Guvernarea din umbră. Cum ar trebui gândită ca să aibă putere?

Una dintre cele mai performante și mai percutante metode de control democratic al autorităților publice este așa-zisa guvernare din umbră.

Este vorba despre constituirea unor colective care să joace rolurile diferitelor entități guvernamentale, din toate cele trei puteri ale statului, pe subiecte aflate pe agenda publică.

Cum ar fi inițiative legislative pe teme date, decizii executive de stimulare sau frânare ale unor evoluții economice, sociale sau culturale, cazuri nominale de încălcare a legii de către guvernanți, mai ales cele de corupție, reacția autorităților la evenimente semnificative din mediul internațional și altele asemenea.

Citește și: Nimeni dintre oficialitățile cu pretenții de reformatori ai Educației nu a dovedit vreodată că ar avea habar de ce ar trebui făcută vreo reformă

Pentru fiecare, cei care își asumă rolurile de președinte de țară împreună cu consilierii săi, ori de membri ai guvernului, cu premierul în frunte, sau de miniștri cu consilierii lor, ori de magistrați (judecători sau procurori) dar și de avocați ai apărării își joacă după propria lor pricepere rolurile despre ceea ce presupune exercitarea demnității sau funcției publice, folosesc datele disponibile în spațiul public (surse deschise, cum ar veni) și decid în consecință, având întotdeauna în minte binele public.

Soluțiile găsite de un președinte, de un guvern sau de o curte de justiție din umbră pot fi făcute publice și comparate cu cele adoptate de președintele, guvernul sau curțile de justiție reale, la lumină adică.

Aceste entități din umbră pot să fie formate și la partidele din opoziție, dar mult mai interesant ar fi să fie formate în licee și facultăți, din elevi/studenți, ori în mediul privat, din cetățeni constituiți în cluburi de dezbatere a calității guvernării, sau pur și simplu din oameni puși să joace asemenea roluri în cadrul proiectelor de cercetare științifică a bunei guvernări, din țara respectivă.

Astfel, asemenea exerciții de simuare a guvernării (în toate cele trei puteri ale statului, care trebuie controlate permanent atât între ele cât și sub autoritatea publicului național suveran) au marele avantaj că jucătorii rolurilor de decizie nu au nicio agendă personală sau de grup, care să fie indiferentă sau chiar opusă agendei publice.

În România, mai ales în condițiile în care instituțiile consfințite de Constituție să controleze și să supravegheze buna (pentru public) funcționare a acelor autorități nu o fac deloc, ori o fac superficial, o asemenea formă de control și supraveghere ar fi mai mult decât benefică și ar contribui, în plus față de critica, validarea sau invalidarea deciziilor reale, la educarea publicului național în materia exercitării suveranității naționale, prin reprezentanții săi aleși în scrutinuri libere și corecte.

A fost o vreme când am făcut și eu design de jocuri de decizie, la nivel strategic și de calitate occidentală, așa că, dacă ar fi cineva interesat, sunt dispus să stăm de vorbă despre acest subiect.