Regiunea Mării Negre e unul dintre cele mai fierbinți puncte de pe glob după invadarea Ucrainei de către Rusia. Într-un interviu pentru SunMedia, politologul Marius Ghincea spune că regiunea nu are o importanță strategică atât de mare pentru SUA, însă americanii nu își vor dezamăgi aliații și cu atât mai mult vor susține România, cu care au un parteneriat strategic.
Marea Neagră fierbe după atacul neprovocat al Federației Ruse asupra Ucrainei, iar tensiunile între forțele NATO și armata rusă au dat în clocot după episodul dronei americane doborâte.
Cercetător la Institutul European de la Florența și lector la Syracuse University New York, Marius Ghincea (foto) spune că deși SUA se implică și oferă un sprijin consistent Ucrainei, pentru americani regiunea Mării Negre are doar o importanță strategică secundară în raport cu zona Indo-Pacific. În schimb, pentru NATO, așa cum e definită zona Mării Negre, are o importanță strategică.
„Pentru SUA, Marea Neagră nu este de o importanță strategică. În contextul reducerii prezenței în Orientul Mijlociu, Marea Neagră devine mai puțin relevantă pentru marea strategie globală a SUA.
Pentru România și pentru NATO situația este diferită, evident. Pentru noi transformarea Mării Negre într-o mare NATO, cum este acum Marea Baltică ne-ar aduce un nivel substanțial de securitate și stabilitate”, spune Ghincea.
Ne putem baza pe americani?
Faptul că Marea Neagră nu este de o importanță strategică pentru Statele Unite nu înseamnă că va abandona zona sau că va permite extinderea influenței ruse sau chineze în regiune.
România și celelalte țări riverane Mării Negre vor beneficia în continuare de sprijinul american. România, are și un parteneriat strategic cu Statele Unite, cu atât mai mult. Însă pentru a beneficia de o susținere superioară, România va trebui să își joacă cărțile inteligent.
„Ar trebui să ne așteptăm ca pentru orice rezultate favorabile intereselor României va trebui să depunem eforturi substanțiale de lobby pentru a schimba politica americană. America se implică în diferite zone chiar dacă nu este în joc interesul ei direct, urmărind să își sprijine partenerii”, adaugă Ghincea.
Pe de altă parte, România ar trebui să găsească o modalitate de a ajunge la un numitor comun cu partenerii săi situați în sudul flancului estic al NATO, Turcia și Bulgaria. Însă, în această privință, lucrurile nu sunt tocmai simple. Alegerile din Turcia și criza politică a vecinilor de la sud de Dunăre sunt doi factori care nu fac decât să complice și mai mult situația. Există însă loc de speranță.
Relația cu Turcia și Bulgaria, esențială
„În ceea ce privește posibilitatea creșterii convergenței dintre Turcia, Bulgaria și România, acest lucru va depinde de doi factori. În primul rând, va depinde de compoziția ideologică a elitelor care guvernează aceste țări.
Dacă Turcia revine sub guvernarea partidelor de opoziție, ar trebui să ne așteptăm la o schimbare de paradigmă în politica externă turcă, chiar dacă poate nu o reorientare totală către Occident ca înainte de schimbarea de direcție realizată de Erdogan.
La fel și în privința Bulgariei, unde depinde ce elite politice vor ajunge să guverneze și să definească politica externă”, explică Ghincea.
Și mai există un aspect important, remarcă cercetătorul:
„În al doilea rând, va depinde de capacitatea NATO, SUA și a noastră de a continua un dialog mai substanțial prin care să găsim nișe unde se poate coopera mai mult și de unde se pot construi niște inițiative locale mai importante.”
Umbra lui Putin în Turcia. Cât de importante sunt alegerile de la Ankara pentru NATO și România
Crește presiunea rusă în zonă
Marius Ghincea a vorbit și despre situația incertă din Georgia, țară care a făcut eforturi susținute pentru a se apropia și a fi admisă în NATO, însă fără succes. Acum, presate tot mai mult de Moscova, autoritățile de la Tbilisi au făcut doi pași înapoi.
De curând, gruzinii au anunțat că se retrag dintr-o colaborare importantă și nu vor mai lua parte la exercițiul militar Defender 23, la care urmau să participe alături de mai multe state NATO. Ministerul Apărării din Georgia și-a explicat decizia surprinzătoare prin faptul că „ține cont de obiectivele Forțelor de Apărare ale Georgiei și de recomandările partenerilor strategici ai țării”, iar în loc să participe la exercițiul militar NATO preferă „să dedice mai multe eforturi și resurse unor astfel de exerciții, care pun mai mult accent pe creșterea pregătirii pentru luptă, interoperabilitatea cu țările membre NATO și partenere, împărtășirea experienței și îmbunătățirea competențelor profesionale”.
Vestea nu a fost prea bine primită nici la Washington, iar Marius Ghincea consideră că în spatele acestei decizii surprinzătoare s-ar afla teama față de Rusia.
„Tbilisi adopta o politică pragmatică de tip bandwagoning. În limba română nu există un concept echilvalent, însă definiția ar fi, foarte pe scurt, să te raliezi celui mai amenințător. Iar în cazul Georgiei e clar că Rusia este amenințătoare”, punctează Ghincea.
