Peter Sloterdjik: „Europa este o comunitate a bucătăriilor decât a politicilor comune. Suntem în post-eroism, avem o demasculinzare după capitolul machioistic”

Filosoful german Peter Sloterdjik s-a aflat la Timișoara cu ocazia Deschiderii Capitalei Europene a Culturii – Timișoara 2023. Filosoful a susținut o conferință pe tema „Câteva gânduri despre Europa astăzi”.

Aula Magna a UVT a fost plină de toți cei care au dorit să asiste la conferința susținută de Sloterdjik, unul dintre cei mai importanți filosofi contemporani ai lumii.

Contextul geopolitic care funcționează astăzi în Europa, în Occident, în lume, este unul extrem de complicat, volatil și imprevizibil. Anul trecut, pe 24 februarie 2022, Ucraina a fost invadată de Rusia. Dreptul internațional, convețiile, tratatele, cutumele, sunt igonrate ori suspendate.

Cum va arăta Europa după ce războiul din Ucraina se va sfârși. Expert în geoeconomie despre toate scenariile post-conflict: Războiul hibrid nu va înceta

Asistăm la cea mai violentă confruntare militară de după Al Doilea Război Mondial. Războiul din Ucraina a rescris brutal relațiile politico-militare și economice în lume. Blocurile de putere geopolitică sunt într-un confict deschis. Vacanța s-a terminat.

Semnele acestei inevitabile confruntări au fost ignorate de Occident, în vreme ce Europa de Est și Centrală au tras semnale de alarmă asupra politicii de expansiune promovat de Rusia, de Vladimir Putin.

În fapt, declarațiile lui Putin au fost clare, vorbind constant despre intenția de recuperare a spațiului ex-sovietic. Ceea ce au părut metafore discursive pentru Occident, s-au dovedit a fi etape spre un război convențional – tancuri și bombardamente, combinat cu un insidios războiul hibrid, informațional care a pregătit terenul. Șantajul nuclear pe care îl face Putin la adresa Occidentului este fără precedent și complicat de gestionat.

În acest context turbulent, de reașezare a lumii, a fost cu atât mai relevantă conferința filosofului german. În condițiile în care Europa de Est și Centrală se situează geografic în apropierea războiului, cu atât mai relevant în condițiile în care, înaintea invaziei din 24 februarie 2022, pe 18 februarie, cerea oprirea extinderii NATO și revenirea la arhitectura de securitate din anul 1997.

La aceea vreme, cu doar câteva zile înainte de invazie, Putin declara că „am discutat despre situaţia legată de propunerile adresate de Rusia Occidentului, principalele solicitări fiind oprirea extinderii NATO, refuzul de a instala sisteme militare ofensive în apropierea frontierelor Rusiei şi revenirea la capabilităţile militare NATO şi la infrastructura militară din Europa din anul 1997, când a fost semnat Tratatul Rusia-NATO”.

În discurul delirant timp de două ore, ținut astăzi, 21 februarie, Putin vorbește despre continuarea războiului, iar Occidentul șim în special, SUA, sunt inamicii Rusiei. Strategia țapului ispășitor. Occidentul este îngrijorat de ajutorul pe care China i l-ar putea da lui Putin.

În acest context desenat, noul imperialism de rit vechi promovat violent de Rusia este o consecință a unei politici cinice, dacă ar fi să vorbim în termenii deja consacrați în cartea lui Peter Sloterdjik, „Critica rațiunii cinice”, publicat la 1983, și care propunea o radiografie nemiloasă a lumii noastre postmoderne.

La conferința de la Timișoara, Sloterdjik a punctat faptul că, astăzi, Europa pare mai degrabă o „comunitate a bucătăriilor decât una a politicilor comune, Europa care s-a lăsat pradă mai degrabă unui savoir vivre”.

La începtul anilor 2000, Peter Sloterdjik publica un studiu cu titlul „Falls Europa erwacht” (În caz că se deșteaptă Europa), în care se întreba, la zece ani atunci de la încheierea Războiului Rece, dacă Europa eliberată din menghina celor două superputeri rivale – URSS la est, SUA la vest –, va fi capabilă să se repoziționeze ca un actor major pe scena politică a lumii și să-și reia locul istoric cuvenit, în rezolvarea întrebărilor complexe ale contemporaneității.

Azi, douăzeci de ani mai târziu, odată cu întoarcerea războiului pe teritoriul vechiului continent, care este rolul Europei pe harta lumii este important de înțeles. Politica cinică a profitului s-a dovedit într-un final păgubitoare.

Astăzi, Europa trebuie să își definească rolul, poziția în raport cu politica brutală a lui Putin, cu ambițiile Chinei, cu SUA. Care mai este astăzi rolul principiilor fondatoare ale construcției europene, ce mai este Europa astăzi.

Nu putem puncta declarațiile făcute de Peter Sloterdjik la conferința de la Timișoara fără să facem referire la cărțile sale precum „Critica rațiunii cinice, apărute în 1983, publicată în limba română la editura Polirom, în traducerea lui Tinu Pîrvulescu și Sanda Munteanu, tradusă în zeci de limbi sau conferința sa „Reguli pentru parcul uman” care i-a adus notorietatea.

Srierile sale au declanșat dezbateri internaționale asupra biotehnologiei și sfârșitul umanismului. Pentru Sloterdijk, societatea umană a ieșit în anii 70 din cheia „mitologiei revoluționare”, moment care schițează zorii unei antropologii cinetice. Cheia înțelegerii lumii în devenirea ei ar consta în înțelegerea rolului pe care îl are mulțimea/masa/„adunătura” și saltul spre „masa de divertisment”.

Într-un sens profund, raportarea la fundamentele morale se schimbă. Media plasează semințele noii religii. În minunata sa lucrare „Disprețuirea maselor”, apărută la editura Idea Design & Print, în 2004, Sloterdjik analizează intrarea mulțimii în istorie, referindu-se la formula prin care Elias Canneti definea mulțimea: „negru de oameni”.

Mulțimea intră astfel în istorie. Filosoful german citează ca motto al lucrării sale din Elias Canetti, ”Masă și putere” (Masse und Macht), ediția din 1978, anume:

„Masa este o apariție care, pe cât de enigmatică, pe atât de unviersală, se află dintr-o dată acolo unde înainte nu era nimic. Câțiva oameni, mai puțini, ar fi putut sta liniștiți împreună; cinci sau zece sau doisprezece nu mai pot. Nimic nu este anunțat, nimic nu este așteptat. Dintr-o dată totul este negru de oameni.”

Astfel, scrie Sloterdijk, mulțimea devine locul în care individul se pierde, eul colectiv se formează, se metamorfozeză, se deformează.

Citește și: Marea dilemă: este războiul lui Putin sau al Rusiei? Iulia Joja: În Ucraina, timpul este acum de partea rușilor – Interviu

„Termenul masă ajunge în expunerea lui Canetti la o expresie care articulează blocarea devenirii subiectului în însuși momentul realizării sale – pentru că masa, înțeleasă ca masă de adunare, nu poate fi întâlnită altfel decât în situația de pseudoemancipare și semisubiectivitate – ca un ceva vag, labil, nediferențiat, condus de o tendință de imitare și agitație epidemică, feminin-faunesc, pre-exploziv, care în starea sa reală dovedește o mare asemănrare cu portretul pe care vechii maeștri ai psihologiei maselor, Gabriel Tarde, Gustav Le Bon, Sigismund Freud, i l-au desenat.”

În cartea Critica rațiunii cinice, publicată de Editura Polirom, filosoful contemporan Peter Sloterdijk dedică un amplu studiu cinismului – motorul societății umane a secolului trecut și a celui în care am intrat.

Apoi, în Eurotaoism. Contirbuții la o critică a cineticii politice”, editura Idea Design&Print, 2004, scrie că „Problema este însă că noi trăim o agonie a adevărului. Vechea alianță dintre lumină și adevăr – pactul factologic al raționalității occidentale – s-a destrămat din momentul în care am avut capacitatea de a folosi ceea ce este aducător de lumină ca pe un aducător de moarte. Armele nucleare croiesc și istoria filosofiei”.

Mai mult, Sloterdjik definește și cultura panicii în care trăim ca societate notănd că  „conștiința până acum ezoterică, numită în jargonul spiritualist iluminare, ajunge să devină o afacere publică.

Într-o cultură panico-extatică, populații întregi ar înfăptui actul care înainte era apanajul câtorva indivizi răzlețiți – saltul conștiinței către sfârșitul timpurilor pe când semn ai află în mijlocul timpului și ieșirea subiectului în afara cauzalității fugii și a speranței.

Prin aceasta, cultura preistorică a panicii ar fi singura alternativă la cultura mobilizării istorice, care deja de pe acum nu mai are înaintea ei o istorie, ci doar o numărătoare inversă.”

Nu știm dacă textul conferinței susținută sâmbătă, 18 februarie, la Timișoara va fi livrat opiniei publice sau va fi publicat chiar de Sloterdjik, însă pentru că totuși conferința a creat spațiul unei emoții în contextul geopolitic al războiul din Ucraina, punctăm câteva dintre delcarațiile filozofului german în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara.

• Istoria omenirii nu cunoaște un alt exemplu în care 28 state sunt împreună într-o construcție realizând un program comun, civilizator.
• Suntem amfibii politice. Avem pe de-o parte identitatea națională și pe de altă parte, cea europeană. Nu este limpede ce suntem. Locuitorii unei ape naționale sau înotăm în ape europene devenind naționali abia atunci când avem pământ sub picioare.
• Europa este morbidă, confuză, morocănoasă.
• Europa este, din punct de vedere politic, o pălărie prea mare.
• Europenii de astăzi sunt lăstarii unei era naționale.
• Europa s-a construit pe mitul celei de-a doua șanse. Americanii sunt o nație de dezertori, ei nu au vrut să renunțe la mitul fondator al celei de-a doua șansă, de aici avem optimismul tipic american care nouă, europenilor, ni se pare deplasat. Fuga lor, a americanilor, din depresia emigrantului care devine manie.
• Ceea ce numim Europa a luat naștere după călătoria lui Columb. Apusul a devenit Europa.

Europa devine locul unei drame politice în care ne aflăm acum, noi nu o observăm.

• Europa este scena unui experiment bio-politic cu efecte incalculabile.
• Marea Ciumă aproape că a decimat populația Europei. Vânătoarea de vrăjitoare era de fapt vânătoarea de moașe. La aceea vreme, aveam un control al nașterilor promovat în cadrul bisericilor.
• Procreearea în mizerie și în timpul campaniilor militare a dus la o explozie demografică care a permis, timp de câteva sute de ani, un export uman masiv, au fost zorii imperialismului colonial. O supraproducția umană.
• Europa nu mai este într-o epocă a reviziei.
• Europa și-a încheiat marele experiment bio-politic cu aceea supraproducție umană. Astăzi, europenii au tendința unui minimalism al procreerii. Purtăm propriii bătrâni în spate.
• Trăim într-o construcție a statelor pe care nu o regăsim în trecut. UE trebuie văzută ca o dimensiune post-imperialistă.
• Imperiile vorbesc despre izbândă, imperiile dezvoltă un discurs narcisist.
• Astăzi, extinderea Uniunii Europene nu mai este o perspectivă, standardele aderării sunt atât de ridicate tocmai pentru a descurja aderarea.
• Nostalgia imperiului. Comunismul a fost o mască temporară a imperialismului.
• Trădarea britanică a survenit pentru că Marea Britanie a căzut pradă propriei noastalgii a imperiului, vorbim despre o sfidare, o anulare a celei de-a doua șansă.

Șochează trădarea Rusiei. Stalin, Putin. Rusia și-a epuizat a doua șansă căzând, datorită lui Putin, victimă din nou autocrației. E un fel de auto-trădare.

• Cadavrul imperiului din 1917 care se topește în permafrost deasupra căruia bântuie muștele comunismului.
• Europa a intrat într-o perioadă post-eroică.
• Astăzi, în Europa, avem o prea-mărire a unui savoire vivre, mai degrabă avem o comunitate europeană a bucătăriilor care este mai avansată decât o comunitate a politicilor comune.
• Europa, o cultură post-eroică.
• Ucraina se străduiește să recurgă la modelul eroic. Chiar o face.
• Dispariția post-eroismului, demasculinzarea după capitolul machioistic.
• În Europa avem o situație post-Zarathustra. Are Europa un inamic? Da.

Conferința a fost organizată de Universitatea de Vest Timișoara în cadrul seriei de conferințe „La UVT, Cultura e capitală”. Conferința a fost parte a programului finanțat de Municipiul Timișoara, coordonat și organizat Centrul de Proiecte Timișoara.

De asemenea, filozoful german a mai susținut, împreună cu Andrei Ujică, sămbătă, 19 februarie, conferința „Despre vechile suferinți ale luminii la coborârea în întuneric și noile ei mari înfăpturi în băile cu săruri de argint”.

Luni, 20 februarie, Peter Sloterdijk, profesor la Universitatea din Karlsruhe și important om de cultură german, a devenit membru onorific al comunității academice a UVT în urma acordării titlului de Doctor Honoris Causa Litterarum Humaniorum.

Citește și – Cristian Pîrvulescu: „Putin a pierdut meciul de comunicare cu Biden”. Mesaje „fade, plictisitoare”, în discursul liderului rus