Să accesezi o finanțare nerambursabilă nu atrage automat succesul afacerii. Să semnezi un contract de finanțare pentru un grant nerambursabil nu echivalează cu banii intrați în cont, la fel cum nici finalizarea cu succes a proiectului, după perioada de implementare, nu înseamnă că nu mai pot apărea riscuri.
Să le analizăm pe rând.
Întreg parcursul accesării finanțărilor este presărat cu provocări.
Eu zic că este bine să cunoaștem aceste riscuri și să le gestionăm corespunzător, adică să planificăm ce facem dacă ele se manifestă și să avem buget alocat pentru aceste situații neprevăzute.
Consider util a se înțelege, înainte de toate, care sunt etapele în accesarea unui grant și riscurile care se pot manifesta în fiecare etapă.
Am ales să prezint etapele accesării banilor europeni la două nivele:
- în relația statului membru cu entitatea finanțatoare (RO-UE)
- în relația beneficiarului de fonduri (persoană juridică română) cu Autoritatea de management (entitatea finanțatoare din România)
Etapele parcurse la nivel UE – RO în vederea reglementării și acordării, plătirii banilor nerambursabili:
- Negocierea Cadrului Financiar Multianual cu Comisia Europeană
- Adoptarea regulamentelor la nivel european care guvernează utilizarea fondurilor UE în fiecare perioadă de programare
- Adoptarea Acordului de Parteneriat
- Aprobarea Programelor Operaționale
- Acreditarea Autorităților de Management
- Lansarea în consultare publică a ghidurilor de finanțare
- Deschiderea oficială a apelurilor de proiecte
- Depunerea proiectelor de către beneficiari
- Evaluarea proiectelor
- Semnarea contractelor de finanțare
- Începerea implementării proiectelor de către beneficiari
- Decontarea cheltuielilor efectuate de beneficiari
- Transmiterea declarațiilor de cheltuieli la MFP – Autoritatea de Certificare
- Verificarea declarațiilor AM de către Autoritatea de Certificare și transmiterea aplicații de plată la CE
- Rambursarea fondurilor cheltuite de către CE
Aceste etape sunt extrem de importante pentru că simpla lor cunoaștere ne conduce către un management realist al așteptărilor.
Din etapele acestea putem observa că România nu primește continuu bani europeni, ci pentru a-i primi se parcurg anumiți pași.
Primii cinci pași se repetă cu o frecvență de 7 ani (ciclicitate dată de stabilirea bugetului UE), iar ceilalți sunt determinați de momentul îndeplinirii anumitor indicatori și obiective la nivel de țară.
Așa cum am scris într-un articol publicat anterior pe SunMedia – „Ce se poate finanța din fondurile nerambursabile și în ce cuantum? Despre cheltuieli și contribuția proprie”, un proiect, pentru a primi o finanțare, trebuie să fie axat pe atingerea unor obiective, și tot așa se întâmplă la nivel de stat membru.
Similar se produce și decontarea. România avansează fonduri proprii pentru finanțarea acestor proiecte, apoi poate recupera parte din acești bani de la UE, pe bază de decont.
Cunoscând acum acest aspect, puteți înțelege știrile în care suntem anunțați că România nu a absorbit toți banii puși la dispoziție de către UE. Cele două mari motive sunt date de lipsa cofinanțării naționale (pentru a primi bani europeni, România trebuie să participe cu o contribuție proprie de aproximativ 15%) și de resurse financiare disponibile pentru a susține proiectele în avans și ulterior să deconteze cei 85% din bugetul alocat de către UE.
La nivel de beneficiar – autoritate de management, lucrurile se desfășoară după următoarele etape:
- Documentarea asupra proiectului și contextului
- Elaborarea proiectului
- Depunerea proiectului
- Evaluarea proiectului
- Selecția proiectului pentru finanțare
- Semnarea contractului de finanțare
- Implementarea proiectului
- Desfășurarea activității pentru care s-a obținut finanțarea nerambursabilă pe perioada de sustenabilitate / monitorizare a proiectului, urmărirea îndeplinirii indicatorilor asumați.
Etapele acestea nu am un termen reglementat, există un calendar orientativ al lansărilor (calendar care depinde de etapele ante-menționate), prin urmare principala provocare o reprezintă găsirea echilibrului între momentul în care eu, solicitant de finanțare, am nevoie de bani nerambursabili și momentul în care aceștia pot fi disponibili pentru mine.
Sunt niște termene și condiții de accesare pe care nici cei mai experimentați consultanți nu le pot anticipa. Ele devin oficiale când sunt publice, iar ghidurile de finanțare finale; atunci și doar atunci, puteți ști dacă sunteți eligibili, dacă suma alocată vă este suficientă pentru investiția dorită, dacă contribuția proprie este suportabilă, dacă indicatorii programului pot fi asumați de către business-ul vostru (spre exemplu, numărul de salariați).
Așadar puteți deduce de aici care este principala problemă în accesarea fondurilor europene: lipsa de predictibilitate.
Ce se poate face în această situație este ca, în permanență, eu, solicitant de finanțare, să am stabilită o strategie de dezvoltare, un business plan cu un pachet clar de măsuri și investiții care au nevoie de finanțare, astfel că în momentul în care se lansează un apel de proiecte să pot aplica pentru acea finanțare, însă luând în considerare nevoia mea prognozată (cea pentru anul viitor).
Spre exemplu, cea mai optimistă situație a fost cea în care s-au scurs doar 5 luni între momentul depunerii unui proiect și încasarea primei tranșe din finanțare, iar cel mai pesimit scenariu – 18 luni.
Acesta este principalul motiv pentru care vă spuneam că este necesar să am o strategie pe termen mediu, astfel încât să nu îmi pun activitatea curentă pe pauză, în așteptarea unei finanțări sau să amân lansarea unui business, în așteptarea unui grant, ratând, poate, o oportunitate de creștere dată de moment.
Gândiți-vă ce ar fi însemnat, în plină pandemie, ca organizatorii de cursuri să aștepte finanțările nerambursabile pentru digitalizare (care s-au lansat abia anul acesta) și să rateze boom-ul pe care l-a înregistrat piața de e-learning în ultimii 3 ani.
O altă necunoscută o reprezintă rezultatul evaluării. Putem avea un proiect foarte bun pentru noi, ca afacere, foarte bun pentru piață și pentru clientul final, însă în raport cu obiectivele programului de finanțare și în raport cu indicatorii care primesc punctaj să nu fie prioritar, iar în această situație, în urma clasamentului final (proiectele intră în concurs), să nu fim avantajați.
Sunt riscuri pe care consider că este important să le cunoașteți.
Nu înseamnă că proiectul este slab, nu înseamnă că s-a greșit în scrierea proiectului, înseamnă doar că în acea competiție nu ați fost câștigător.
Un alt risc care se poate manifesta este dat de imposibilitatea de a implementa proiectul în condițiile asumate. Să zicem că în proiect am estimat că voi crea cinci noi locuri de muncă, iar acest aspect m-a propulsat în lista câștigătorilor. Dacă nu pot îndeplini acest indicator asumat, voi restitui banii nerambursabili primiți, pentru că am primit un punctaj nemeritat și am luat locul în clasament unui alt solicitant care și-ar fi îndeplinit obligația.
Toate condițiile care m-au făcut eligibil pentru un program de finanțare și care mi-au adus punctaj devin obligatorii, așadar nerespectarea lor atrage restituirea finanțării, deci, din nou, apare provocarea unui balans continuu întru riscuri și oportunități, astfel încât decizia să fie cea mai potrivită pentru afacerea.
Giana Bălan – Consultant, Trainer și Mentor pentru consultanți. Economist de profesie, cu o activitate la catedră de 5 ani în mediul universitar, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, și o experiență practică de 17 ani în mediul privat, acordând consultanță în afaceri și în accesarea de fonduri nerambursabile. De 6 ani este antreprenor și inițiatoare a proiectului Startup Kids – Club de antreprenoriat pentru copii.
