Nu l-am cunoscut persoal, dar mi-a vorbit prima oara despre el Nina Cassian, într-o seară în toamna anului 1985 la New York, în apartamentul ei din Washington Square Village.
Fusesera buni prieteni, numele său apărea des în jurnalul despre care se știa că exista. Pe urmă au venit veștile, tot mai alarmante. Datorită unei delațiuni, Securitatea a pus mâna pe jurnal. Gheorghe (Babu) Ursu scria acolo tot ceea ce credea el despre satrapul paranoic. Era suficient pentru slugile dictaturii să pornească infama anchetă.
Gheorghe Ursu trebuia stors de toate informațiile despre unii și altii. Cârmaciul național știa sigur de arestare și de anchetă. Ursu făcuse parte din generația romanitică a utecistilor de după razboi. Ceaușescu îi cunoscuse personal pe unii dintre cei pomeniți în jurnal. Mărturia lui Ursu trebuia aneantizată.
Gheorghe Ursu a murit pentru ca nu s-a temut. Pentru ca a crezut în puterea adevarului.
Decizia ÎCCJ din 27 iullie 2023 contrazice in toto concluziile Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Represiunile securiste nu au încetat în martie 1965.
În septembrie 1965, la Facultatea de Filosofie a Universității din București, a fost organizată o abjectă „infierare” a unui grup de studenți care îndrăzniseră să comenteze „politica partidului”.
Nu au existat două Securități, una maligna, înainte de venirea lui Ceaușescu la putere, și alta, relativ benignă, dupa 1965. Am scris despre cazul doctorului Sdaechter (sin)ucis de Securitate. Nu o spun eu, a spus-o Ceaușescu în ședința Comitetului Politic Executiv.
Acțiunile Securității de „prevenire” și pedepsire a oricărei activități de opoziție (în care includ disdenții precum Doina Cornea, Paul Goma, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Gabriel Andreescu, membrii SLOMR, participanții la greva din Valea Jiului și la revolta muncitorească de la Brațov) sunt cunoscute, documentate știintific, si dincolo de orice suspiciune de partizanat.
Achitarea asasinilor disidentului Gheorghe Ursu nu ține de dreptul comun. A fost o crimă împotriva umanității. Decizia ICCJ este negaționistă. O spun cu deplină răspundere profesională și morală. Decizia ICCJ este ignobilă și scandaloasă.
Întemeiată pe falsificarea deliberată a realității istorice, situată la antipodul cercetărilor științifice privind aparatele terorii comuniste, această decizie este, de fapt, a doua moarte a inginerului disident Gheorghe Ursu.
Judecătoarea Corina Corbu (foto stânga) poate fi mulțumită. Corbii securiști sunt încântați. Nimeni nu le va scoate ochii. Nu știu cum, dar azi mi-am amintit că numele labradorului Tovarășului era Corbu. Emil Bobu îi spunea „tovarășul Corbu”. Tovarăsa Maria Bobu era ministrul „justiției”.
Vladimir Tismăneanu este profesor de științe politice la University of Maryland și autor a numeroase cărți despre totalitarisme, ideologii, utopii și revoluții.
