Regele Charles al III-lea va fi încoronat sâmbătă, 6 mai, în cadrul unei ceremonii speciale organizate la Londra. Scriitor, istoric și jurnalist, Tessa Dunlop a vorbit cu SunMedia despre acest moment și despre ce provocări îl așteaptă pe noul suveran.
Milioane de britanici vor celebra înscăunarea Regelui Charles, într-un moment poate nu cel mai fericit pentru monarhia britanică, dar cu siguranță într-o perioadă a marilor provocări pentru țară și pentru noul suveran.
Tessa Dunlop este doctor în istorie, a studiat la Oxford și la Sheffield Hallam University, și e specialist în monarhia britanică. Este cunoscută și ca o apropiată a României, mai ales că a realizat numeroase materiale pentru presa britnică, inclusiv pentru BBC, în care a pledat pentru cauza românilor din Marea Britanie și a combătut atacurile și denigrările la adresa acestora.
Mai greu pentru Charles decât pentru mama lui
Expertă în probleme ce țin de monarhia britanică, Tessa Dunlop a publicat volumul „Elizabeth & Philip”, în care se referă la domnia Elisabetei a II-a, mama regelui Charles al III-lea. Azi, britanica face o paralelă între momentul înscăunării ultimei suverane a Marii Britanii și cel în care îi succede pe tron fiul ei. Condițiile sunt, spune Tessa, diferite, iar contextul de acum e mai delicat. Nu e totul alb, nu e totul negru, însă Charles al III-lea va avea de făcut față unor provocări poate chiar mai mari decât a avut mama sa în cele șapte decenii de domnie.
„Când a urcat pe tron Regina Elisabeta, ea era tânără, frumoasă și foarte apreciată. Pe atunci încă nu se făcea chiar așa simțit curentul animonarhic în Marea Britanie, iar entusiasmul a fost mult mai mare decât acum. Însă și contextul era cu totul altul. Marea Britanie venea după al Doilea Război Mondial și era a treia mare putere a lumii după SUA și fosta URSS. Aș spune că a fost cel mai bun moment al nostru. Azi, din păcate, nu mai pot spune asta”, spune Tessa Dunlop.
Ea vorbește despre provocările cărora va trebui să le facă față noul suveran. Întâi de toate, el se confruntă cu scepticismul unei părți importante a populației, care nu mai vede cu ochi buni monarhia, dar mai ales cu problemele economice care au apărut mai ales după Brexit. Și chiar dacă regele în sine nu are puterea să rezolve aceste lucruri, pentru că monarhia britanică e mai mult simbolică, la nivel inconștient toate așteptările se îndreaptă spre el.
„Marea Britanie se confruntă cu o criză economică. Inflația este mare, prețurile au crescut foarte mult, iar mâncare este tot mai scumpă. Sunt foarte multe nemulțumiri, iar guvernul va trebui să găsească soluții pentru a gestiona această situație delicată.
Pentru că britanicii sunt preocupați de ziua de mâine, nu de înscăunarea regelui lor, iar mulți dintre ei văd ceremonia ca pe o nouă risipă”, spune Tessa Dunlop.
O altă problemă care ar putea pune probleme mari în perspectivă monarhiei ține de faptul că tot mai mulți britanici, în special cei tineri, se declară împotriva monarhiei. În opinia acestora, monarhia este anacronică, iar actualul sistem este perimat.
„Foarte mulți tineri se declară împotriva monarhiei. În 1952, când Elizabeth devenea regină, mare parte a tinerilor erau rezervați și erau dezinteresați, cumva neutri. Tinerii din ziua de azi, adică o mare parte, sunt fățiș împotriva monarhiei pe care o consideră demodată și anacronică”, explică Tessa Dunlop.
Provocările vin dinspre Scoția și Irlanda de Nord
În plus, în Scoția și Irlanda de Nord există un curent din ce în ce mai puternic care militează pentru independență, respectiv alipirea la Irlanda. Chiar dacă regele are un rol mai mult decorativ și Parlamentul și Guvernul au puterea, se poate spune că și nou suveran se va confrunta cu această problemă.
„În Scoția este o mișcare puternică pentru independență, chiar dacă acuzațiile de corupție la adresa fostului premier au făcut ca discuțiile referitoare la independență să treacă momentan în plan secund. Dar sunt convinsă că după ce lucrurile se vor mai așeza, problema va fi din nou repusă, iar presiunea va crește.
În Irlanda de Nord lucrurile sunt puțin diferite, dar și aici se poate vorbi despre o mișcare care vrea ieșirea de sub tutela monarhiei și unificarea irlandeză”, spune ea.
Și asta nu este tot. Pe termen mediu și lung, multe dintre țările ce fac parte din Commonwealth vor renunța, iar deja există state în care se dezbate problema.
Ea spune că toate aceste probleme, în special mișcarea pentru obținerea independenței Scoției existau și pe timpul reginei, însă britanicii au au evitat atât cât au putut să le pună pe tapet. În plus, un referendum pentru independența Scoției a eșuat, însă vor urma altele, ceea ce face ca situația să rămână neclară.
„Nu cred că Scoția va deveni independentă în următorii ani, dar nu exclud asta peste 20-30 de ani. Din păcate, lucrurile par că se îndreaptă cumva în acea direcție. Scoția a fost alături de Anglia atâta timp cât imperiul a fost puternic și au existat beneficii, dar acum ar prefera cumva să o ia cumva pe propria sa cale. De altfel, eu cred că regele Charles al III-lea este ultimul care este rege peste 14 țări”, mai spune ea.
Asta nu înseamnă că monarhia britanică sau Marea Britanie vor dispărea, însă viitorul este totuși imprevizibil. Și mai există un lucru care nu este neapărat în favoarea noului suveran. Charles va fi încoronat de Biserică Anglicană, însă nu toată populația Marii Britanii este reprezentată de acest cult.
„Mai puțin de jumătate dintre britanici sunt anglicani și mulți dintre ei nu sunt credincioși. Asta înseamnă că nu toți văd cu ochi buni faptul că regele, conform tradiției, are susținere religioasă din partea Bisericii Anglicane. Și mai vorbim aici și de catolici și de alte culte care poate nu se simt confortabil”, adaugă Tessa Dunlop.
O întrebare care se pune în Marea Britanie este câtă putere și câtă influență are suveranul pe plan intern. Aici, lucrurile sunt clare, spune Tessa Dunlop.
„Regele nu are putere politică. Are influență, dar nu poate vorbi despre putere politică aici în Marea Britanie. Este adevărat, suveranul este un simbol aici în Marea Britanie și în afară Marii Britanii. Recent, Charles a făcut o vizită în Germania și mai face în Australia anul viitor. Deci el este un simbol mai ales pentru străinătate”, concluzionează Tessa Dunlop.
Care istorie?
O altă discuție care se poartă în Marea Britanie este cu care perioadă ar trebui asociată monarhia britanică. Dacă unii istorici și analiști preferă să o asocieze cu cea mai prosperă perioadă, cu cea de maximă putere, iar alții o văd prin prisma colonialismului.
„Dacă spunem că a noastră casă regală este un simbol al istoriei, acum se pune întrebarea care istorie? Istoria noastră pozitivă, când am învins Germania, sau din perioada când aveam sclavi aduși din Africa neagră și traficați acolo în Marea Caraibilor.
Cu care parte a istoriei vrem să fie asociată casa noastră regală? Bineînțeles că este o familie așa de veche, cu o succesiune lungă, de o mie de ani. Deci are ceva probleme cu chestiunea asta, pentru că istoria nu uită”, adaugă Tessa Dunlop.
Există loc pentru speranță
Există însă loc și pentru optimism și speranță. Britanicii speră că problemele economice vor fi rezolvate de actualul guvern, iar inflația va da înapoi. De asemenea, istoria este pe cale să arate că și cei mai mari dușmani pot trece peste adversitate și pot ajunge să lucreze împreună. Dacă în anii 70-80, în Marea Britanie aveau loc atentate înfiorătoare, iar multe dintre ele purtau semnătura celor de la Sinn Féin, prezentul arată total diferit. De data asta în bine.
„Și Michelle O’Neill, lideră Sinn Féin, va fi sâmbătă la Westminster Abbey. Este o blondă, catolică, într-o biserică anglicană. Aș aminti aici că unchiul prințului Philip, Louis Mountbatten, a murit în 1979 într-un atentat pus la cale chiar de Sinn Féin. Astăzi, după mai bine de 40 de ani, un lider Sinn Féin și conducătorul partidului lor acum este invitat la încoronarea regelui Charles.
Aceasta arată că în istorie poate să vină un moment al împăcării, un moment în care părțile decid împreună să treacă peste tot ceea ce le desparte și să caute ceea ce le unește. E vorba de ceva pozitiv aici, părerea mea, de ceva dătător de speranță pentru viitor. Dar să vedem cum vor evolua lucrurile, pentru că așa cum ne-a demonstrat istoria, totul se poate schimba”, a încheiat Tessa Dunlop.
