Relațiile dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii s-au îmbunătățit în ultimii doi ani, după ce au ajuns la un minim istoric în „epoca Trump”. Se poate vorbi, totuși, de o asimetrie, mai puțin abordată în discursurile publice.
Foarte complexe, relațiile dintre cele două părți sunt excepționale pe plan politic, militar și strategic, în timp ce relațiile comerciale dintre cele două părți sunt capitolul la care Washingtonul și Bruxellesul mai au de lucru. Analiștii politici Cristian Pîrvulescu și Valentin Naumescu explică, pentru SunMedia, unde sunt punctele forte ale relațiilor transatlantice, dar și unde acestea au de suferit.
Anul 2020, luna noiembrie. În SUA aveau loc alegerile prezindențiale, iar marea confruntare dintre președintele de atunci, Donald Trump, și „challengerul” Joe Biden țineau capul de afiș pe mapamond, alături de pandemia izbucnită în același an. Iar miza alegerilor a fost una globală, importantă nu doar pentru Statele Unite ale Americii.
La o distanță de câteva mii de kilometri, peste Atlantic, în marile capitale europene toată lumea privea cu sufletul la gură. Grav afectate în timpul mandatului lui Trump, relațiile transatlantice puteau reveni la normal doar în cazul unei victorii a candidatului democrat. Restul este istorie.
Joe Biden a câștigat alegerile, iar pe parcurs și-a ținut promisiunea și a reușit să reabiliteze relațiile bilaterale cu Bruxellesul. Cu o singură excepție: relațiile comerciale, parcă tot mai tulburi din cauza unor neînțelegeri provocate de politica protecționistă a economiei americane promovată de la Casa Albă
Analistul politic Cristian Pîrvulescu (foto) vorbește despre cele două fațete ale relațiilor dintre Washington și Bruxelles. El nu are niciun dubiu: în 2023, relațiile transatlantice s-au îmbunătățit după fiasco-ul din perioada Trump.
Din punct de vedere politic, SUA și Uniunea Europeană sunt exact pe aceeași lungime de undă. Iar felul în care au reacționat atât Washingtonul, cât și Bruxellesul și au condamnat la unison invazia rusă în Ucraina a arătat că relațiile sunt chiar mai bune decât se așteptau mulți analiști.
În planul relațiilor comerciale, s-a ratat o bună șansă ca acestea să ajungă la nivelul celor politice și militare. Legea privind Reducerea Inflaţiei, promulgată de Biden în vara anului trecut, a fost criticată la Bruxelles, dar și la Berlin și Paris, pentru că ar lovi în economia europeană.
Asta pentru că multe dintre marile companii europene s-ar putea reloca în SUA, unde costurile cu energia și nu numai sunt mult mai mici decât cele din Europa. Practic, aici sunt singurele divergențe între America și Europa, pe care Rusia și China au încercat până acum fără succes să le exploateze.
Departe de planul lui Clinton și Blair
„Statele Unite plus Europa, în măsura în care planul acela de acum două decenii și ceva al lui Clinton și Tony Blair ar fi avut succes, ar fi transformat cele două părți ale Atlanticului într-o singură piață comună care ar fi avut o forță extraordinară. Interesul chinezilor și al rușilor este de a ne îndepărta de americani. Însă politica lui Joe Biden este contrară tuturor promisiunilor pe care le-a făcut.
Este trumpista de-a dreptul politica protecționistă și este și împotriva intereselor pe termen mediu și lung al Statelor Unite ale Americii.
Pentru că orice relație de concurență agresivă, economică cu Uniunea Europeană nu face decât să apropie Uniunea Europeană de China, să împingă Uniunea Europeană spre China.
Iar Uniunea Europeană nu este astăzi foarte dornică să facă o asemenea mișcare. Este pur și simplu obligată. Este o relație asimetrică, adică în NATO suntem împreună, dar din punct de vedere economic suntem concurenți. Este absolut aberant”, explică Pîrvulescu.
Reputatul analist regretă și azi lipsa de viziune a adminsitrațiilor Trump și Biden, pe care le consideră responsabile de ruptura comercială.
„Sigur că s-au schimbat timpurile, s-au schimbat conducătorii politici, s-a schimbat perspectiva ideologică, dar viziunea pe care o aveau Clinton, Blair, oamenii din spatele lor, era o viziune cât se poate de solidă.
În fond, avem valori comune, avem economii compatibile, de ce trebuie să ne aflăm într-o asemenea relație de concurență? Înțeleg pe termen scurt argumentele, dar e contraproductiv pe termen mediu și lung”, spune profesorul.
Ceva mai indulgent este Valentin Naumescu (foto). Profesorul clujean crede că aceste probleme ce țin de relațiile transatlantice își vor găsi rezolvarea pe termen scurt și mediu.
Declinul relațiilor comerciale
„A fost încercarea acelui megaproiect numit Transatlantic Trade and Investment Partnership, însă negocierile au fost încheiate cu un eșec, în 2017, după ani de tratative. Negocierile priveau acel raport de liber schimb între Statele Unite și Uniunea Europeană.
Practic, era vorba despre cea mai mare și cea mai liberă piață din lume și ar fi fost o realizare extraordinară dacă s-ar fi ajuns la o soluție. Mai erau câteva capitole de negociat, dar, din păcate, au urmat schimbările politice pe care le știm, după alegele din 2016, după Brext, iar acel proiect a eșuat”, amintește profesorul clujean.
Practic, din 2016, relațiile economice bilaterale au urmat o pantă accentuată descendentă.
„Din acel moment vreau să spun că relațiile economice transatlantice nu au evoluat foarte bine, deși sunt la niveluri enorme ale schimburilor peste Ocean în ambele sensuri totuși, din punctul de vedere al colaborării și al convergenței pe teme economice nu s-au făcut pași importanți.
Au fost anii administrației Trump în care, de fapt, relațiile au mers chiar destul de rău, cu impunere de taxe, cu protecționism și cu deteriorarea colaborării între Statele Unite și Uniunea Europeană.
Umbra lui Putin în Turcia. Cât de importante sunt alegerile de la Ankara pentru NATO și România
Nici după instalarea administrației Biden, deși din punctul de vedere politic, strategic, militar, de securitate relații transatlantice s-au refăcut și s-au reconsolidat, din punctul de vedere economic a fost foarte greu să se refacă încrederea și iată chiar și acest episod inflaționist prin care a trecut economia mondială a lăsat noi urme adânci pentru că administrația Biden a promovat o lege de combatere a efectelor inflației prin pomparea unui ajutor financiar de stat absolut uriaș în economia americană.
Ceea ce bineînțeles că a crescut brusc atractivitatea pentru economia americană și a determinat mulți investitori să privească cu mult mai mult interes și chiar să pornească spre economia americană. Și au delocalizat, și-au mutat afacerile, deci a crescut foarte mult atractivitatea SUA”, explică profesorul
O relație perfectibilă
Valentin Naumescu nu consideră că acesta ar fi un act inamical al SUA față de Europa. În opinia analistului clujean, Joe Biden nu ar fi avut de ales. În plus, trebuie luat în calcule riscul ca anul viitor Trump să câștige din nou alegerile și să dinamiteze Alianța Transatlantică.
„Acum sigur că e greu de discutat dacă acesta a fost un act politic neprietenos față de Uniunea Europeană.
Eu nu aș vedea lucrurile așa și nu aș critica administrația Biden pentru aceste măsuri care sunt măsuri pentru sprijinirea economiei americane și într-un context în care urmează alegeri prezențiale anul viitor și cred că nimeni din Uniunea Europeană nu ar fi deloc încântat de perspectiva că Donald Trump să revină președinte la Casă Albă.
Trebuie să înțelegem că administrația democrată are tot interesul, iar miza este majoră în acest moment pentru a menține economia americană pe plus, pe creștere și pentru a menține un nivel de satisfacție economică, socială în Statele Unite care să prevină un curent de frustrare, de nemulțumire și o eventuală întoarcere a lui Donald Trump.
Eu cred că se pot găși, chiar și în aceste condiții, forme de colaborare economică inteligentă care să acomodeze deopotrivă interesele americane și europene”, mai spune el.
Dacă mulți analiști vorbesc de un antiamericanism european, Valentin Naumescu crede că este vorba de o exagerare care nu face deloc bine. Și chiar dacă au existat luări de poziție la Bruxelles, Paris și Berlin împotriva protecționismului american, acestea nu trebuie privite altfel decât niște neînțelegeri care vor fi remediate.
„Nu trebuie să supraevaluăm aceste semnale, Uniunea Europeane sigur că privește cu îngrijorare chestiunile legate de competitivitate economică și tehnologică, pentru că nu a avut neapărat o evoluție foarte bună în ultimii ani de aceste capitole și pare că a pierdut oarecum teren în acest deceniu. Dar asta nu înseamnă în niciun caz un curs anti-american al politicilor economice și tehnologice de la Bruxelles”, mai spune el.
Avem mai multe lucruri în comun decât cele care ne despart
În opinia lui Naumescu, cele două economii au mai multe lucuri care le unesc decât divergențele. Iar o cooperare economică euro-americană în domeniul tehnologiilor avansate ar fi vârf de lance și ar ajuta ambele părți într-o perioadă în care China amenință serios postura de lider global a Americii.
„Este foarte mult spațiu de colaborare, vedem și semnale pozitive, am văzut că există semnale că economia germană sau alte economii importante să deschidă capacități de producție pentru tehnologii avansate, pentru semiconductori, chipuri.
Se iau măsuri acum pentru a se reduce dependența de China în ceea ce privește aprovizionarea cu metale rare, lucru pe care și Statele Unite și-l doresc, pentru că am văzut și în timpul pandemiei cât de gravă poate să fie dependența de China.
Deci sunt lucruri pe care Statele Unite și Uniunea Europeană le pot face în comun pentru a să preveni o dependență economică majoră de economia chineză, dar sunt și lucruri pe care din păcate neavând un acord economic strategic de colaborare în urmă acelui eșec al tratatului privind spațiul de liber schimb. Din păcate această concurență economică între Statele Unite și Uniunea Europeană nu poate fi complet evitată”, crede profesorul clujean.
Totuși, el nuanțează și atrage atenția că relațiile economice dintre cele două părți nu sunt de adversitate.
„Aici aș avea o mică nuanțare, nu aș vrea să se înțeleagă exact pe partea finală a enunțului dumneavoastră că relațiile economice între Uniunea Europeană și Statele Unite sunt de adversitate pentru că nu sunt de adversitate. Nu sunt de adversitate, să nu trecem în extremă cealaltă.
Faptul că nu avem politici economice și tehnologice comune, că nu avem o piață comună euroatlantică e una și e adevărat, faptul că există competiție economică și tehnologică și asta este adevărat, dar nu aș merge până acolo încât să spun că relațiile sunt foarte proaste și sunt de adversitate pentru că nu sunt.
Trebuie să ne uităm la cifre. Volumul schimburilor economice și comerciale transatlantice este enorm, este cel mai mare schimb economic și comercial din lume este între Statele Unite și Uniunea Europeană”, adaugă Naumescu.
Relații excepționale în plan politic și militar
În schimb, pe plan politic și strategic relațiile transatlantice arată excelent. Federația Rusă a simțit-o pe propria piele atunci când a subestimat alianța.
„S-a văzut unitatea transatlantică atunci când Rusia a invadat Ucraina. Putin a fost printre cei care au mizat pe lipsa de unitate a NATO, dar s-a văzut că, în realitate, aceste relații erau mult mai puternice chiar decât se credea. A fost primul test real, serios în ultimele decenii, iar statele NATO l-au trecut cu brio. E adevărat, există încă mici diferențe de opinie, dar țin mai degrabă de nuanțe, iar acest lucru este inevitabil într-o alianță a unor state democratice, în care fiecare are uneori anumite interese. Ceea ce e important însă este că statele NATO au arătat o unitate impresionantă”, spune Pîrvulescu.
Ieșirea lui Macron
De cealaltă parte, Valentin Naumescu este de acord că NATO a dat dovadă de o solidaritate și de o unitate poate neașteptată, după „epoca Trump”, timp în care anumiți lideri europeni, incluzându-l pe președintele Franței, Emmanuel Macron, nu au ezitat să spună că „NATO se află în moarte clinică”.
De altfel, Naumescu îi reproșează și acum liderului francez faptul că slăbește unitatea europeană prin mesaje care nu fac bine UE. Este vorba despre vestita declarație a președintelui francez la întoarcerea din China, făcută în urmă cu două săptămâni, când Macron a spus că Uniunea Europeană ar trebui să fie neutră în cazul diferendumului sino-american pentru Taiwan.
Deși mesajul transmis de Emmanuel Macron, într-un interviu acordat cotidianului francez Les Echoes i-a entuziasmat pe susținătorii ideii autonomiei strategice europene, a stârnit criticile celor care cred că Uniunea Europeană trebuie să aibă o politică externă comună cu cea a Statelor Unite ale Americii. Asta în timp ce, în esență, șeful statului francez spune că Uniunea Europeană nu ar trebui să fie nici de partea Chinei, dar nici de partea SUA în chestiunea Taiwanului.
El este de părere că discursul lui Macron nu face decât să decredibilizeze Uniunea Europeană.
„Nu cred să existe vreun discurs mai eficient de decredibilizare a UE, de anulare a ideii politicii bazate pe valori, decât pretinsa «opțiune neutră» și tot mai confuza «autonomie» europeană despre care vorbește, în multiple sensuri, președintele Franței. Abia ce încercau să ne convingă că autonomia UE nu înseamnă decuplarea de SUA și o ipocrită neutralitate în conflictul provocat de dictaturile orientale revizioniste…”, a încheiat politologul clujean.
