Apariția dezvăluirilor despre comportamentul abuziv al profesorului universitar Alfred Bulai a deschis drum liber unor alte mărturii. Ținute sub lacăt decenii la rând. De frică. De rușine. De gândul că oricum nimeni nu va face nimic. Pentru că la SNSPA s-a vorbit mereu de un alt prădător sexual, care nu era Alfred Bulai.

 

Unul care apărea foarte des pe posturile TV, dând lecții despre moralitate și democrație. Iar în minutele acelea, în care el apărea pe sticlă ca un reputat sociolog în gura căruia are un sens să te uiți, niște femei simțeau o puternică stare de greață. Foste studente sau femei care au vrut, la un moment dat, să lucreze în apropierea lui. Așa că închideau televizorul. Dar nu era suficient. Fiecare apariție publică a lui era pentru ele o retraumatizare. Iar poveștile lor rămâneau sub lacăt. N-a fost niciodată despre indiferență. A fost despre neputință.

 

LASĂ UN MESAJ

Te rugăm să introduci comentariul tău!
Introdu aici numele tău