Au trecut 50 de ani. Discuții lămuritoare în ultimele zile cu Adam (partenerul meu la un nou proiect) și cu un vechi prieten despre înca misteriosul caz al doctorului Schaechter. În anii ’50, doctorul fusese director al Sanatoriului Otopeni.
Ulterior a fost șef de secție la Spitalul de Urgență. Făcea parte din colectivul medicilor considerați de maximă încredere subordonați Direcției Speciale din Ministerul Sănătății. Se ocupa de doua cupluri, Nicolae și Elena Ceaușescu și Alexandru și Martha Drăghici.
În momentul când Ceaușescu rostește cuvintele de mai jos, Schaechter nu mai era medicul său personal, dar continua să se ocupe de sănătatea Elenei.
În această calitate vizita imensa vilă din Bulevardul Primăverii 50. Din inițiativă personală, a continuat să se ocupe și de sănătatea vechilor săi pacienți, deși Drăghici fusese exclus din PCR în aprilie 1968.
Era amic cu sora tatălui meu, doctorița Nema Tismăneanu (Tisminetki). O vizita în apartamentul ei de pe strada Andrei Mureșanu la numărul 29. Era un personaj cu umor, spunea glume, inclusiv politice. Familia Ceaușescu se amuza. Ce motiv ar fi avut să se arunce pe fereastră de la etajul 5 din clădirea spitalului unde lucra?
Dacă a fost defenestrare și nu sinucidere, ce se urmărea? În detaliata sa biografie a lui Ceaușescu, Lavinia Betea menționează represaliile la vârf din Securitate care au urmat. Printre cei „sancționați” Ion Stănescu și Nicolae Pleșita. Sunt câteva momente de maximă tensiune în biografia celui care a condus România între martie 1965 și decembrie 1989. Acesta este unul dintre ele. La simulacrul de proces din 25 decembrie 1989, Elena a exclamat: „Ti-am spus, Nicule, e Securitatea!”
Relația dintre Partid și Securitate explica multe din deciziile luate în deceniile de dictatură comunistă. În condițiile în care nu exista niciun feedback social iar opinia publică nu însemna absolut nimic în afară de titlul unei comedii de Aurel Baranga, Securitatea deținea, practic, monopolul informațiilor interne și externe. Partidul domnea, Securitatea veghea. Din când în când, Securitatea sărea atât de tare calul, încât Partidul reacționa nervos. O admonesta precum un părinte iși dojeneste copilul neastâmpărat. Tragere la răspundere? Criminalul general de securitate, agentul sovietic Pantiușa era decorat de Ceaușescu în mai 1971.
„Nu știu dacă toți știți ca astăzi dimineață s-a sinucis dr. Schaechter și așa s-a ajuns să se cunoască această situație. Toate aceste note privesc pe dr. Schaechter, care a fost medicul meu, care nu a vrut să fie agentul Securității, și atunci s-au folosit de alți agenți…. Eu sunt convins că sinuciderea lui s-a întâmplat ca urmare a tot ceea ce s-a întreprins împotriva lui”. (14 martie 1973, document inclus in Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Gosu, editori, Istoria comunismului din România, volumul III, Polirom, 2016, p. 142)
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
