Umanism versus terorism în secolul XX

Urmăresc de decenii bătăliile intelectuale ale vremurilor noastre. Am fost și rămân un spectator angajat (în sens aronian). Am luptat și lupt contra fanatismului nihilist. Știu unde duc colectivismele tribaliste. Nu cred în mântuitori politici.

Mă mefiez de relativismul moral, îl consider o tehnică ipocrită de a camufla lașitatea. Dacă m-ar întreba cineva ce cărți ar trebui să citească pentru a nu se rătăci în labirinturile gândirii, îndeosebi în aceste noi timpuri întunecate, aș recomanda „Demonii” lui Dostoievski, romanul „Procesul” și povestirea „Colonia penitenciară” de Kafka, Max Weber cu cele două prelegeri despre vocația politicii și aceea a științei, trilogia lui Kolakowski, romanul „1984” plus eseurile lui Orwell, romanul „Întuneric la amiază” plus memoriile lui Koestler, „Originile totalitarismului” de Hannah Arendt, „Opiul intelectualilor” de Raymond Aron, „The End of Ideology” de Daniel Bell, eseurile despre libertate ale lui Isaiah Berlin, „Gândirea captivă” de Czeslaw Milosz, „Omul revoltat” și romanul „Ciuma” de Camus, „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, „O zi din viața lui Ivan Denisovici” de Soljenitin, „Scrisorile din închisoare” de Adam Michnik, nuvela „Mario si vrăjitorul” de Thomas Mann, piesele lui Ionesco, „Limbaj și tăcere” de George Steiner, poemul Requiem al Annei Ahmatova, „Fuga morții” de Paul Celan, memoriile lui Elias Canetti.

Înainte de epigoni, ventriloci, nombriliști și veleitari, să citim criticile de adâncime ale utopiilor radicale. Firește, „Societatea deschisă și inamicii ei” de Karl Popper si „Puterea celor fără de putere” de Vaclav Havel rămân resurse indispensabile în rezistența noastră împotriva înregimentării gândirii. Situați ne-echivoc pe aceasta temelie/platforma intelectuala, putem apăra ceea ce intelectualul critic paradigmatic Lionel Trilling a numit „the liberal imagination”…”