Un exemplu de alegație care descrie succint dezarticularea viziunii morale asupra ordinii naturale.
O mostră de inexpugnabilă ignoranță și ermetic analfabetism cultural cu inevitabile consecințe pentru societate. Consecințe desigur niciodată evaluate de cei ce pot vedea în familie „orice vor oamenii să vadă”, adică să proiecteze cu mintea lor ieșită din minți dincolo de nesemnificativa realitate.
E-urile ideologice îngurgitate în doze aproape letale fac ravagii în metabolismul cultural și moral al celor care nu au avut acces la hrana și aerul curate ale celei mai înalte culturi a lumii, cea europeană, rodită de codul moral iudeo-creștin.
Cel care a germinat, rodit și hrănit inclusiv Modernitatea, din care ideologii de rit progresist, trăitori bezmetici în evul obscur al relativismului și post-adevărului nu mai înțeleg nimic. Întrucât, nemaiavând acces la cheia ei culturală, aceasta le rămâne, desigur, impenetrabilă.
Lichidarea lumii „vechi”, contestarea autorității formatoare a familiei edificate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie sau dintre o femeie și un bărbat, multimilenară instituție (nu „contract”) în care aproape toți ne-am născut și singura care poate duce omenirea mai departe, prigonirea firescului, ștergerea programatică a urmelor trecutului, căruia toți îi datorăm prezentul și în cea mai mare măsură viitorul, acestea sunt semne virulente ale existenței în chiar mijlocul lumii civilizate de Decalog și Evanghelie a noilor barbari:
ideologii salvaționiști care vorbesc inept, deci nedrept despre trecut și perorează identic despre un viitor pe care, opunându-l isteric creștinismului și instituțiilor tradiționale, îl cred cu necesitate mai bun. „Mai binele” sprijinit pe nimic fiind marota, devenită deja bătrâna cocotă, a tututor ideologiilor.
Nu este deloc sigur că statul, învățământul sau politicienii de pretutindeni au dreptul moral să se folosească de constructe ideologice precum „căsătoria pentru toți” (detestată cândva de mai vechii „toți”) sau de concepte precum „genul” și „diversitatea” pentru a le instituționaliza în vederea schimbării dramatice a relațiilor sociale.
Cine dintre oamenii cu adevărat lucizi și responsabili și-ar putea asuma responsabilitatea pentru o asemenea non-necesară schimbare?
Deconstrucția realității și a naturalului (care constituie un dat) nu ajută pe nimeni.
Nici chiar pe cei ce se simt aparent avantajați de ea.
Vasile Bănescu este consilier patriarhal și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.
