Când se uită la noi, proștii care muncim cinstit, ne plătim dările la timp și ne drămuim fiecare bănuț, ăstora ca Buzatu li se face greață. Suntem toți niște tâmpiți în ochii lor. Niște sărăntoci care îi deranjăm prin simpla noastră existență și care merităm doar umiliți, mulși și de mărunțișul pe care-l mai avem. Nici un scuipat nu dau pe noi.
Imaginați-vă ușurința cu care Buzatu, de 30 de ani de când a capturat Vasluiul, ia cel puțin 10% șpagă la contracte. De data asta, 10% a însemnat 1,25 milioane de lei, adică vreo 390 de salarii medii nete, la nivelul județului Vaslui (anul trecut, valoarea era 3.217 lei).
La care mai adăugați încă 714.000 de lei cât a cerut șpagă și „consultantul” care a intermediat combinația între Buzatu și constructorul care l-a denunțat la parchet. Iar din ăștia vreo 700 de mii, fiți siguri că o parte erau puși deoparte tot pentru Buzatu.
Probabil că până acum, când banii au fost marcați de DNA, făcându-se flagrant, au fost sute, poate chiar mii de contracte date pe șpagă de Buzatu. Toate contractele, de fapt, nimic nu ajungea pe bune la vreun om de afaceri cinstit.
Oricine înțelege cum funcționează un business normal pricepe și cum ar fi să-ți zboare din firmă, cu valiza, 10% dintr-un contract. Plus încă pe atât, cel puțin, pe la diverși „consultanți” și funcționărași.
N-ai cum să arunci banii ăștia dintr-un business decât dacă, la rândul tău, furi. Asta e singura metodă. Furi, și furi mult, de la clienți, de la statul român, de oriunde poți fura.
Când ne mai gândim de ce drumurile noastre-s rupte și găurite la scurt timp după vreo „mare” lucrare, să ne aducem aminte de Buzatu. Dar numele poate fi oricare altul, pentru că e plină țara de Buzați.
Deci tu, constructor de drumuri, să zicem, ca să dai o șpagă de 10% din contract, plus celelalte, trebuie să te apuci, la rândul tău, de furat. Și ce poți fura mai ușor? Furi la drumurile pe care ar trebui să le faci. Furi materiale la greu, că doar cine îți verifică ție, pe bune, lucrarea dacă tu cumperi, să zicem, un șef de județ? Nu rezistă drumurile? Așa, și? Proștii de la care, de fapt, furi n-au nevoie de drumuri. Ei sunt doar niște sclavi.
Dumitru Buzatu e din 1993 în PSD. De atunci conduce Vasluiul. Fosta lui nevastă, Gabriela Crețu, parlamentar PSD, spune că a intrat în partid în 4 ianuarie 1990. Să ne imaginăm timpurile de atunci. Ce jaf și ce crime făcea peste tot în România partidul lui Iliescu. Ce pumni și răngi în cap împărțea oricui mișca în front, în fața securiștilor ăia vechi, odioși.
Și când ei controlează absolut totul în țară de la Revoluție, iar cei mai mulți o făcuseră și până atunci, când ne-au sărăcit și ne-au mințit tot timpul, aruncându-ne câte un colț de pâine peste gard, pe la alegeri, cum să ne mire când una ca ex-nevasta lui Buzatu ne spune senină că ăsta și-a adunat averea cinstit, „se ducea la prășit, la strâns fân”?
Vă dați seama, atât de tâmpiți ne cred ăștia când ne spun că, de fapt, Buzatu muncea mult la câmp și așa a adunat hectare de teren, de pădure, clădiri, vile, apartamente, mașini de lux. Și nu doar el, ci și tot neamul lui.
Atât de tâmpiți ne cred.
