Premierul ungar Viktor Orbán nu a pierdut ocazia nici la recenta întâlnire la nivel înalt a liderilor din UE pentru a-și arăta devotamentul față de interesele Moscovei. Poziția sa este cunoscută de la începutul invadării Ucrainei, însă acum s-a ajuns în momentul în care nu mai poți să te ascuzi după declarații generaliste, pentru că e vorba de luarea unor decizii.
Ceea ce s-a decis la Bruxelles pe 14 decembrie este decisivpentru viitorul UE. Invitarea Ucrainei și a Republicii Moldova pentru începerea negocierilor de aderare este un semnal clar pe care Bruxellesul îl trimite Moscovei, pe care toți cei ce susțin valorile europene îl așteptau demult. Ce face Orbán în acest caz?
Invocă procedurile care, așa cum știm, sunt lungi, necesită timp. Niciunul dintre statele ce au aderat după prăbușirea lagărului comunist nu a îndeplinit procedurile ca la carte. A intervenit atunci decizia politică, ce a trecut cu vederea apecte ce s-au rezolvat în timp.
Era clar pentru toată lumea că nici Ucraina și nici Republica Moldova nu aveau cum să îndeplinească toate condițiile de aderare, dintr-un motiv evident: agresiunea Rusiei. Dar, invitarea celor două țări la masa negocierilor de aderare este o măsură fundamentală menită să le arate în primul rând cetățenilor ucraineni și moldoveni faptul că nu vor fi lăsați la dispoziția Moscovei; apoi, ea le cere rușilor să-și ia gândul de la visul de a mai opresa cele două țări la fel cum a făcut-o în lunga iarnă sovietică.
Ucraina și Moldova vor fi europene, cu sau fără îndeplinirea condițiilor tehnice astăzi. Și nu doar aceste două țări, ci și Bosnia și Herțegovina. Iar Georgia va deveni țară cu statut de candidat la aderare;
deci, Marea Neagră nu va fi „lac rusesc”. Acesta este mesajul transmis de la Bruxelles de cei 26 de lideri.
Este hilar modul în care în aceeași minte își fac loc și procedurile legale și credința într-un presupus „dar genetic” al maghiarilor de a nu resimți presiunile. Nu cred că există așa ceva, dar maghiarii ar trebui să se căptușească pe viitor cu multă răbdare, fiindcă deciziile lui Orbán le va pune nervii la încercare. Iar presupusul dar genetic nu le va rezolva nicio problemă.
Ce a obținut Orbán ieșind din sală în momentul votului, la sfatul lui Olaf Scholz? 10 miliarde de euro din banii ce i se cuveneau Ungariei dacă Orbán nu ar fi făcut dizidență în UE. „26 de state membre au fost neclintite că această decizie trebuie luată.
Așa că Ungaria a decis că dacă 26 de state membre au decis acest lucru, atunci ar trebui să meargă pe drumul lor”, a zis Orbán. „Iar au rămas izolați continentalii”, ziceau englezii când condițiile meteo făceau imposibilă traversarea Canalului Mânecii; unii englezi au avut impresia că și prin Brexit i-au izolat pe continentali. Cam același lucru crede și Orbán, dar fără urmă de umor englezesc.
„Două concesii într-un singur summit ar fi fost prea mult pentru a fi vândute acasă, în Ungaria”, a spus un oficial european. Așa că Orbán a fost nevoit să revină în țară doar cu exercitarea vetoului în cazul deciziei UE de a susține Ucraina cu 50 miliarde de euro. Europenii spun că situația se va debloca în ianuarie 2024.
Vor fi discuții aprinse, pentru că liderul maghiar a fost lovit tare. El a și anunțat că „mai târziu putem opri acest proces, dacă este nevoie tragem frâna de mână”. Sigur, procedurile din UE sunt stufoase și oferă fiecărui stat membru să-și exercite vetoul. Iar umilitul Orbán nu va aștepta mult timp până să-și ia revanșa, poentru că joi a plecat la Bruxelles ca un dulău și a revenit vineri acasă ca un cățeluș care nu papă tot, nici cât i se cuvenea din bugetul UE.
S-a vorbit mult timp de motoarele Comunității Europene, cu trimitere la Germania și Franța. S-a vorbit apoi de „Europa cu mai multe viteze”, ca urmare a diferenței de potențial dintre statele membre aflate în curs de integrare, sintagmă ce urmărea păstrarea solidarității între inegali. Fiecare a încercat să-și definească un loc cât mai onorabil în UE, exprimat în astfel de metafore automobilistice. Ultimul pe listă, Viktor Orbán, se prezintă ca frânar.
Sorin Bocancea este profesor și Rector al Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. Este Directorul revistei Polis și Președinte al Institutului de Studiere a Ideologiilor (ISI). Printre lucrările publicate se numără: „Instituţii şi politici publice în Uniunea Europeană” (2004), „Cetatea lui Platon” (2010), „Noi și postcomunismul” (2012) și „Trei decenii de învățământ superior privat în România. Universitatea „Petre Andrei” din Iași” (2021). A coordonat 12 volume colective (dintre care 4 în colaborare) și a realizat alte 5 în coautorat. A publicat peste 60 de articole științifice în reviste și în volume colective.
