Toți ochii sunt pe confruntarea pe viață și pe moarte de la Bahmut, unde invadatorii ruși și ucrainenii se luptă de câteva luni. În schimb, veștile din alte locuri fierbinți de pe frontul lung de peste 1.000 de kilometri sunt mai degrabă rare, iar atunci când apar sunt laconice și, în multe situații, contradictorii. SunMedia îl provoacă pe generalul(r) Cristian Barbu la o analiză a situației generale de pe frontul ucrainean, dincolo de propaganda celor două tabere.
Trupele invadatoare ale Federației Ruse forțează de mai multe luni fortăreața Bahmut, dar ucrainenii fac eforturi supraomenești și rezistă. Însă rușii și ucrainenii se înfruntă, chiar la aceste ore, și în alte locuri, chiar dacă informațiile lipsesc aproape cu desăvârșire. Iar atunci când totuși ele răzbat, o fac pentru a alimenta propaganda uneia sau alteia dintre tabere.
Generalul Cristian Barbu, fost consilier al miniștrilor Apărării Naţionale şi fost rector şi comandant al Academiei Tehnice Militare, nu are niciun dubiu. Analist militar, generalul român este convins că soarta războiului nu depinde de Bahmut, însă nu neagă miza luptelor de acolo.
În opinia sa, rușii ar fi putut găsi alte puncte în care să atace, poate chiar mai vulnerabile, în timp ce pentru ucraineni pierderea localității nu ar fi însemnat în niciun caz pierderea războiului. Chiar dacă la Bahmut miza e importantă, ambele părți o hiperbolizează, iar din această amplificare rezultă dimensiuni aproape mistice.
„În acest moment, acolo există o ambiție, după părerea mea puțin justificată și de o parte, și de alta. Dar probabil că toată lumea acum se încrâncenează acolo, pentru că și unora, și altora le-ar veni greu să spună că au fost înfrânți la Bahmut.
Pentru că da, tot globul știe, probabil că toți președinții de state mai mari sau mai mici și comandanții armatelor mai mari sau mai mici, discută despre ceea ce se întâmplă la Bahmut și își fac analizele lor.
Pentru că ce se întâmplă la Bahmut e cumva o lecție pentru toată lumea, toți își iau notițele”, spune generalul Barbu.
Cum ar putea să arate controfensiva ucraineană
De altfel, pe întreg frontul ruso-ucrainean situația este, în acest moment, neclară, iar echilibrul de forțe e aproape total. Nici rușii și nici ucrainenii nu reușesc să spargă frontul, iar ambele trupe își irosesc forțele și înregistrează pierderi uriașe.
Pe acest fond, Ucraina ar pregăti pentru contaofensivă trei corpuri de armată, în care ar trebui să se regăsească tancuri, mecanizate, infanterie motorizată etc, dar și alte unităţi de sprijin. În funcție de surse, între 40.000 și aproape 100.000 de ucraineni s-ar fi pregătit în tăcere pentru p contraofensivă care deocamdată cel puțin întârzie. O problemă o constituie resursele, adică muniția, care începe să lipsească ambelor armate.
Direcţia cea mai probabilă de contraofensivă ar fi Melitopol-Berdyansk, pentru că ar echivala cu întreruperea culoarului terestru dintre Donbass şi Crimeea și ar rupe trupele ruse.
„Cred că linia principală care va defini o operațiune care să dea cu adevărat un sens luptei din Ucraina, pentru ucraineni, ar fi linia Melitopolului. Pentru că pe Melitopol, dacă lucrurile merg într-un sens pozitiv pentru ucraineni, ar rupe liniile de aprovizionare alea rușilor, iar Crimeea ar fi în timp scurt izolată de zona continentală a Rusiei. Este o direcție pe care noi o analizăm de ceva vreme.
Considerăm că acea direcție ar fi una care ar avea, să zicem, marele merit de a împărți frontul în două. Acum, sigur că noi de aici privim lucrurile pe hartă. Ei acolo s-ar putea să vadă cu totul altfel terenul și să nu aquieseze la ideea noastră. Dar undeva vor trebui să spargă frontul ucrainienii.
Cu mai multă sau mai puțină vigoare, cu mai multă sau mai puțină reușită, dar vor trebui să o facă, pentru că trebuie să pornească o contraofensivă, nu se mai pot apăra la nesfârșit. Și apoi, ținta, scopul lor e să elibereze teritoriile ocupate de invadatori”, adaugă generalul.
În schimb, rușii se concentrează pe ținte din Donetsk şi Luhansk, care odată cucerite ar permite Kremlinului să-și clameze victoria. O victorie care, în acest moment, nu pare deloc apropiată.
Ce se întâmplă în alte locuri ale frontului
Un alt „Bahmut” este Avdiivka. Acolo, dar și la Marinka și Vuhledar au loc și în acest moment lupte crâncene, la fel de intense ca la Bahmut, dar mult mai puțin mediatizate. Și la fel ca la Bahmut, echilibrul este aproape perfect și e imposibil de anticipat cine, când și dacă va reuși să-l rupă. În plus, sunt și alte locuri unde luptele, deși purtate de unități mai mici, sunt de-a dreptul feroce.
„Sunt zone mici cu localități mici, unde sunt folosite blindate de ordinul 20-30 de blindateÎn fiecare din aceste zone sunt implicate forțe de ordinul a câte 1.000-2.000 de luptători. Noi discutăm despre lucrurile serioase care pot împinge frontul poate zeci de kilometri, nu sute de metri”, spune generalul Barbu.
Cel mai probabil, completează el, rușii se pregătesc de pe acum pentru controfensiva ucrainenilor și sunt deciși să își apere pozițiile câștigate.
„Rușii în continuare cred că vor fi de aici încolo într-o poziție de apărare și vor încerca să ducă mai departe chestia asta de a ajunge la granița administrativă a teritoriilor, mai ales în Lugansk și în Donetsk.
Adică pe partea de Donbass, pentru că pentru ei zona aceea este una extrem de importantă în continuare. Ei, de acolo, ar putea să susțină și apărarea pe Zaporojie și legătura cu Crimeea pe zona continentală.
Deci, pentru ei dacă pierd Donbassul, rușii din acel moment se pot considera ca și învinși, chiar dacă vor păstra, să zicem Crimeea”, mai spune el.
Un „dușman” comun pentru cei doi dușmani
Problema cea mare pentru ambele tabere este epuizarea. Din această cauză, numeroși analiști militari consideră că nu este exclus ca echilibrul din teren să se mențină cel puțin tot anul 2023. Există și voci care spun că ofensiva din iarnă a rușilor s-a soldat cu un eșec și că nici ucrainenii nu ar mai capabili să pornească o contraofensivă, tot din cauza pierderilor uriașe.
„Există informații că nu mai au resursele necesare nici unii și nici alții. Și că și unii și alții se gândesc la primăvară, vară, toamnă, că vor avea câteva luni bune, dar grele de luptă. Și atunci păstrează acolo, la Bahmut și alte câteva localități intensitatea maximă, iar în rest încearcă să se regrupeze, să-și facă planuri și unii și alții, unii de atac, alții de contraatac, unii de apărare, ceilalți de supraapărare și așa mai departe”, arată generalul Barbu.
Va continua războiul de uzură
Indiferent însă de cum vor sta lucrurile în teren, războiul va continua să producă pierderi cumplite de ambele părți. Iar în momentul în care ucrainenii vor începe contraofensiva, pierderile lor vor fi mult mai mari. Conform manualelor militare, de regulă cei care atacă au pierderi de cel puțin trei ori mai mari decât partea aflată în defensivă. Așa se explică faptul că foarte mult timp rușii au înregistrat pierderi teribile, mai mari decât ucrainenii.
„Chiar dacă va exista o victorie sau o perioadă de victorii pentru ucrainieni, să nu uităm că după o perioadă de victorii, care înseamnă de fapt și pierderi majore din punct de vedere al luptătorilor, al tehnicii militare și așa mai departe, după o astfel de perioadă urmează o perioadă de reconfigurare, reanaliză, reașezare a forțelor, ceea ce înseamnă iarăși câteva luni în care lucrurile vor trebui să stagneze, ca acum.
Adică ambele tabere cumva să își repare tehnica militară distrusă, să încerce să aducă forțe noi, să-i înstruiască, și cumva să o ia din nou de la capăt. Acesta e războiul de uzură pe care, de fapt și de drept îl vedem acum.
Atac, apărare, pierderi, reconfigurări, iar atac, iar apărare, iar pierderi, iar reconfigurări, toate care înseamnă, de fapt, timp. Gândiți-vă că într-o ofensivă susținută a ucrainenilor de numai șapte zile, forțele în șapte zile pot fi reduse cu 40%. În șapte zile doar!”, avertizează generalul.
