Sunt atractive garanțiile, se plătește suplimentar pentru ele sau pentru a le prelungi valabilitatea, a devenit un serviciu tranzacționabil în sine. Transpunerea directivelor europene privind protecția consumatorului în servicii efective care să protejeje cumpărătorul a devenit atât de atractivă pentru vânzători, încât pentru unii dintre ei a devenit instrument de marketing acordarea extra-garanției.
Însă, toate aceste garanții vin cu câteva condiții, care deseori fac diferența și care îl împiedică pe cumpărător să-și revendice dreptul la garanție.
Să vorbim punctual despre a garanta sau a nu garanta consultantul succesul unui proiect.
Până la un anumit punct, se pot acorda garanții în acest domeniu, iar acela este punctul de verificare a conformității și eligibilității proiectului de finanțare depus spre evaluare. Până în acest stadiu de evealuare, mulți dintre consultanți se angajează prin contract să restituie clientului onorariul plătit, iar un solicitant de finanțare este important să verifice și să se asigure că are clauza în propriul contract.
Ulterior acestei etape de evaluare, promisiunea garanției este doar un element de marketing.
Voi explica de ce.
Proiectele intră într-o competiție, fiecare primește un anumit punctaj, iar acest punctaj diferă în funcție de domeniul de activitate, de indicatorii financiari ai aplicantului, de numărul de locuri de muncă create, de structura bugetului proiectului, iar lista criteriilor de punctaj și selecție poate continua.
Prin urmare, oricât de bun este un proiect, pot exista alte proiecte mai performante ca impact și mai bine punctate în funcție de criteriile prestabilite. Chiar și la punctaje maxime egale se va face o diferențiere în funcție de anumite criterii de departajare (este firesc să fie așa pentru că bugetele sunt limitate), astfel că, deși poți avea control asupra proiectului tău, nu poți anticipa cu exactitate concurența și punctajul sub care se va trage linia câștigătoare.
Este exact ca în sport. Nici David Popovici, oricât de bine pregătit este, poate chiar în formă maximă, nu câștigă fiecare cursă.
Acest risc este unul pe care aplicantul pentru o finanțare nerambursabilă și-l asumă, un risc a cărui acoperire nu i-o poate garanta consultantul. Este un risc pentru care invit la asumare, nu la o încercare de prevenire a riscului prin a plăti suplimentar consultanții care garantează că vor găsi alternative pentru acel proiect.
Citește și: Fondurile nerambursabile. Cât e risc și cât e oportunitate?
Alternativele de programe de finanțare sunt rare, poate chiar inexistente in intervale scurte de timp, iar nevoia de finanțare și de investiții a unui aplicat se modifică continu, la fel și cum condițiile de acces și selecție se modifică la fiecare apel de proiecte.
Așadar, invit la prudență în fața unor promisiuni de multe ori nerealiste și la un management corect al așteptărilor în colaborarea cu un consultant pentru că o garanție vândută sub forma „redepunerii proiectului pe un alt apel de proiecte” este o iluzie.
Este foarte posibil să nu mai existe o nevoie reală pentru această redepunere a proiectului. Unele apeluri de finanțare sunt unice într-o perioadă de programare de 7 ani, deci sunt șanse foarte mici ca eligibilitatea aplicanților și nevoia lor să rămână neschimbate.
Giana Bălan – Consultant, Trainer și Mentor pentru consultanți. Economist de profesie, cu o activitate la catedră de 5 ani în mediul universitar, în cadrul Universității de Vest din Timișoara, și o experiență practică de 17 ani în mediul privat, acordând consultanță în afaceri și în accesarea de fonduri nerambursabile. De 6 ani este antreprenor și inițiatoare a proiectului Startup Kids – Club de antreprenoriat pentru copii.
