Republica Moldova a ales calea europeană, însă misiunea nu se anunță deloc una ușoară pentru Chișinău. De departea cea mai greu de rezolvat problemă va fi cea transnistreană, care în cel mai pesimist scenariu poate pune probleme aderării micii republici din Est la Uniunea Europeană.
Războiul ruso-moldovenesc de la începutul anilor ’90 a lăsat moștenire Chișinăului un conflict înghețat care nu a putut fi rezolvat în mai bine de trei decenii. În tot acest timp, Rusia a reușit să-și păstreze influența în Republica Moldova și a provocat numeroase crize politice. Chiar dacă în prezent Chișinăul și-a anunțat obiectivele europene, iar influența Kremlinului pare să fi scăzut drastic în ultimii ani, situația este departe de a fi una calmă.
Situația nu e însă una fără ieșire, iar în acest moemnt există câteva căi de a rezolva problema transnistreană, arată experții consultați de SunMedia.
Citește și: Russkiy mir a pierit „pre limba ei” moldovenească
Soluția radicală
Ucraina, care în anii ’90 a fost de partea separatiștilor transnistreni și s-a implicat în unele momente activ de partea aceastora, și-ar putea „spăla păcatele” și ar putea ajuta acum Chișinăul să rezolve această problemă delicată.
Printre cei care consideră că Ucraina poate ajuta Republica Moldova se numără și politiologul Sorin Bocancea (foto), rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi.
Dacă din 2014 și până în prezent, de când a intrat în conflict cu Rusia, Ucraina nu s-a implicat în problema transnistreană, acum ar putea să o facă și a dat câteva semnale în acest sens.
„A venit momentul să fie tranșată și problema Transnistriei, pentru că până în prezent Transnistria a putut să existe ca picior al Federației Ruse pe Nistru și ca urmare a unei neimplicări a Ucrainei în această chestiune.
În momentul în care avem acest conflict între Rusia și Ucraina este clar că Transnistria este vulnerabilă, pentru că nu mai are sprijin din partea de est, ea fiind practic o enclavă la care Rusia nici nu mai poate să ajungă. Nici nu are cale de acces. Dacă în perioada lui Ianukovici nu era nicio problemă, se putea ajunge în Transnistria, după plecarea lui Ianukovici, lucrurile s-au înrăutățit pentru ruși”, spune Bocancea.
Rolul României
Din acest motiv, rușii ar fi luat în calcule să intervină în Chișinău, însă nu au avut resurse să o facă. Pe lângă Ucraina și Moldova, România s-ar putea implica, adaugă el.
„În prezent, Federația Rusă nu mai are acces, lucru care s-a văzut în intenția Moscovei de a înlătura guvernul de la Chișinău, pentru că aeroportul era foarte important pentru Transnistria. În prezent, Transnistria este, să spunem așa, o rămășiță a unei vechi ordini pe care Rusia treptat o pierde în regiune.
Și de aceea eu cred că astăzi, problema Transnistriei poate fi tranșată cu cooperarea a trei țări. În primul rând vorbim de Republica Moldova pentru că este teritoriul ei că stat suveran din care ar trebui să se dea afară acea rămășiță de armata rusă, dar cu sprijin de la Ucraina și România.”
Politologul admite că pentru România o intervenție directă ar fi delicată, dat fiind faptul că România este membră NATO. Ar putea să o facă, totuși, precizând că nu intervine sub egida Alianței, precizează el.
Citește și: România și Republica Moldova. De la podul de flori la tăceri pline de îngrijorare
„Chestiunea României este delicată pentru că România fiind stat membru NATO are anumite constrângeri, dar poate să acorde un sprijin în particular, că stat particular nu că stat membru NATO. Așa cum fac toate statele membre NATO fără să o facă sub egida NATO.
Cum sprijină statele membre NATO Ucraina, poate și România să sprijine Republica Moldova în calitate de stat independent și nu de membru NATO, iar intervenția României nu ar fi neapărat una militară. Pe de altă parte, el consideră că a sosit momentul ca Republica Moldova să renunțe la neutralitatea sa.
„Este mai delicat sprijinul militar, cu toate că până la urmă este capitolul pe care toată lumea îl evită, dar până la urmă acolo se ajunge. Problema este de a pune pe drum militarii de acolo. Nu sunt mulți, dar Republica Moldova în prezent nu are capacitate. Cât mai are Republica Moldova, câte mii se militari are după ce a fost dezarmată de către prietenii Moscovei, vorbim de Voronin, Dodon și așa mai departe.
Republica Moldova a fost absolut vulnerabilizata, în prezent neavând o armata capabilă să se bată și cu plutoanele acelea din Transnistria. Pentru că ani de zile această politică de neutralitate care este absolut păguboasă și aberantă.
Republica Moldova nu putea să fie o Elveție a estului, nu?
Nu are de ce, nu are cu ce să fie o Elveție astfel încât această poveste a neutralității nu a fost decât o poveste servită de la Moscova, în care susține în mod aberant că dacă ești neutru nu vei fi niciodată atacat”, a încheiat Sorin Bocancea.
Renunțarea la Transnistria
Expert în politici de apărare și managementul apărării, Hari Bucur-Marcu (foto) vede o altă soluție. Având în vedere că Transnistria este oricum locuită de populație majoritar rusă, iar cea mai mare parte a teritoriului nu aparținut Moldovei, Chișinăul s-ar putea dispensa de ea.
„Una din soluții este renunțarea la Transnistria acceptându-i independența. Mi se pare că au făcut și un referendum, ei. De principiu, vorbind, cam asta este o soluție este să se renunțe la Transnistria și să înceapă un proces de integrare europeană fără să mai aducă în discuție Transnistria, pentru că Europa nu poate să le rezolve moldovenilor problema Transnistriei”, consideră expertul.
În opinia sa, Republica Moldova va avea probleme serioase și pe viitor din cauza conflictului înghețat de pe teritoriul său, iar nerezolvarea problemei transnistrene poate duce la anularea oricăror șanse de integrare în Uniunea Europeană. Asta cu atât mai mult cu cât, spune el, înaintea integrării în UE, Moldova ar trebui să fie admisă în NATO.
„Una peste alta, realitatea este că Republica Moldova, dacă vrea să se integreze în Uniunea Europeană nu o poate face fără să se integreze în NATO, iar dacă se integrează în NATO nu poate să o facă atâta timp cât are un conflict înghețat pe teritoriul ei.
Care este conflictul transnistrean, unul dintre conflictele înghețate din fosta Uniune Sovietică prin care Moscova și-a asigurat controlul strategic al acelor regiuni și în Georgia, în tot Caucazul de fapt, că și conflictul dintre Armenia și Azerbaijan e tot instrumentat de Rusia și tot Rusia are interesul să îl țină activ”, spune el.
Două soluții pașnice și una radicală
Expert în securitate la Universitatea Johns Hopkins şi la Institutul Universitar European din Florenţa, profesor și cercetător, Marius Ghincea consideră că există trei soluții. Una dintre ele ar fi extremă și de nedorit – războiul. Celelalte două soluții ar fi ideale și par posibile în acest moment.
„În ultimii ani, oligarhii din Transnistria au început să facă afaceri cu Vestul Europei și s-au îndepărtat cumva de Rusia. Pentru ei, Occidentul e un miraj, pentru că afacerile cu companiile din Vest sunt bănoase și le aduc profituri mari. O soluție ar fi ca Occidentul să dezvolte în continuare această pistă și să îi facă dependenți pe acești oligarhi ai Transnistriei de afacerile cu Vestul în detrimentul Rusiei.
E o cale care mi se pare mie că se urmărește de către Bruxelles, iar soluția poate și deja pare că dă rezultate bune. Azi, dacă mergi în Transnistria, aproape că nu mai găsești marfă rusească, deși în trecut totul venea de la ruși. Acum, marfa occidentală a înlocuit-o, iar tendința este asta”, spune expertul.
Soluția unui război nu poate fi exclusă în totalitate, însă ar trebui evitată. Și mai există o cale pentru a rezolva problema transnistreană: diplomația. Astfel, la finalul războiului din Ucraina, Occidentul ar trebui să ridice problema Moldovei.
„Rusia poate fi obligată să facă o serie de concesii serioase în problema transnistreană, dar cu o condiție: să piardă în Ucraina. Învinsă în Ucraina, Rusia ar fi slăbită și ar avea mult mai puține opțiuni inclusiv în cazul acestei probleme. Dar România și Moldova trebuie să fie atente, să fie pe fază atunci și să solicite Vestului să se ridice și această problemă, cea transnistreană”, a conchis profesorul.
