Episodul cu „lovitura se stat” a lui Prigojin a fost tabloul exact a ceea ce se întâmplă în Rusia. Niște criminali care au captivat o țară devenită, între timp, inertă și care terorizează o lume. Singura logică a acestor scelerați se traduce prin crime, bani și putere. Altceva nu există pentru ei.
Nu ai cum, ca un om normal la cap, cu valori sănătoase, cu o minimă înțelegere a democrației, a drepturilor omului, a funcționării statului de drept, să pricepi ceva din ce fac acești criminali.
Frăția lor durează cât omoară și câștigă împreună. Iar dacă socoteala nu le mai iese, frăția se poate schimba într-o fracțiune de secundă, când scot cuțitele pe masă și încep să se răfuiască între ei.
Dacă apucă să se înțeleagă, bine, dacă nu, omoară, mor, terorizează oameni nevinovați. Fix mentalitate de criminali.
Citește și: Amurgul putinismului
Altfel, dacă „marșul” trupelor Wagner a fost, să zicem, un joc gândit de Prigojin și de Putin, e greu de înțeles ce ar fi avut de câștigat vreunul dintre ei. Adică, ditamai dictatorul Putin s-a transformat, după episodul ăsta, într-un simplu executant al negocierilor făcute de Lukașenko, îngroapă dosare penale, retrage acuzații, iar Prigojin, care a trecut ca prin brânză spre Moscova, a scăpat de orice pedeapsă în Rusia și a plecat liniștit în Belarus.
Nici măcar Prigojin nu mi se pare că a demonstrat mare lucru: marele „patriot” care lupta pentru Rusia și făcea acuzații de corupție, minciuni și birocrație la nivelul generalilor și miniștrilor ruși, îl lua la mișto inclusiv pe Putin, spunând că „nimeni nu se predă la ordinul lui”, s-a dezumflat pe drum, și-a negociat libertatea și, cel mai probabil, niște bani și a plecat să trăiască în Belarus.
O simplă răfuială mafiotă într-o țară în care populația aplaudă criminalii.
