și Europa de Est în funcție de cine va câștiga războiul din Ucraina?

Înainte de a discuta despre scenarii: două mențiuni. Prima: războiul din Ucraina nu este doar în Ucraina, ci este un război între Rusia și Occident, chiar dacă teritoriul disputat este cel al Ucrainei.

A doua: cred că cel mai important efect al războiului este faptul că am conștientizat, în Europa de Est că suntem state frontieră. Militarizarea frontierei va avea efecte pe termen lung – sunt oportunități de construcție de infrastructură și de afaceri în general și sunt si riscuri specifice unei astfel de frontiere.

De obicei, se compară această frontieră cu cea care despărțea Germania de Vest de Germania de Est în Războiul Rece. Numai că noi trăim în secolul 21 – iar complexitatea acestei realități ne obligă să înțelegem riscurile într-o manieră holistică, a interconectărilor. Indiferent de cine va câștiga.

Iar România este un stat-cheie pe această frontieră – nu doar că este extrem de important să ne apărăm interesele la graniță și în regiunea Mării Negre, dar de maniera în care o facem depinde securitatea Europei.

Acum, scenarii: În scenariul pe care îl cred și sper puțin probabil în care Rusia va câștiga în Ucraina, ne vom confrunta cu o creștere a actelor de agresiune în Marea Neagră, ceea ce va pune sub semnul întrebării multe dintre proiectele de dezvoltat în regiunea maritimă.

Va trebui să investim și mai mult în securizarea litoralului nostru și, în general, în apărarea spațiului de influență, în condițiile în care războiul informațional se va accentua, atacurile cibernetice se vor intensifica și crește în complexitate, împreună cu operațiunile de spionaj și contraspionaj. Altfel spus, războiul hibrid nu va înceta.

În scenariul în care vom câștiga în Ucraina și Rusia va reveni la granițele sale teritoriale, va trebui, împreună cu aliații euro-atlantici, să contribuim la stabilizarea și reconstrucția Ucrainei. Și în acest caz, nu trebuie să ne imaginăm că războiul hibrid va înceta. Probabil că vom avea în vecinătatea apropiată o Rusia slăbită al cărui pericol va trebui să-l gestionăm corespunzător.

Echilibrul va fi cheia în abordarea celor două probleme caracteristice a spațiului post-conflict din Ucraina și Rusia. Și pentru că economia mondială este în plin proces de restructurare, va depinde de noi să vedem oportunitățile unei astfel de situații, în care coeziunea la nivelul alianțelor cred că va rămâne extrem de importantă. 

Falsa concurență între România și Ucraina

Există experți care au vorbit deschis despre o anumit rivalitate româno-ucraineană și care sugerează sau o spun chiar direct că România ar avea mai mult de pierdut în cazul în care Ucraina s-ar ridica economic și ar lua prim planul inclusiv în planurile și proiectele americane și europene pentru această zonă. Există un sâmbure de adevăr în aceste afirmații?

România nu este și nu a fost în război. Chiar dacă ni se pare că viața în România e grea, economia României nu este în scădere. Dimpotrivă. De asemenea, nu știu ce înseamnă că „economia Ucrainei ar lua prim planul”. Dacă acest lucru înseamnă că economia Ucrainei va fi ajutată în primul rând – da, așa este.

Pentru că are nevoie să primească ajutoare. România nu are nevoie de ajutoare în sensul în care are Ucraina. Dacă acest lucru înseamnă că economia Ucrainei ar putea fi mai puternică decât cea a României, atunci cred că este vorba despre rea voință, propagandă anti-românească sau – în cel mai bun caz – neștiință.

Aproximativ 40% din teritoriul Ucrainei este minat, industria este distrusă în totalitate, iar infrastructura trebuie reconstruită. Nu seamănă deloc cu România și nu a semănat cu economia românească vreodată.

Cred ca e esențial să înțelegem că noi, în România, nu avem de ce să cerem ajutor – nu avem de ce să fim asistați din punct de vedere economic. Putem crește ceea ce avem gândindu-ne la ce oportunități apar din această situație, despre care am discutat deja. Simplist, nu avem de ce să cerem, dar trebuie să continuăm să muncim.

Avem problemele noastre, sigur. Dar nu suntem invadați, nu suntem sub asediu, nu ne confruntăm cu probleme critice. Oricât de greu ni s-ar părea, noi suntem cei care i-am ajutat pe refugiații ucrainieni, tot noi suntem cei care am facilitat transportul mărfurilor ucrainiene, colaborând cu agenții economici ucrainieni.

Prin efort, am găsit mijloacele necesare să oferim – de la puținul dat individual, fără a aștepta nimic în schimb până la crearea de mecanisme, operațiuni prin care ne-am dezvoltat afacerile, obținând profit din colaborarea cu agenții economici ucrainieni și nu numai.

Am avut de suferit? Nu. Ne-a fost greu? Da – nici o schimbare, fie ea pozitivă nu vine ușor. Vom avea de suferit dacă vom continua la fel? Probabil că nu, chiar dacă va fi greu.

La polul opus, există și mai mulți experți care susțin că o integrare a Ucrainei în UE ar avantaja România. Ce avantaje ar decurge de aici?

Da, putem spune că din punct de vedere economic, am beneficia pe termen lung – am lărgi spațiul pieței europene. Cum, când și dacă se va întâmpla acest lucru? Greu de spus. Extinderea Uniunii Europene în Ucraina ar fi o decizie politică. Va lua în calcul riscuri și câștiguri politice care sunt neclare în momentul de față.

În primul rând, este neclar modul în care se va încheia războiul, din perspectiva pagubelor suferite de Ucraina și a modalității prin care ne vom implica, la nivel UE și NATO în stabilizarea și reconstrucția statului ucrainian. În al doilea rând, extinderea UE este „în pauză” de ceva vreme, iar reconsiderarea extinderii trebuie să ia în calcul o ecuație mai complicată decât Ucraina.

Statele din Balcanii de Vest sunt probabil primele care ar fi afectate de o decizie politică grăbită pentru Ucraina. În al treilea rând, pentru că acest război este dus între Rusia și Occident, ecuația strategică de luat în calcul în cazul extinderii UE va fi legată de modul în care acesta resetează relațiile Rusiei cu lumea. Simplu spus, deși posibil, va fi complicat.