Vizita făcută la Moscova de președintele Chinei, Xi Jinping, reprezintă un balon de oxigen în plan diplomatic pentru Rusia. Totuși, potrivit expertul în politici de apărare Hari Bucur-Marcu, Vladimir Putin a obținut mult mai puțin decât și-ar fi dorit, deși speranțele rușilor erau mari.
Xi Jinping este primul lider al unei mari puteri care s-a întâlnit cu Vladimir Putin, la doar câteva zile după ce Curtea Penală Internaţională a emis mandat de arestare pe numele președintelui rus.
Președintele chinez se află de luni, 20 martie, într-o vizită oficială la Moscova. Pentru liderul de la Kremlin, marea miză era nu atât mesajul diplomatic și de susținere formală din partea omologului său chinez, cât un sprijin concret. Și nu orice fel de sprijin, ci unul în armament greu și muniție, atât de necesare rușilor în războiul pe care chiar ei l-au provocat prin invadarea Ucrainei.
Ori, tocmai acest aspect lipsește în continuare, a remarcat expertul în politici de apărare Hari Bucur Marcu. Dincolo de înțelegeri și contracte economice, China refuză să susțină concret Rusia, chiar dacă la nivel declarativ Xi Jinping a știut cum să satisfacă orgoliul gazdei sale.
Rusia, abandonată de China la ONU
De altfel, faptul că China, la fel ca și India și ca multe alte țări nu au condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia rămâne o palidă consolare pentru Kremlin. Concret, însă, niciuna dintre aceste țări declarate prietene ale Rusiei nu au ajutat-o cu nimic, nici măcar atunci când s-a votat rezoluția Adunării Generale a ONU din 3 martie 2022, prin care s-a condamnat agresiunea rusă asupra Ucrainei.
Atunci, doar patru țări au votat împotrivă, la fel ca Rusia, adică Belarus, Coreea de Nord, Siria și Eritreea. În schimb, China și India, ba chiar și Iranul s-au abținut să voteze așa cum le-au rușii și au preferat să se abțină, ceea ce a constituit o lovitură în moalele capului pentru Kremlin.
„India, China, ba chiar și Iranul nu au votat niciodată cu Rusia în nicio rezoluție a Consiliului de Securitate sau a Adunării Generale.
Cele trei rezoluții ale Adunării Generale, pentru că în Consiliul de Secturitate nu se putea lua nicio rezoluție, nu au fost respinse nici de Iran, nici de India, țări cre s-au abținut de la vot.
E cu totul altceva să te abții de la vot. De fapt, să te abții de la vot înseamnă că ești de acord cu oricare ar fi rezultatul votului. Și cum rezultatul votului a fost covărșitor pentru condamnarea intervenției militare a Rusiei în Ucraina, înseamnă că au fost și ei de acord, indirect măcar.
Așa se interpretează abținerea, chiar dacă, pe de altă parte, aceste state au evitat să condamne cu subiect și predicat Rusia, au evitat în egală măsură să-i ofere sprijinul la care Putin și ai săi s-ar fi așteptat”, a spus Hari Bucur-Marcu.
Fără arme
Acum, mai spune expertul, Putin și cei fideli lui, primesc o nouă lovitură din partea Chinei. Asta pentru că președintele Jinping refuză să-i livreze armele și muniția de care armata rusă ar avea atât de multă nevoie pentru a sparge frontul la Bahmut.
Și chiar dacă există probe solide că două companii chineze au făcut notă discordantă, Hari Bucur Marcu spune că astfel de cazuri vor rămâne izolate și că Beijingul nu va ceda în fața solicitărilor venite de la Moscova.
„Nu e o politică de stat a Chinei să dea arme Rusiei. Într-adevăr, între produsele chinezești se află și unele folosite pentru producerea de arme, nu chiar arme concrete.
De exemplu, acum câteva săptămâni, Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii a pus pe lista de sancțiuni două firme chinezești care produceau echipamente militare pe care le vindeau celor de la Wagner. Asta nu înseamnă însă că China, ca țară, ajută sau va ajuta cu arme Rusia”, subliniază el.
De ce China nu va ajuta concret Rusia
Hari Bucur Marcu a explicat și motivele care stau la baza acestei decizii din partea Chinei. Pe de o parte, Beijingul nu dorește să își compromită relațiile de natură economică, comerciale, cu SUA și cu Uniunea Europeană. Rusia, chiar dacă poate oferi materii prime importante industriei chineze, nu dispune de sutele de miliarde ale Occidentului, care sunt vitale pentru China.
„Dacă ar fi ca Beijingul să se alăture Rusiei în vreun fel ar presupune să renunțe la miile de miliarde pe care le primesc pentru mărfurile lor pe care le fabrică pentru Occident – Statele Unite și Europa, care sunt singura lor mare sursă de venituri.
Iar chinezii au fost întotdeauna pragmatici și au știut să-și urmărească interesele și să cultive relațiile comerciale cu Occidentul, chiar dacă la nivel declarativ au avut grijă să nu-i lase lui Putin impresia că e abandonat”, mai spune expertul.
Acest lucru nu înseamnă că China nu va continua să cultive și relațiile sale economice cu Rusia. Modelul de politică gândit de China este unul pragmatic, care ține cont doar de propriile interese, chiar dacă e suficient de abilă încât să hrănească în continuare iluziile Moscovei.
De altfel, relațiile bilaterale sino-ruse îi avantajează de departe pe chinezi, care beneficiază de resursele vaste ale Rusiei, de la petrol și gaze și până la metale rare, la cele mai mici prețuri.
Chinezii speculează astfel nevoia disperată a Rusiei de a obține bani din resursele sale, deși profiturile sunt minime. Din acest punct de vedere, relațiile dintre cele două țări, cel puțin în plan economic, încep să pară mai degrabă unele de subordare a economiei Rusiei.
China e avantajată de actuala ordine mondială
Ca și cum această politică duplicitară nu ar fi fost de ajuns, China reacționat de fiecare dată la mesajele războinice ale rușilor, care au amenințat în dese rânduri cu armele nucleare. De fiecare dată, Beijingul a dezavuat amenințările Moscovei și nu a evitat să le critice.
„Amenințarea cu arma nucleară, cu distrugeri și cu anihilarea unei națiuni sau a unei civilizații, așa cum fac rușii, nu sunt deloc pe placul Chinei”, a punctat Hari Bucur Marcu.
În plus, deși s-a vehiculat ideea că Beijingul ar vrea să schimbe actuala ordine mondială, în realitate asta i-a priit Chinei. În ultimele trei-patru decenii, în actuala ordine mondială, în plin globalism, China a făcut trecerea de la o țară săracă la un stat puternic industrializat și cu o economie extrem de puternică, rivalizând la multe capitole până și cu Statele Unite ale Americii.
O schimbare a actualei ordini mondiale, spune Hari Bucur Marcu, ar putea fi nefastă pentru economia Chinei, iar liderii de la Beijing sunt conștienți de acest lucru.
„Nici chinezii nu au de gând să schimbe ordinea mondială sub nicio formă. Sigur că da, e normal că vor să ajungă ei primii fără îndoială, și economic să
depindă toată lumea de ei. Însă ei copiază modelul american de dominație, nu modelul rusesc. Nu se apropie deloc și nici n-au de gând să copieze modelul rusesc”, conchide expertul.
