Încă din primele zile ale invadării Ucrainei de către Rusia, numeroși civili au sărit în sprijinul apărătorilor care, altfel, probabil, nu ar fi rezistat. Printre cei care au ales să nu fugă din țară și să nu privească pasivi la tragedie se numără și mai mulți pastori baptiști de etnie română, care confecționează veste antiglonț și truse medicale pentru soldații de pe front.
SunMedia a discutat cu câțiva dintre ei despre modul în care își aduc contribuția la apărarea patriei lor, motivația din spatele gestului, dar și despre reacțiile primite din partea soldaților a căror viață au reușit să o salveze.
Atacată cu barbarie de hoardele dezlănțuite ale Armatei Roșii, Ucraina se apără cu toate forțele, într-o încleștare titanică, de neimaginat în mileniul 3. Vitejia ucrainenilor care își apară țara cu arma în mâna a impresionat o lume întreagă. Există, însă, în spatele fiecărui soldat ucrainean, alți nenumărați oameni, unii dintre ei chiar români, care își aduc contribuția așa cum pot și cum știu mai bine, într-un angajament total.
Este și cazul unor români din zona Cernăuți, mulți dintre ei provenind din comunitățile românești de creștini baptiști.
Pentru că nu au veleități de războinici și nu vor să ucidă pe nimeni, ei au ales să ajute altfel, dându-le din puținul lor refugiaților care au venit în valuri în zona lor, dar și într-un mod particular.
Sute de vieți salvate
Noua Suliță, un orășel în regiunea Cernăuți, centru administrativ al raionului omonim, se află la mai puțin de 30 de kilometri de orașul Cernăuți și la 40 de kilometri de vechiul Hotin. Încă din primele zile ale războiului, în zona Cernăuți au venit peste 100.000 de refugiați, alungați din casele lor de bombele rușilor. E vorba de oameni din Lugansk, Donețk, dar și din alte zone unde e un adevărat prăpăd.
Printre cei care s-au organizat pentru a-i primi și găzdui pe primii refugiați se numără și pastorul Valeriu Popov din Noua Sulița, cetățean ucrainean de origine română. Dar el nu s-a limitat la ajutorarea civililor, ci s-a gândit să încerce ceva mai mult de atât: să salveze vieți omenești pe front.
„Când au început să vină refugiații, chiar a treia zi m-a sunat un diacon de la o biserică din Kiev și mi-a spus că vrea să ajungă la noi, deja era în zona noastră, dar caută un loc de refugiu.
El ne-a întrebat dacă putem să îi asigurăm cazare și să îi ajutăm, fiind împreună cu alte 30 de persoane, majoritatea femei și copii. Noi am pus la dispoziție casa de rugăciune, am încercat să căutăm apartamentele sau casele care mai erau goale și puteau fi închiriate sau puse la dispoziție gratis.
În felul acesta, când ei au venit la noi în biserică, eu, ca pastor, întâlnindu-mă cu pastorul lor care a venit cu el din Kiev, am spus că trebuie să adunăm împreună resursele omenești pe care le avem, cele materiale și potențialul pe care noi îl avem în ce privește darurile pe care Domnul ni le-a dat”, povestește el.
Veste antiglonț pentru soldații de pe front
Au transformat biserica aflată încă în construcție într-un fel de hub pentru ajutor umanitar. Apoi, au început să trimită ajutoare pe front, hrană și haine, pentru soldații ucraineni. Și mult mai mult de atât. Odată ce au aflat că soldații duc lipsă de veste antiglonț și că numărul răniților este uriaș, au pus la cale o modalitate să facă chiar ei veste antiglonț, tărgi și truse sanitare, pe care au început să le trimită pe front.
Proiectul a primit și un nume: „Salvează viețile celor care sunt luați la moarte!”
„Deoarece aveam resursele acestea, am început să slujim cu plase sau lăzi cu produse alimentare pe care le trimiteam pe front, prin cunoscuții pe care îi aveam sau prin cei care apelau la noi și le trimiteam toate cele ce ei aveau nevoie.
Pe parcursul acestui ajutor am înțeles că ei au nevoie și de veste antiglonț, dar și de truse medicale. Deoarece în alte țări, în Vest, o vestă antiglonț costă 600-800 de dolari, frații mei în credință de la Kiev au decis și ei să ni se alăture și să contribuie cu o bună parte din banii pe care reușiseră să-i strângă înainte de război. Așa am început proiectul acesta pentru a confecționa vestele antiglonț aici la noi”, mai povestește Popov.
Mai mulți oameni din mica comunitate de la Noua Sulița li s-au alăturat imediat. Unii dintre ei au decis să lucreze efectiv ca voluntari la confecționarea vestelor antiglonț.
„Eu le-am propus să facem pe terenul bisericii un atelier de cusut, am găsit un apartament, nu era încă dat în exploatare deoarece nu era încă terminat și acolo am deschis un alt atelier pentru a face plăcile de fier antiglonț pe care le-au procurat din Vest.
Zece oameni, toți voluntari, surori din diferite biserici din raionul nostru din Terasauti, Dinauti, din Noua Suliță, lucrează în ateltier.
Am pus la dispoziția militarilor în jur de 1.500 de veste antiglonț, vreo 500 de truse medicale și în jur de 200 de tărgi medicale. Avem în continuare o comandă de 100 de tărgi și trimitem tărgile acestea în zona Donețk, Lugansk, Bahmut, Solidar”, explică pastorul român.
Veștile bune circulă repede
Desfășurarea de forțe este una foarte serioasă. Tot mai mulți voluntari și paramedici li s-au alăturat, pentru a-i ajuta pe militari.
„Noi cooperăm cu alți voluntari din zona unde este război. La rândul lor, ei cooperează cu paramedicii care îi ajută pe militari acolo, iar noi suntem la dispoziția lor.
În fiecare vestă sau trusă medicală sau lângă fiecare targă punem o Evanghelie pentru soldații la care ajung aceste lucruri.
Punem și o carte de rugăciuni speciale, concrete, rugăciune pentru băieți, pentru ca Domnul să îi apere în luptă, să le dea vindecare când sunt răniți și să le dea curaj când sunt speriați.
Rugăciunile acestea sunt combinate cu Psalmii lui David. Avem foarte multe vești bune din partea soldaților, militarilor, ofițerilor, că proiectul acesta îi încurajează, îi ajută și le salvează viața”, adaugă Popov.
În felul acesta, mai spune el, deja viețile a zeci, dacă nu chiar sute de soldați, au fost salvate de ajutorul primit de la Valeriu Popov și ai săi. Și pentru că veștile bune circulă repede, mulți soldați dintre cei salvați au transmis mesaje de mulțumire binefăcătorilor lor.
„Ne bucurăm că prin proiectul acesta au fost salvați zeci, poate chiar sute de soldați care ne-au mărturisit cum i-a ajutat serviciul pe care noi l-am făcut în numele Domnului pentru ei. Și ni se bucură inima pentru că noi, ca Biserică a lui Hristos, putem să slujim în timpul acesta de război în Ucraina și să apărăm viețile băieților sau ale militarilor. Proiectul chiar așa se numește: Salvează viețile celor care sunt luați la moarte!”, arată pastorul român.
Cei mai mulți dintre cei care iau parte la aceste acțiuni sunt români cetățeni ucraineni baptiști, însă pastorul precizează că ajutoarele sunt destinate oricărui om, indiferent de religie.
„Pe lângă atelierul acesta pe care noi îl avem, împreună cu câțiva păstori am făcut o vizită la spitalul medical al militarilor din Cernăuți. Acolo, ne-am întâlnit cu soldații, băieți veniți de pe front, care sunt răniți. Le-am adus cuvântul de încurajare și de nădejde prin Evanghelie, le-am dat o plasă cu ceva bunuri dulci, fructe, vitamine, ne-am rugat pentru ei, le-am lăsat o Evanghelie”, arată Popov.
Cum a reușit Putin să provoace ruși contra ruși
În același timp, mii de oameni din zona Cernăuți, inclusiv români care sunt cetățeni ucraineni, au plecat să lupte împotriva invadatorului. Și cu surprindere au constatat că printre ei se aflau chiar și ruși cu cetățenie ucraineană, deciși să-și apere patria, Ucraina, chiar dacă asta înseamnă să-i înfrunte pe ai lor.
„Chiar ruși din Rusia nu cred că sunt printre cei care au mers să lupte împotriva lui Putin, dar sunt mulți ucraineni-ruși din zona de Sud și zona de Est a Ucrainei.
Cu toate că locuiesc în Ucraina, ei se identifică pe ei, ca naționalitate, cu rușii, deoarece vorbesc rusa, au cultură rusă mai mult decât noi aici, în Vest, deoarece sunt aproape de frontiera rușilor.
Dar foarte mulți dintre cei care au venit în zona noastră îmi spun: «Printre noi sunt băieți din Lugansk, din Donețk, care spun că de la început, din 2014, noi am fost cu rușii, care ne-au zis că ne aduc un fel de rai pe Pământ, că vom avea de toate.
Dar când au văzut că au mințit, că rușii încep să ne distrugă orașele și să ne ucidă copiii și pe cei mari, și-au schimbat complet gândirea despre rușii din Rusia.
Au luat arma în spate și au întors-o împotriva celor care au mințit că au venit să ne elibereze»”, arată Popov.
Asociația bisericilor vorbitoare de limba română, implicată direct
Vitalie Rusnac (foto), și el ucrainean de etnie română, este implicat în ajutoarea nenumăraților refugiați. El face parte dintr-o asociație a bisericilor vorbitoare de limba română, care a decis să se mobilizeze pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie. În plus, ei se deplasează în zonele eliberate deja de ucraineni, pentru a le duce localnicilor alimente.
„Prin Asociația bisericilor vorbitoare de limba română din Cernăuți suntem mai mult implicați cu lucrarea cu refugiații. Cu armata, parțial. Câmpul nostru de lucru și ce avem în vizor sunt refugiații care nu au casă, nu au masă. Cu ei lucrăm.
Apoi, suntem implicați în localitățile care au fost eliberate de armata ucraineană, ducem pungi cu alimente. Cei de acolo le distribuie oamenilor din oraș, din comună. În ceea ce privește proiectul comunității noastre dedicat armtei, noi ajutăm doar cu alimente, medicamente, atunci când ni se cere sprijinul. Prin alți voluntari, am cunoscut mai multe unități militare și ne implicăm și acolo, dar punctul nostru de baza a fost să ne axăm pe oameni care și-au pierdut casele”, explică Rusnac.
Potrivit spuselor sale, este vorba despre o colaborare vastă, inclusiv cu mai multe biserici din România. Ajutoarele, precizează Rusnac, sunt destinate tuturor celor care au nevoie, indiferent că este vorba despre creștini baptiși, ortodocși, catolici sau alte culte religioase.
„Colaborăm cu mai multe biserici, inclusiv din România, iar ajutorul umanitar nu merge doar la baptiști,
ci la orice om în nevoie. Deci, nu suntem axați să îi ajutăm doar pe creștinii baptiști, ci orice refugiat care și-a pierdut casa, bunurile, are același acces la bunuri”, susține el.
Din echipa lui Vitalie Rusnac fac parte șase bărbați. Toți sunt lideri în biserici, pastori, precizează el. Treptat, li s-au alăturat și alții, ba chiar unii dintre refugiați, care acum, la rândul lor, vor să-i ajute pe cei care au probleme serioase:
„Aici avem dintre refugiați câțiva bărbați care ne mai ajută, ca șoferi, să ducem alimentele. Administratorii sunt veniți tot ca refugiați, s-au implicat în lucrare, au luat asupra lor depozitul, toate lucrurile acestea ce țin de organizare. Noi suntem oamenii care ținem legătura cu diverse persoane și organizații, noi răspundem la cereri”.
„Ne rugăm să se termine cât mai repede”
Ca orice ucrainean, Vitalie Rusnac speră că războiul se va termina cât mai curând. Însă nimeni, nici măcar cei mai importanți strategi din întreaga lume, nu poate să dea un termen, așa cum nici pastorii români din Ucraina nu o pot face. Tot ce pot ei face este să își ajute semenii și să se roage.
„Noi sperăm, ne rugăm să se oprească cât mai curând. Realiști fiind, sunt prognosticuri făcute că, dacă ucrainenii vor porni o ofensivă, anul acesta se va elibera cel mai mult din teritoriu sau chiar va fi finalul. Lucrurile în război se schimbă, nu știm. Astea sunt prognosticurile militarilor, nu mă pricep, nu e domeniul meu. Noi ne rugăm să se termine cât mai repede”, mai arată Vitalie Rusnac.
Ajutoare din România
Ucraina este susținută și din România, unde zeci de mii de români s-au implicat, într-un fel sau altul, pentru a-i ajuta pe vecinii ucraineni. Prin România au trecut aproape cinci milioane de ucraineni și chiar dacă mult mai puțini s-au stabilit aici, ei au fost ajutați în diferite feluri.
În același timp, alți români au decis să-și riște chiar viața, pentru a-i ajuta pe ucraineni. Este și cazul lui Samy Tuțac (foto), pastor baptist din Timișoara, care a luat imediat legătura cu ucrainenii din comunitatea baptistă.
Anul trecut, Samy Tuțac a fost de mai multe ori în Ucraina, pentru a le duce ucrainenilor ajutoare. „Toți sunt implicați. Ei au, la Cernăuți, un depozit foarte mare. Noi mergeam din diverse zone de aici, din Banat, chiar și de două-trei ori pe lună, cu cinci, șase, șapte microbuze din astea mari cu alimente, cu produse de igienă, cu medicamente.
De acolo, ei foloseau o parte pentru refugiații care erau în Cernăuți, pentru că erau vreo 100.000 de refugiați în Cernăuți la o populație de circa 300.000 de locuitori. Mai departe, mergeau pe zona frontului, pe Donbas și celelalte zone unde era frontul, pentru a duce și acolo ajutoare”, spune Tuțac.
Și în acest an, în ianuarie, Samy Tuțac și colaboratorii săi din Timișoara, Arad și Hunedoara au mers în Ucraina, tot cu ajutoare. Și sunt gata să o facă din nou.
„Ultima oară am fost în Ucraina în ianuarie și acum suntem în pregătire pentru un nou transport, o să mergem chiar în Săptămâna Mare, iar de data asta mergem pe Odesa și Ismail”, adaugă el.
Spune că nu a avut foarte mari emoții, deși nu o dată a auzit alarmele care anunțau atacuri aeriene ale rușilor. Chiar dacă în zona Cernăuți lucrurile sunt ceva mai liniștite, iar rușii se concentrează în cu totul alte locuri, riscurile există.
„Aici, la Cernăuți, nu prea erau motive de teamă, deși într-una dintre călătoriile noastre, când am intrat seara în Cernăuți, sunau alarmele foarte des. Noaptea au fost vreo șapte alarme.
Ultima dată când am fost s-a luat curentul, era doar așa, cu porția. În Odesa e un pic mai periculos, dar mergem, avem acolo oameni pe care îi știm, cu care colaborăm. Lângă Ismail este o tabăra foarte mare de refugiați de care se ocupă niște prieteni de-ai noștri baptiști care lucrează acolo.
E mai greu cu comunicarea. Aici avem destul de mulți care vorbesc limba română, dar dincolo, în Odesa, nu. Și nu prea știu nici engleză. Dar vom găsi pe cineva, poate de acolo din Tulcea, că sunt destul de mulți ucraineni, ruși, lipoveni, care să ne ajute cu traducerea”, e convins românul.
