A scrie despre comunism (leninism, stalinism, maoism etc.) ori despre nazism fără a pomeni lagărele de concentrare este ca și cum ai scrie despre iad fără a-l menționa pe diavol. Este lecția marelui roman „Viată și destin” al lui Vasili Grossman.
Gulagul și Holocaustul au simbolizat încarnarea Răului radical în istorie. Socot că nu putem ierarhiza răul absolut: ambele infernuri concentraționare au fost abominațiuni monstruoase soldate cu milioane de victime.
Teroarea făcea parte intrinseca din (i)logica sistemului. Ideologia și teroarea erau inextricabil îngemănate. Un comunism care să nu se fi întemeiat, în faza impunerii și consolidării sale, pe teroare, n-a existat și n-ar fi putut exista.
În martie 1921, când Biroul Politic bolșevic a votat suprimarea insurecției de la Kronstadt, Nikolai Buharin, aclamat ulterior de unii drept profetul unui „comunism mai uman”, a votat fără șovăire în favoarea masacrului.
Nici el, nici Lev Kamenev, nici Grigori Zinoviev, nici Lev Troțki nu au exprimat vreodată regrete în această privință. Primul „proces-spectacol”, acela al Socialiștilor Revoluționari (eserii), s-a desfășurat sub Lenin. Gulagul a fost instrumentul perpetuării statului de nedrept, al menținerii la putere, vreme de decenii, a unui sistem ilegitim și criminal.
Mihail Gorbaciov a fost un Homo Sovieticus. A absorbit dogmele oficiale, a crezut în miturile unui regim mitocratic. Până când a început să se îndoiască.
Secretulul longevității bolșevismului a fost capacitatea sa de a crea convingerea că este infailibil și ireversibil. Ca orice opoziție este aprioric futilă. Au existat tentaive de „înviorare” sub Hrusciov, au fost abolite bariere și tabuuri. Dar regimul a secretat anticorpii conformismului și carierismului. Sistemul era corupot și corupea. Era pervers și pervertea.
După Brejmev, a venit Andropov, apoi, Cernenko. În fine, Gorbaciov. Cel mai tânăr membru al Politbiroului. Energic, convins că poate revitaliza organismul sclerozat. Și-a dat seama destul de repede ca insituțiile scârțâiau agonic. S-a reorientat, a lansat perestroika și glasnost, a reabilitat conceptul statului de drept. A deschis porțile și a desferecat spiritele. Nu era un revoluționar, dar efectele acțiunilor sale, susținute de membrii intelighentiei de partid, au avut efecte radicale. In 1991, URSS nu mai era o dictatură de tip totalitar. Mijeau zorii democrației liberale..
Gorbaciov s-a stins din viață pe 30 august 2022. A mai apucat să vadă unde a dus putinismul, acea ideologie care este, fundamental, antiteza ideilor emancipatoare din perioada Gorbaciov. Putin este exponentul kaghebismului, un construct fundamental ostil deschiderii Rusiei spre Occident, liberalizării interne, pluralismului politic. Putinismul a readus violența în inima sistemului politic și în comportamentul internațional al Kremlinului.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
