Într-o zi, Marilisei Toma i s-a furat afacerea. Asociatul ei, alături de care, legal, avea drepturi egale în firmă, a reușit, printr-o serie de falsuri girate inclusiv de funcționari ai statului român, să o scoată peste noapte din propria afacere.
Miza: toate bunurile companiei. Cel mai important dintre bunuri, un bloc cochet într-o zonă bună a Iașului, care bate spre un milion de euro. Femeia a aflat întâmplător că nu mai are acces la conturile, la veniturile și cheltuielile companiei, la banii investiți, la contractele care se semnau, la angajamentele firmei. La nimic. Așa a început totul. Ca o aberație. Treptat.
INVESTIGATORIA prezintă astăzi povestea mizei mai mici, o casă de aproximativ 80.000 de euro, afacere pe care asociatul Marilisei Toma, Emil Bejan, a pariat totul, jucând pe degete instituțiile statului.
Ce a urmat este, pur și simplu, România. Acest stat-zombie în care „toți știu”, dar „toți se acoperă”.
Un stat în care aproape nu există zi fără să vedem cu ochii noștri iadul. Vedem corupția, incompetența, indiferența. Vedem, aproape ca pe ceva banal, tradiționalul sistem de pile și relații.
Fie că vorbim despre cazuri de vârstnici bătuți și uciși în azile, fie despre gravide lăsate să moară în chinuri în spitale ori nevoite să nască pe trotuar. Fie despre șoferi drogați, ocrotiți de polițiști și lăsați să omoare oameni pe stradă. Fie despre firme dubioase controlate de baroni politici și păsuite de oamenii legii până la momentul în care acestea explodează. La propriu. Explodează și ne ucid.
Povestea Marilisei Toma vine de la Iași. Rețeta folosită pare simplă, în cazul ei, dacă urmărim firul documentelor, dar nu ar fi fost niciodată posibilă fără aportul decisiv al unor angajați ai statului român. Adică tocmai a celor pe care îi plătim să aplice legea, și nu să închidă ochii la infracțiuni.
În cazul nostru, faptele și personajele poveștii arată, pe scurt, așa: să presupunem că ești om de afaceri, fără „propteli” la nivel înalt, deții o firmă cu un asociat, aveți drepturi egale, iar partenerul tău face, pe ascuns, un înscris fals. Și duce acel document fals la Registrul Comerțului, unde funcționarul nu-i verifică actele, interpretează legea greșit și îi înscrie falsul în sistemul informatic al instituției. Consecința? Într-o singură zi, ești tras pe tușă, ilegal, din propria ta firmă.
Mai departe, inclusiv în ciuda unei hotărâri definitive a instanței, partenerul tău de business continuă seria falsurilor și a infracțiunilor, folosindu-se de un procuror pentru care pare că nu există capitolul „Infracțiuni de fals” din Codul Penal și de o notăriță-vedetă, care parafează falsuri, care „omite” să ceară documente, invocând greșit legea, dar care oferă explicații precum că clienții „au insistat”.
Pare complicat? La Iași, deloc! Mai ales când miza o reprezintă bunuri de peste un milion de euro.
Dar să vedem faptele.
