Relația dintre Beijing și Moscova devine pe zi ce trece una în care Rusia pare mai degrabă stat vasal decât partener egal al Chinei.
Potrivit profesorului Corneliu Bjola, de la Universitatea Oxford, parteneriatul sino-chinez a dat naștere unui nou „Război rece”, îndreptat împotriva SUA, dar totuși diferit de cel care a luat sfârșit acum peste 30 de ani.
Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, și-a făcut planuri serioase înaintea vizitei la Moscova a omologului chinez, Xi Jinping. Noul parteneriat sino-rus, îndreptat evident împotriva Statelor Unite ale Americii, i-a hrănit speranța liderului de la Kremlin că va reuși să înduplece Beijingul să-i ofere sprijin militar și diplomatic, în vederea războiului cu Ucraina.
A obținut însă infinit mai puțin, chiar dacă China a acceptat să semneze câteva contracte economice de zeci de miliarde de yuani, moneda care a luat locul dolarului în relațiile dintre cele două țări. Dincolo de asta, observă profesorul Corneliu Bjola, Beijingul a obținut cam tot ce a vrut, iar nașterea unui nou război rece, încărcat de o simbolistică aparte, a fost consemnată la Kremlin.
„Interesant: dineul pe care Xi Jinping și Vladimir Putin l-au avut la Kremlin în aceeași cameră în care în 1988 Ronald Reagan și cu Gorbaciov au declarat sfârșitul Războiului Rece.
Cred că simbolismul, la mai bine de trei decenii, ar fi cel al unui nou război rece, dar de altă natură, nu neapărat ideologic.
Nu e neapărat ideologic pentru că nu se naște o bătălie între capitalism și comunism, dar este totuși un război între două sisteme total diferite, unul democratic și unul autoritar ca model de guvernare, ca model de relații internaționale”, observă Corneliu Bjola.
„Mărunțiș” de la Beijing pentru Rusia
Rusia a obținut puține lucruri concrete. A fost suficient însă pentru ca Putin să aibă motive să se laude rușilor că are sprijinul unui important lider mondial. Iar aici are dreptate, cel puțin parțial.
„Totuși, din punct de vedere al imaginii pentru Rusia a fost o chestie pozitivă faptul că Xi a ajuns la Moscova. Putin dorea să se vadă cu el pe 24 februarie, să aibă o contrapondere la vizita lui Biden în Kiev. A venit mai târziu și ce dorește Putin în momentul de față este sprijin militar pentru că situația este oarecum blocată. Rămâne de văzut, dar e puțin probabil să îi ajute chinezii”, adaugă Bjola.
Optimismul lui Putin și cuvintele mieroase rostite de Xi Jinping ascund însă o alfel de realitate, despre care media din cele două țări are grijă să nu vorbească defel. Rusia a devenit treptat un stat vasal Chinei, iar pe viitor va fi tot mai dependentă de vecinul din Est. Altfel spus, doar China profită cu adevărat de pe urma acestui parteneriat.
„Pentru China cred că este o oportunitate extraordinară pentru că își consolidează această poziție de dependență pe care Rusia o are față de China.
Sunt convins că chinezii au venit foarte bine pregătiți să extragă multe concesii de la ruși.
Mă refer pe zona energetică și mă refer pe anumite zone în care ei se află în competiție, de exemplu în zona Asiei Centrale, în Africa.
În aceste zone Rusia și China se află într-un anumit tip de competiție, la fel și în Orientul Mijlociu”, arată expertul.
Adevărata câștigătoare e China
China a dat o adevărată lecție de diplomație și a știut cum să extragă doar avantaje din acest parteneriat cu Rusia lui Putin. Și a reușit să facă asta chiar fără să accepte o alianță fățișă, așa cum ar fi dorit rușii, o alianță ce s-ar fi putut transforma în una militară. Chiar și așa, China se folosește cu viclenie de Kremlin împotriva Statelor Unite.
„Chinezii sunt foarte pragmatici. Tot ce unește China de Rusia este opoziția față de Statele Unite. Rusia dorește să elimine influența Statelor Unite în Europa, în special în Europa de Est, și China dorește să elimine sau să dilueze influența Statelor Unite în Pacific, în special în zona Taiwanului.
Atâta timp cât aceste lucruri sunt convergente, pentru China a dilua influența Statelor Unite în Europa de Est folosind Rusia că proxi o ajută în strategia sa în Pacific. Statele Unite nu neapărat umilite, dar marginalizate în Europa, ar crea neîncredere în aliații săi din Pacific.
Cred că acolo este logica pe care China o încearcă și pe care o înțelege foarte bine și din acest motiv nu cred că Statele Unite va permite că Ucraina să fie învinsă”, mai spune Bjola.
Și pentru a hrăni orgoliul lui Putin, chinezii știu să-i arunge firmituri. E adevărat, contractele economice semnate la Moscova reprezintă adevărate baloane de oxigen pentru ruși, dar mult mai puțin decât voiau să obțină din partea Beijingului. Asta pentru că interesul Chinei este să aibă pe post de stat vasal o Rusie care să nu-i poată contesta poziția dominantă în Asia, dar în același timp nu atât de slabă încât să se dezintegreze.
De ce depinde China de UE
Pe de altă parte, dacă relațiile dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană au ajuns la un minim istoric, după ce Putin a dat ordinul ca Ucraina să fie invadată, China nu face greșeala să-și strice relațiile cu Bruxellesul. Din contră, asiaticii întrețin relațiile cu Uniunea Europeană și cu cele două forțe europene, Germania și Franța.
Vizita recentă a cancelarului Germaniei, Olaf Scholz la Beijing, precum și vizita preconizată a președintelui francez Emmanuel Marcon și a președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, confirmă acest fapt. Așa se explică politica binevoitoare a Chinei față de Bruxelles, în opoziție cu relațiile sino-americane, aflate în picaj.
„Pe termen scurt, unde văd eu ce actori ar putea să influențeze oarecum poziția Chinei cât de cât ar fi Uniunea Europeană datorită puterii sale economice. China a fost foarte rezervată până în ultimele luni de a critica liderii europeni, deși n-a menajat deloc Statele Unite.
China are nevoie de creștere economică, e esențial pentru ei. Creșterea economică a fost scăzută, 3% anul trecut, cel puțin în statisticile oficiale, 5% anul acesta.
Această este o creștere mică raportat la nevoile și obișnuința Chinei, dar probabil că va trebui să se obișnuiască de acum cu genul asta de creșteri economice.
Așadar, China are nevoie să facă afaceri cu Statele Unite ale Americii, dar mai ales cu Uniunea Europeană. Relațiile comerciale cu Rusia aduc prea puțin Chinei comparativ cu cei doi mari actori economici, așa că Beijingul a calculat și acest aspecte pragmatic și deloc în favoare Rusiei”, Bjola.
Altfel, dincolo de resursele naturale uriașe ale Rusiei care iau drumul Chinei, Beijingul nu poate pune pe picior de egalitate Moscova și Bruxellesul.
„Să nu uităm, Rusia e mare, dar economia Rusiei este la nivelul Australiei sau Italiei. Deci cât de mult poți să te bazezi tu, China, pe relații economice cu Rusia care să te ajute să crești? Pentru ei, Uniunea Europeană ca actor economic rămâne un actor important, deci europenii sunt cei care ar putea oarecum să influențeze China”, încheie Bjola.
