Ereditatea AUR include „Mișcarea pentru România” a lui Marian Munteanu, Partidul România Mare al lui Vadim Tudor, naționalismul specios al Cenaclului Flacăra, conspiraționismul utecist de tip Cristoiu, neolegionarismul revistei Rost, împreunate în fantasmele resentimentare și urletele ultrașilor de pe stadioane. Dacă acesta nu e fascism, atunci ce este? În nciun caz „conservatorism”.
Gândirea conservatoare respinge extremismul. Este ceea ce are în comun cu liberalismul. AUR vine din maligna îmbrățișare dintre comunism și fascism, dintre securism și gardism. Deconstruirea acestei ideologii deliberat sincretice ne ajută să-i dezvăluim resorturile, ambițiile, interesele.
Sigur, este multă impostură acolo. Dar circul nu trebuie subestimat. Circul magnetizează mulțimile, îndeosebi în situații de acută descumpănire morală.
Revenirea fantomelor interbelicului în noile ontologii antidemocratice face parte din sindromul populist radicalizat.
A nu se crede că spectacolul este aprioric efemer, că este doar o furtună într-un pahar cu apă. Vom afla poate odată când și unde a fost născocit AUR. Dar, sincer, este prea puțin important. Sub privirile impasibile ale unei clase politice s-a coagulat un partid-mișcare care își propune „preluarea”, adică acapararea totală a puterii. Aici e abcesul. Care, dacă nu se intervine la timp, poate produce o septicemie.
