Europarlamentarul Ramona Strugariu, co-președinte al REPER, a vorbit, într-un interviu oferit pentru SunMedia, despre o potențială candidatură a lui Dacian Cioloș la prezidențialele din 2024, precum și despre care ar fi variantele de premier și de miniștri pe care partidul le-ar propune în eventualitatea unei intrări la guvernare.
Problemele legate de PNRR, de Schengen, situația din Republica Moldova și cum se raportează Bruxelles-ul la amenințările repetate ale Rusiei la adresa acestui stat, precum și momentul în care Moldova ar putea adera la UE, dar și care au fost, de fapt, motivele desprinderii actualului REPER de USR au fost alte teme abordate în cadrul interviului.
Ramona Ursu: Cum sunt privite la Bruxelles ultimele declarații ale Maiei Sandu, președinta Republicii Moldova, privind un nou plan al Rusiei de destabilizare a țării? În România, reacțiile liderilor politici au fost foarte palide pe acest subiect.
Ramona Strugariu: De la nivelul instituțiilor europene, reacția a fost imediată pe acest subiect. Încercările de destabilizare a Republicii Moldova, venite din partea Rusiei, nu sunt noi. Știm foarte bine că, pe parcursul anului trecut, au fost dejucate mai multe astfel de planuri de destabilizare, însă ele sunt urmărite și în continuare de UE.
Acum, este o situație destul de tensionată, a fost acea discuție între președintele Zelenski și Maia Sandu, în baza unor informații cum că ar urma o nouă serie de încercări ale Rusiei care privesc destabilizarea Republicii Moldova, o țară care este la granița unui război. Lucrurile vor rămâne complicate pentru mai multă vreme, de aici înainte.
Însă, în primul rând, cred că nu ar trebui să panicăm pe nimeni, pentru că este o situație încărcată căreia trebuie să-i facem față cu calm și echilibru. Este important ca Republica Moldova să-și păstreze luciditatea și angajamentele pe care și le-a luat și față de instituțiile europene, și față de cetățenii Republicii Moldova.
Iar BucureștiuL, și aici o spun foarte răspicat, ar trebui să fie mult mai prezent în ceea ce înseamnă semnalele de sprijin și DE solidaritate cu Republica Moldova.
Dar dincolo de asta, rămânem, la nivel european, foarte conectați la ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Asistența financiară va continua să vină, tocmai ne pregătim să susținem această țară cu încă 145 de milioane de euro.
În contextual procesului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, care ar putea fi un termen rezonabil pentru această aderare, ținând cont de situația complicată din Transnistria? Vorbim despre o zonă separatistă, foarte greu de controlat din multe puncte de vedere, unul fiind siguranța granițelor. Și spun acest lucru ținând cont de atenția UE privind securitatea frontierelor statelor membre, Moldova având această vulnerabilitate în Transnistria.
Este adevărat, însă, noi nu avem condiții excepționale de aderare. Știm foarte bine că suntem în cadrul acelorași prevederi de dinaninte de a se discuta despre aderarea Republicii Moldova, și mă refer în special la Articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Este adevărat, în același timp, că noi am luat niște decizii istorice în ceea ce privește Republica Moldova și Ucraina. Am deschis această oportunitate și nimeni nu s-ar fi gândit, cu câteva luni mai devreme de iunie 2022, că lucrurile se vor desfășura atât de repede.
Deja suntem într-o altă secvență, deja se pregătește o agendă pentru deschiderea negocierilor de aderare, deja Republica Moldova beneficiază de alte instrumente financiare, de o susținere mult mai structurată la nivel tehnic.
Dar nimeni nu spune nici despre Republica Moldova, nici despre Ucraina că aderarea la UE se va întâmpla peste noapte. Moldova nu este o țară în război. Este adevărat că are o frontieră vulnerabilă, e adevărat că se simte amenințată și vedem că sunt tot felul de tentative de destabilizare a ei, inclusiv de către oligarhii din interiorul țării, care colaborează bine cu Kremlinul.
Citește și: România și Republica Moldova. De la podul de flori la tăceri pline de îngrijorare
Dar ar putea să facă niște pași buni și rapizi în direcția aderării, prin niște reforme consistente. Eu cred că programul pe care l-a pus pe masă Natalia Gavriliță (fostul premier al Republicii Moldova – n.r.) pentru secvența 2023 – 2025, dar și pentru Moldova 2030 este unul foarte bine articulat, care, pus în practică, trebuie să coincidă cu ceea vrea să vadă UE: dezvoltare, stabilitate, reformă a justiției, luptă anti-corupție.
Este clar că Moldova e pe o traictorie bună. Sigur, nu evoluează atât de repede pe cât ne-am fi așteptat, pentru că întotdeauna așteptările sunt mai mari decât ceea ce se întâmplă în mod real, dar poate evolua bine, cu niște pași mai concreți și mai articulați decât Ucraina, care este o țară în război.
Și, așa cum știm, într-o țară în război este foarte complicat să ai o dovadă foarte clară a unor progrese, a unor reforme și a felului în care acestea pot fi implementate. Însă Moldova poate face asta.
Apoi, Republica Moldova este o țară mică, care poate fi sprijinită financiar mult mai echilibrat și mai consistent decât poate fi sprijinită, în acest moment, Ucraina.
Nu aș da o dată pentru aderarea la UE a Republicii Moldova, însă aș spune că acest lucru ține foarte mult de efortul țării, pe de o parte, să nu fie tentată să deraieze de la agenda europeană pe care și-a asumat-o. Semnalul pe care Moldova l-a dat către Bruxelles a fost unul foarte bun, iar de partea cealaltă am văzut și încrederea Bruxelles-ului și în președinta Maia Sandu, și în propunerile ei de guvern, și în PAS.
Tot ce înseamnă asistență macro-financiară către Republica Moldova și alte tipuri de sprijin au crescut în volum, fără precedent. Vorbim despre 190 de milioane de euro din 2010 până în prezent, iar numai în ultimul an a fost aprobat, inițial, un sprijin european de 150 de milioane de euro și, ulterior, alte 145 de milioane de euro. Asta ne spune că, în mod clar, tot ce ține de președintele Republicii Moldova, de guvern, de partidul de guvernare prezintă încredere la nivelul Bruxelles-ului.
Unde ar putea rata Republica Moldova acest proces de aderare la UE?
Cred că ce nu vrea să vadă nimeni în astfel de vremuri este instabilitatea politică. Trebuie să ne aducem aminte că, în cazul României, înainte de aderare, s-a cerut clar această stabilitate politică. Chiar am avut un pact politic pentru aderare, iar după aderare instabilitatea politică a fost unul dintre pricipalele lucruri care ni s-au reproșat, ele afectând MCV, reformele în justiție.
Cred că acestea sunt lucrurile pe care Republica Moldova trebuie să le aibă în minte tot timpul, anume să păstreze această stabilitate politică, să-și crească independența energetică și să-și întărească legăturile cu UE. Cât va dura?
Poate 2030 este un moment bun pentru aderare, poate se întâmplă mai devreme de atât. Dar acest lucru se va întâmpla odată ce REPUBLICA Moldova va trece prin toate capitolele pe care le presupune aderarea.
Care este agenda REPER la Bruxelles?
Delegația REPER la Bruxelles are un plan pentru Europa, pentru că la noi au fost și continuă să fie unele dintre cele mai importante dosare legislative care au marcat acest mandat, în contextul pandemiei și al războiului.
Și vorbesc despre PNRR, un subiect controversat pe agenda politică a României, dar, mai departe de asta, PNRR înseamnă facilitatea europeană de redresare și reziliență, care a însemnat un ajutăr fără precedent pentru ca toate statele membre să-și revină din pandemie. Este un dosar care a fost gestionat de Dragoș Pîslaru, europarlamentar REPER.
Apoi, vorbim despre Pactul European pentru Inteligența Artificială, un dosar care îi aparține lui Dragoș Tudorache, raportor REPER. Mai vorbim despre pachetul legislativ pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care este o propunere fără precedent în UE și pentru care eu sunt responsabilă. Iar acum avem, în sfârșit, propuneri legislative pentru libertatea presei, iar pentru asta a fost o muncă de câțiva ani. Sunt dosare-cheie pentru Europa, aflate în responsabilitatea noastră, a celor din REPER.
Vreau să subliniez un lucru important pentru România, anume că nu trebuie să se mai plaseze, de câte ori vine vorba despre discuții strategice și alegeri pe care trebuie să le facă, în spatele căruței, așteptând să o tragă cineva înainte.
Nu sunt vremuri în care mai stă cineva să te tragă de mânecă și să te roage să faci pașii pe care îi face acum foarte hotărât Europa într-o direcție sau alta. În acest sens, există un plan politic foarte clar în REPER, anume ca România să fie la masa celor care decid la Bruxelles, să aibă un cuvânt de spus în ceea ce privește politica de reindustrializare, de aducere a industriilor esențiale înapoi pe teritoriul European.
Citește și: Tripleta care poate salva România de o dominație totală a PSD
Mai vorbim, apoi, și despre tot ce însemană acest plan verde și de creșterea independenței energetice, dar și despre securitatea regională, dincolo de faptul că România are niște reprezentanți în structurile de securitate la nivel regional. Trebuie gândit clar care este poziția României în materie de securitate regională și cum poate fi un pol de stabilitate în relația cu SUA și NATO, pentru regiune. Deocamdată, România nu este mai nicăieri în aceste subiecte mari europene, iar asta cred că poate să facă un partid politic care înțelege relevanța pașilor pe care îi facem acum pentru viitorul Europei.
Dacă ne uităm la clasa politică din România, plină de plagiatori, de personaje controversate sau certate cu legea, de indivizi care se joacă de-a extremismul, este aproape imposibil să ne imaginăm că acești politicieni pot deveni jucători importanți la masa celor care decid la nivel european. Cum rezolvăm asta?
Încep cu pasul cel mai simplu care îmi vine în minte: să votăm la fiecare rând de alegeri. Aș vrea să văd energia aceea din societatea românească, care pe mine m-a determinat să fac pasul spre politică, pentru că acum pare că e multă liniște. Iar asta e îngrijorător, ținând cont de ceea ce se întâmplă în Europa, de cum evoluează populismul. Noi nu ne permitem liniștea aceasta.
Și dacă nemulțumirea generată de acei politicieni corupți sau potențiali penali ori plagiatori e atât de mare, atunci ar trebui să fie dublată de motivația de a-i schimba pe acești oameni din funcțiile publice și de a duce către guvern, parlament, Parlament European, președinție niște oameni care să se ridice la întâlțimea vremurilor.
Dar clasa politică ce ar putea face pentru a se „spăla” de astfel de personaje complet inadecvate pentru poziții importante în instituțiile statului?
Clasa politică trece și ea printr-un exercițiu de maturizare. Eu nu mai cred deloc în acele exhibiționisme de Facebook care strigă împotriva tuturor, dar nu vin cu niciun fel de propunere concretă sau cu un subiect care ar ridica un dialog între decidenții politici.
Cred că e momentul să ne maturizăm cu toții pentru că, așa cum spuneam, nu sunt vremuri în care să ne permitem vreun fel de romantism sau isterie.
Concret, ce ar însemna această maturizare?
Însemană să fii capabil să stai de vorbă cu tot ce înseamnă partide politicie – și nu mă refer niciodată la extreme.
Vorbim punctual despre AUR, nu?
Exact, dar și despre ce va crește ca structură suveranistă care își conturează tot mai mult prezența la anumite posturi de televiziune.
Însă când vorbesc despre dialog, mă gândesc la partidele care sunt în coaliția de guvernare, care sunt în opoziție și care, în acest moment, nu cred că vorbesc suficient de mult și de matur între ele.
Apoi, cred că ar trebui să existe un dialog între putere și opoziție, de fiecare dată când interesul țării o cere. Dacă, de exemplu, agenda de la Bruxelles a avut niște subiecte care pe noi, ca delegație, ne-a unit, cum a fost Schengen, asta însemană că și în România aceste partide ar trebui să aibă capacitatea de a dialoga.
Ceea ce spuneți vine în totală opoziție cu ceea ce s-a întâmplat, în ultimii ani, în privința USR, partid din care, alături de alți politicieni din actualul REPER, ați plecat nu de mult. De acolo, societatea civilă fie a învățat, fie și-a alimentat un discurs al permanentei nemulțumiri, ba chiar un discurs al urii. Un discurs în care dialogul a fost respins.
Pe acest fond, cum mai poate acum un partid nou, cum este REPER, să spună că vrea să dialogheze decent cu toată lumea? Din ceea ce am înțeles din ce spuneți, ne-am putea gândi inclusiv la o guvernare a REPER cu partide precum PSD și PNL. Concret, cum se poate face acest switch al discursului public, de la ură la colaborare, după ce niște ani a fost invers?
A fost invers pentru USR, pentru că s-a născut ca un partid anti-sistem, noi, cei din fostul PLUS, venind pe o altă aripă. Apoi, făcând fuziunea PLUS-USR, ne-am poziționat mai degrabă tehnocrat încă de la începuturile noastre politice. Și ca să fie foarte clar: niciunul dintre noi, și mă refer la nucleul fondator al USR, la nucleul fondator al REPER, nu suntem noi în politică.
Este clar un exercițiu de maturizare pe care și noi l-am aprofundat. Și noi am înțeles, ulterior, că nu trebuia să ieșim de la guvernare, că a fost o greșeală acea decizie, în momentul în care am avut această șansă de a guverna.
Sigur, avem niște linii roșii și le vom avea întotdeauna. Și nu spunem că vom guverna în orice condiții sau că vom accepta compromisuri pe bandă rulantă doar pentru a guverna sau a rămâne conectați la resursa publică. Dar cred că se pot găsi soluții respectând acele valori în care credem.
De ce s-a produs desprinderea de USR?
Noi am spus, în momentul în care am plecat din USR, că nu suntem adversari și că nu vom fi niciodată adversari politici. Noi am spus că mergem să construim ceea ce am promis că vom construi, pentru că în USR nu mai aveam o agenda publică.
Exista această presiune internă permanentă, care ne frustra foarte tare pe toți, care nu ne permitea să ne concentrăm asupra agendei publice și asupra responsabilității pe care mandatele noastre ne-o dau.
Politic, nimănui nu-i păsa de tensiunile din interiorul USR. Politic, oamenii așteptau să vadă de la noi că facem ceva concret, că avem o agendă consistentă ca partid de opoziție. Pe acest fond, s-a desprins REPER.
Apoi, am construit încercând să strângem și niște energii noi din societate și să mergem mai departe purtând acest mesaj de dialog cu societatea civilă, dar și cu celelalte partide.
Cred că acesta este cel mai important exercițiu pe care l-am învățat. Noi nu vrem să rămânem un partid de opoziție. Noi chiar vrem să guvernăm, iar pentru asta trebuie să ai niște punți de dialog și trebuie să lucrezi cu oameni care îți sunt parteneri de guvernare.
Apropo de maturitate și de puterea de negociere: în perioada în care făceați parte din USR, nu a existat nicio posibilitate de a negocia, în interiorul USR, astfel încât să nu existe această desprindere a actualului REPER?
La momentul respectiv, nu. Am încercat toate variantele înainte să facem pasul acesta. Ar fi trebuit să avem și unii, și alții același nivel de maturitate, iar asta nu s-a întâmplat. Nu vreau să arăt cu degetul spre nimeni, spun doar că, în momentul în care simți că e blocată orice cale de a negocia sau de a stabili o minimă agendă comună care să fie preponderant publică, și nu internă, asta te responsabilizează și te determină să faci pasul mai departe.
Noi nu am vrut să rupem o construcție politică care a însemnat speranță pentru foarte mulți oameni din România. Și ne-am gândit mult înainte de a face acest pas, dar în același timp am refuzat să rămânem blocați într-o realitate care nu arăta bine în niciun fel pentru România.
Concret, ce preocupa USR în perioada respectivă? Cu cine se tot lupta USR, în interior?
Existau diverse lucruri mici și conflicte între ceea ce se configura ca opoziția din interiorul USR cu ceea ce era puterea, dar și tot felul de discuții care pentru public nu au niciun fel de relevanță.
Și e frustrant să vezi că, în momentul în care intri în ședintețele Biroului Național, agenda e ocupată mereu cu astfel de discuții sau cu tot felul de lucruri care țin de felul în care își exercită diverse filiale sau diverși oameni din interiorul partidulu influența.
Și tonul destul de radical care se folosea între așa-zisa putere și așa-zisa opoziție din interiorul partidului. Ori eu nici măcar nu cred că într-un partid trebuie să existe putere și opoziție, ci trebuie să existe oameni cu care să faci echipă, chiar dacă au puncte de vedere diferite. Dacă sunt puncte de vedere diferite, le asculți, încerci să le incluzi în chestiuni ce țin de buna guvernare locală sau națională, dar nu lași să se creeze poli de putere în interiorul partidului. Și mai ales nu într-un partid tânăr.
Înțeleg să se întâmple așa ceva într-un partid ca PNL sau PSD, cu zeci de ani în spate. Acolo s-au așezat lucrurile în teritoriu într-un anumit fel, s-au format anumite prietenii, au trecut prin diverse etape. Dar de ce într-un partid tânăr, care nu are nimic, de fapt, de împărțit, s-ar produce astfel de tensiuni?
Cum răspunde eletoratul, în întâlnirile pe care le aveți, la argumentele că veți face lucrurile altfel decât ceea ce același electorat a văzut până acum la clasa politică? Inclusiv la episodul USR.
REPER a lansat un manifest politic la care am lucrat cu oameni din interiorul partidului, dar și cu experți care au venit alături de noi din diverse domenii, precum energie, finanțări europene, mediu etc. Sunt câteva propuneri concrete în acest manifest cu care credem că răspundem nevoilor de acum ale oamenilor, dacă ajungem într-o formulă de guvernare. Nu e deloc un document populist, presupune diferite reforme, dar este foarte orientat către nevoile societății de azi.
Când vorbim acum cu oamenii, am văzut că aceștia sunt mai puțin interesați de ce a fost în trecut, de ce am plecat din USR sau de lucruri de acest gen. La întâlnirile organizate de noi în teritoriu vin inclusiv oameni din alte partide politice sau din administrația locală. Iar aceștia spun clar că e momentul unei schimbări și au dat un semnal important de a lucra împreună, indiferent de viziunile politice.
Va candida Dacian Cioloș la prezidențiale, din partea REPER?
Eu sper că da. Încă nu am avut această discuție în partid, dar sper că Dacian Cioloș își va asuma o candidatură la prezidențiale.
Dar din discuțiile care au existat nu neapărat la nivelul luării unei decizii în partid, credeți că există o dorință și din partea lui Dacian Cioloș de a candida? Sau este doar o speranță a dvs.?
Avem aceste discuții, în acest moment. Sigur că trebuie să vină ca o intenție clară din partea lui și să o asumăm împreună, pentru a putea formula o ofertă politică concretă cu care să venim într-o cursă pentru alegerile prezidențiale.
Dacă ar fi să intrați acum la guvernare, pe cine ar propune REPER pentru funcția de premier?
Mă pot gândi la mai multe nume. Spun Dragoș Pîslaru aproape din reflex. Dar pot spune, la fel de bine, și Dragoș Tudorache. Aș putea să mă gândesc și la niște nume din țară, nu neapărat din REPER, pentru că noi am spus că putem susține, la nivel de partid, oricând, nume din societatea civilă sau din domenii diverse de expertiză.
Pentru Justiție pe cine ați propune?
Mă pot gândi la mai multe nume din societatea civilă. Și dacă ar fi să îmi asum un portofoliu în țară, mi-aș asuma și eu un portofoliu la Justiție.
La Apărare?
Cred că Dragoș Tudorache.
La Fonduri Europene?
Fără să ezit, aș spune Ana-Maria Icătoiu.
La Sănătate?
Ioana Mihăilă.
Educație?
Nu aș vrea să spun un nume, pentru că sunt mai mulți colegi care au contribuit la programul nostru politic în domeniul Educației. Mă gândesc, în primul rând, la Ciprian Mihali, dar, de fapt, în jurul lui sunt niște oameni care activează în Institutul REPER, în acest moment, un institut de profesionalizare a politicii, care cred că ar fi la fel de buni pentru portofoliul Educației. Am avea mai multe nume, inclusiv din societatea civilă.
Există un pericol real ca a doua tranșă din PNRR să nu mai ajungă în România, din cauza neîndeplinirii de către noi a obiectivelor pe care le aveam? A apărut, zilele trecute, informația conform căreia există o scrisoare pe care Comisia Europeană a trimis-o Guvernului României, în acest sens.
Această scrisoare există, a existat această corespondență între Comisia Europeană și autoritățile din România, la mijlocul lunii ianuarie. Noi, acum, ar fi trebuit să discutăm deja de a treia tranșă din PNRR, dar ne-am blocat la a doua.
Nu vin banii dintr-un motiv foarte simplu: ne-am asumat aceste reforme și trebuie să le facem. E discuția despre pensiile speciale, în special.
E și discuția pusă pe masă, la Bruxelles, de Guvernul din România, anume că ar trebui să rescriem PNRR-ul și ar trebui să îl renegociem. Nu trebuie deloc să facem asta, ci chiar trebuie să facem acele reforme. Trebuie să respectăm principiul contributivității la pensie, fie că vorbim despre pensile militarilor, ale celor de la Interne, ale magistraților etc. Nu am fost în stare să facem asta, până acum. Haideți să fim onești, să facem reformele la care s-a angajat România, ca să putem primi acești bani.
Referitor la Schengen, ce se mai poate negocia în acest moment și când ar putea intra România în Schengen?
Așteptarea rezonabilă este să se întoarcă la masa negocierilor în primul rând România, Bulgaria, Austria și Olanda. Acest lucru l-a spus și președinția suedeză, că își asumă să fie facilitator al acestui dialog. Dialog care a început în decembrie anul trecut, când au fost vărsate multe frustări și s-a văzut că a fost o atmosferă destul de tensionată.
Dar trebuie să depășim acest lucru și să începem din nou să discutăm foarte clar, în așa fel încât să nu mai existe rezerve în acest format de patru. Nu pot spune, astăzi, că avem un calendar clar privind subiectul Schengen, sper să îl avem până la finele lui 2023.
Dar depinde foarte mult de eforturile diplomatice pe care le face România, dar și de a ieși din această logică a urii, apropos de valul de ură care a existat când am primit vestea că nu suntem primiți în spațiul Schengen.
Și de a încerca să construim încredere cu o negociere politică consistentă. Ați văzut că s-au moderat discursurile dinspre Austria, în mod semnificativ, iar Olanda nu a avut, în principiu, o problemă cu România, ci cu Bulgaria, dar nu poate continua pe termen nedefinit.
Poate exista varianta decuplării României de Bulgaria, în cadrul acestor negocieri, pentru că s-a pus problema asta în spațiul public?
A existat posibilitatea să decuplăm acum ceva vreme, dar nu am făcut-o. Știm asta din multiple discuții de la Bruxelles. Dar acum nu cred că își mai are sensul această decuplare.
