Când se încinge câte un conflict între două persoane recunoscute în comunitate ca având o anumită putere, spre protagoniști încep să zboare sudalme și scuipaturi dinspre cei care până atunci le țineau trena.
Sunt mesajele din partea lașilor care scuipă din tufiș, a celor care se trezesc să se revolte doar atunci când știu că nu se expun cu nimic, când simt că zeul de ieri e la ananghie și nu are timp de o discuție bărbătească cu ei.
După invadarea Ucrainei de către Federația Rusă, s-a activat patriotul român trezit din somnul cel de moarte pentru tot felul de cauze ce zăceau în adormire. Și pentru a se stabili clar cine la cine se răstește, a început să plimbe tot felul de hărți, în care România lui era chiar mai mare decât Dacia lui Burebista.
S-au mobilizat tot felul de geți, apologeți ai unei Românii despre care au învățat la școala istoriei ceaușiste că exista dinainte de Imperiu roman și care susțin că dacii i-ar fi romanizat chiar și pe romani.
Ei nu sunt doar geți, ci geți-begeți, singurii aborigeni de la Atlantic la Urali, restul fiind barbari venetici ce au avut doar mai mult noroc în istorie.
Din această perspectivă, geții-begeții privesc cu superioritate spre ucraineni:
„Băăăi, noi aveam stat centralizat când voi nu existați pe hartă, așa că dați înapoi Bucovina, Ținutul Herței, Transcarpatia și chiar Odessa!
Cât o să mai tolerăm noi ca pe pământul lui Burebista să se mai oploșească tot felul de imperii efemere?!”
Degeaba-i spui patriotului că teritoriile României au fost smulse de către o entitate politică ce nu mai există, Uniunea Sovietică, și din cauza căreia ucrainenii nu au putut să-și facă propriu stat național, că, spre deosebire de români, ucrainenii nu s-au bucurat de sprijinul puterilor occidentale pentru a-și face un stat suveran. El o ține langa cu hărțile pe care le agita pe la Moscova Jirinovski cu ceva ani în urmă.
Că, deh!, Ucraina e acum la ananghie și acum trebuie să țipe și geto-dacul că ar avea și el ceva de revendicat. Ce contează că România a semnat tratate în care recunoaște actualele sale frontiere? Rușii cum pot încălca tratate și noi nu?! Să ne dea Zelenski pământul pentru care s-a luptat tătuca nostru Burebista – că numai Zalmoxe știe cât a mai suferit și cea fost în sufletul său, sireacul!
O altă temă ce l-a trezit din somnul cel de moarte pe patriotul român a fost cea a românilor asupriți de ucraineni. Până a nu începe războiul, îl cam durea în cot de cum o duceau românii din Ucraina; dar, acum, dacă tot Ucraina e la ananghie, hai să țipe și el pentru soarta „fraților noștri”!
Că uite cum rușii se grijesc de soarta „fraților lor” de peste granițe! Noi de ce nu?! S-a aprins românismul în el mai ales când a fost luat preotul Jar la întrebări de către autoritățile ucrainene, dar nu pentru faptul că e român, ci pentru că este obedient Patriarhiei Moscovei și pentru că joacă după partitura lui Kiril acuzând Ucraina pentru faptul că se opune invaziei.
Ce mai vaiet, ce mai huiet! Degeaba-i spui patriotului trezit că legile ucrainene ce au limitat drepturile tuturor minorităților au fost date în contextul conflictului cu Rusia, că el nu și nu. România a fost dintotdeauna un model de tratare a minorităților, are o veche tradiție în acest sens – c-așa spun cântecele patriotice, că românul e tolerant, ospitalier și iertător; c-a mai scăpat și câte un mic pogrom, asta e!, cu toții iubim această țărișoară.
Dăunăzi, patriotul românesc și-a amintit că are Delta Dunării, cea pe care o poluează în progresie geometrică de la un an la altul, cea incendiată tot anual dar pe ai cărei sturioni i-a salvat de braconajul localnicilor pentru a-i pune la dispoziția braconajului doar pentru cei din aparatul de stat. S-au apucat ucrainenii să curețe Canalul Bîstroe și, trezit de pe grindul transporturilor, a sărit un ministru, patriot și el, și a spus că „avem indicii că” ucrainenii adâncesc canalul.
Gata, seacă Delta! Unde să mai arunci un pet, de unde să mai iei o icră neagră pentru dom’ ministru?
Dragarea Sulinei nu a secat Delta; nici Hidrocentrala „Porțile de Fier” și nici Canalul Dunăre-Marea Neagră nu au secat Delta. O seacă șenalul Bîstroe! Știți, ucrainenii sunt la ananghie și acum e momentul să…!
Și cu copiii refugiaților ucraineni e o mare problemă. Patriotul românesc trezit a făcut socoata și i-a ieșit că România cheltuiește cu un copil ucrainean de 15 ori mai mult decât pentru unul român! Adică, rupe de la gura copiilor ei ca să dea la cei ucraineni. Grav! Și ce dacă cel ucrainean nu mai are casă?
Zelenski e de vină, că nu s-a lăsat cotropit de ruși și a târât țara într-un război distrugător. Ce, noi n-am fost sub ruși? Și avea toată lumea „servici”, și mergea toată lumea la mare… Dacă ucrainenii s-au opus rușilor, acum să le dea Zelenski case, nu să vină să rupă de la gura copilașilor noștri, că și noi le avem pe-ale noastre și cu greu punem deoparte de-o pensie specială!
Aoleu, am uitat de Insula Șerpilor, pe care Ana Pauker a dat-o URSS pe zdelcă – se pare că nici pe aia! Dar războiul nu e gata, e timp și pentru asta. Măcar o spătămână de istericale mediatice și tot mai trece un procent din populație de partea Kremlinului.
Ucraina e la ananghie și viteazul patriot român – trezit, după cum s-a stabilit – și-a aminti că are o grămadă de lucruri de revendicat de la aceasta. El are memorie și a găsit momentul să-i spună vecinului său că-n urmă cu ceva timp l-a lovit la operație și că apoi i-a făcut „sâc!” și i-a spus că bunica lui e mai înaltă. I-a luat ucraineanului foc casa? Eii, sâc! Acum e momentul să-și verse tot năduful adunat în atâția ani de politețuri diplomatice, căci cu asemenea ocazii nu te întâlnești prea des, iar cine ratează oportunitățile nu binemerită.
Dragă patriotule român, îți dau o veste mare: și Rusia e la ananghie! Aventura în care a împins-o Putin va transforma o țară care se vedea jucător global în una ce nu va mai fi în stare să-i gestioneze nici pe bașchiri. Nu crezi că e momentul să revendici ceva ce înaintașii noștri i-au dat spre păstrare? Tezaurul!
Nu, nu e vorba de aurul Băncii Naționale, pe care Dragnea voia să-l aducă în țărișoară din Marea Britanie, ci de tezaurul pe care Regatul României l-a trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, în noiembrie 1916, și pe care rușii nu ni-l mai înapoiază. Reține: nu sovieticii l-au luat în primire, nu cei care ți-au luat teritoriile pe care le ceri acum de la ucraineni, ci rușii, înainte de apariția Uniunii Sovietice.
Și e vorba de peste 93,4 tone de aur, mult mai mult decât bănuții alocați copiilor refugiaților ucraineni. Ei, ce zici? E ceva de revendicat! În situația în care se află acum, prietenii tăi de la Moscova sigur îți vor auzi revendicarea și s-ar putea să smulgi un zâmbet chiar și de la Lavrov.
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
