Acuzația a fost, în cazul guvernului Imre Nagy, de „complot contrarevoluționar”. Premierul capturat a fost transportat în România sub pretextul „azilului politic”. Împreună cu cei mai apropiați colaboratori a fost extrădat Ungariei kadariste și a fost executat pe 16 iunie 1958.
Acuzația în cazul pseudo-puciului lui Prigojin este, conform spuselor lui Putin în fața a 2.500 de militari masați în Piața Roșie, încercarea de a provoca un razboi civil. Crima este gravissimă, mai ales în timp de „operațiune militară specială”, adică de război.
Citește și: Amurgul putinismului
S-a păstrat un moment de reculege în memoria piloților militari morți la datorie în lupta împortiva acțiunii sedițioase. Martirologia oficială se plăsmuiește sub ochii noștri, fără urmă de interes pentru plauzibilitate și veracitate. 
Vor urma oare scrisori de la „simplii cetățeni” care să ceară „pedepsirea exemplară a trădătorilor”? Va urma o extrădare din Belarusul lui Lukasenka, precum aceea din România lui Gheorghiu-Dej?
Evident, nu-l compar pe Prigojin cu Nagy. Notez doar similitudini de tehnici ale răzbunării politice. Modelul politic al lui Vladimir Putin a fost și rămâne Iuri Andropov, ambasadorul sovietic la Budapesta în timpul Revoluției din octombrie – noiembrie 1956. Șeful KGB în anii ‘70 și succesorul lui Brejnev la cârma URSS.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
