Ideologiile sunt precum ochelarii de cal. Te feresc de riscurile complexității. Fundamentul pasiunilor ideologice este apriorismul. Realitatea devine elastică, maleabilă, ignorabilă. Plastilină. Mitologia Rațiunii se îngemanează cu maniheismul rațiunii mitologice. Este ceea ce sociologul american Alvin W. Gouldner numea, în anii 70, „matricea paleosimbolică a ideologiei.”
Citeam nu demult cum mă închidea cineva, numele sunt irelevante, acum un an sau doi, în sertarul gândirii de grup îndatorată „dreptei conservatoare americană”. Lega aceasta presupusă afiliere de perspectiva anticomunistă a Raportului Final.
Eram taxat drept „reacționar”. Nu contează, în asemenea exerciții procustiene, că primele mele articole în Vest au apărut in „Telos” și „Praxis International”, reviste pe care nimeni nu le-ar fi putut bănui de simpatii conservatoare ori neo-conservatoare.
Mai nou, le va fi scăpat acestor critici, am fost constant și consecvent opus tradiționalismelor pășunist-patriotarde de genul „AUR” și al altor megafoane ale intoleranței autarhice. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei ne pune în fața unei inconturnabile alegeri.
Un imperiu vicios și decrepit își irosește resursele pentru o întreprindere diabolică. Este o revărsare a Răului, o erupție a barbariei căreia nălucirile ideologice îi găsesc abjecte justificări.
Mă irită „certitudinile” omnisciente ale celor care, de fapt, fug de responsabilitate. În ultima analiză e vorba de forma mentală, monistă și monopolistă, care, dincolo de atâtea distincții și disjuncții, îi apropie pe tenorii extremei stângi de baritonii dreptei radicale.
Sunt lovinescian, nu voi osteni să o spun. Pledez pentru sincronizare cu valorile modernității, pentru deschidere, pentru pluralism. Nu port și nu recomand nici altora să poarte ochelari de cal.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
